Obiectul preferat ,as vrea sa-l uite !

Buna !
Ma roade de mult sa pun intrebari legate de obiectul preferat !
Cred ca fiul meu isi iubeste prea mult acest obiect sau sufera daca nu il are .
Trebuie sa va povestesc ca sa imi puteti da o parere si voi .
La noua luni l-am lasat la mama mea ,pe copil , si eu am plecat .In seara plecarii l-am leganat inainte de a adormi pe o perina ,pe care dormeam eu de obicei .L-am pupat si mangaiat si l-am lasat dormind .Era mic .Am lipsit doua luni.Din noaptea aceea copilul s-a indragostit de fata de perina pe care l-am leganat .Mama nu si-a dat seama pana nu a spalat-o, si cand sa-l adoarma seara nu a mai reusit ,a plans o bucata de noapte si a fost agitat cautand prin pat ceva .Asa a facut pana fata de perina a ajuns inapoi in pat ,si atunci mama a vazut ca el o mangaia si adormea numai pe ea .Oricat de murdara era nu lasa pe nimeni sa o atinga .Dupa alea doua luni am revenit si am vazut ca acea fata de perina a devenit un lucru preferat si nu dormea fara ea .Si noaptea daca se trezeste sau nu o simte langa el sa o atinga , o cauta si dispera pana o gaseste .
Acum are trei ani si trei luni,si aceeasi iubire ,plus o paturica.
Materialul este diferit de lenjeria normala pe care o pun pe patul lui.
Mi-am dat seama ca asa a reactionat el la plecarea mea si am incercat in tot felul sa il fac sa uite de fata de perina dar nu reusesc .O foloseste doar la culcare sau cand e bolnavior si sta la pat .Am micsorat-o si nu doarme pe ea dar tine manuta mereu , sa o simta langa el .
Am facut-o pierduta si nu a plans dar nu doarme linistit si se trezeste des noaptea .
Stiind ca e din cauza mea as vrea sa stiu daca trebuie sa il mai las sa se alinte cu ea sau sa mai caut moduri de a-l dezbara de frica asta ca plec neexprimata prin cuvinte ?
Daca stiti ceva va rog sa ma ajutati sa inteleg si eu mai mult ce simte copilul meu ?

Cristina_C spune:

Redi, si aici ne intalnim. Se pare ca ai nostri copilasi au multe in comun.
Sa stii ca multi copii se ataseaza de un obiect care nu-i neaparat o jucarie. Robert iubeste foarte mult un saculet alb de dormit - altul decat cel in care doarme. Tine la el de pe la 1 an si jumatate. Cand doarme il strange intotdeauna in brate sau pune capul pe el, cand i-l iau la spalat este o tragedie, trebuie sa-l usuc cat mai repede, in casa nu-l tine tot timpul in brate dar il pune la loc sigur ca sa-l poata lua oricand. Cand e obosit, suparat, stresat sau bolnav la saculet fuge in primul rand si apoi cu saculet cu tot vine la mine.
Nu te invinovati ca n-ai stat cu el acele doua luni, uite, Robert nu s-a despartit de mine nici o zi, i-am acordat foarte multa afectiune si atentie si totusi nu concepe sa se desparta de saculet. Acum mai nou imi zice ca vrea sa il ia la gradinita! Si ca la gradi ar sta daca ar avea si saculetul cu el. pe 24 aprilie incepe iar gradinita si nici nu stiu ce sa fac, sa-i dau acolo sacul sau nu. Nu vrea sa-l inlocuiasca nici cu un catel de jucarie, cu nimic! educatoarea chiar i-a spus sa aduca un animal de plus. Tu stii de problemele noastre cu gradinita. Chiar ma intreb daca ar sta acolo fara mine dar cu saculetul. Afara la plimbare sau in parc nu-i simte lipsa, e ocupat cu altceva dar acasa, cum ajungem, se duce drect la el. Cand mergem cu masina il ia si in masina. E dependenta in toata regula!

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

roxana1974 spune:

draga mea, am o veste proasta daca pot sa zic asa...nu-i ascunde obiectul acela si lasa-l sa doarma cu el...sora mea de exemplu are 30 de ani si doarme cu o pernita din cea de care spui tu...cand era mica, de varsta copilului tau avea o bucata dintr-o camasa de noapte a mamei...cand s-a rupt de tot a gasit pernita asta, dintr-un material asemanator...o ia cu ea peste tot unde merge sa doarma...io zic ca chestia asta nu are remediu sau daca incerci ceva poate traumatizezi copilul si nu are rost...si in plus nu e nimic periculos...poate ca baiat fiind, cand va creste va renunta singur la pernita, fiindca pentru un barbat e mai ciudat sa doarma cu o pernita anume, decat pentru o femeie...

---

vidiazni, ce-si face omu' cu mana lui se numeste lukru' manual ...

redi spune:

Nu mai stiam pe unde ai disparut !
Cred ca la gradi va sta cu saculetul!
Eu daca ii las perina acolo se simte mai bine si mi-a spus chiar.
El nu a avut nici suzeta nici alta jucarie preferata si nici nu simte nimic , dar se uita la ceilalti copii ca mereu aduc ceva cu ei si vrea si el .
Aici era o reclama in care mama unui baietel si-a lasat camasa cu care era imbracata ca sa stea copilul la gradi.
Poate facem bine sa le dam satisfactia asta dar nu stiu ce sa zic.
Daca as sti ce va fi mai tarziu as lua o decizie. In mai incepe si al meu gradinita dar inca nu stiu ce sa fac .Si el e super bine in general doar ca nu inteleg pana cand perina si daca e bine sau nu ?
Nu ma deranjeaza cu nimic sa io dau la gradinita sau in masina sau la somn dar legatura cu plecarea mea ma face sa ma indoiesc.

szivarvany spune:

Si eu am un obiect preferat ... un batic alb cu buline rosii, il am de cand ma stiu. Dormeam cu el pana in prima tabara la 6 ani juma`. Mi se parea ca e moale ca mana Mamei mele si mirosea asa de bine ca ea. Acolo in tabara, desi Mama mi-a pus-o in rucsac, mi-a fost rusine sa mi-o indes la gat si am lasat-o ascunsa, dar o mai miroseam pe ascuns. Mi-a trecut dependenta de batic, dar nu pot dormi fara sa-mi bag sub gat patura sau plapuma.
Mie imi dadea siguranta. O luam cu mine in toate calatoriile si stiam ca Mami a mea e un pic cu mine.

Editez: nu stiu daca asta m-a afectat si in mod negativ, in mod pozitiv sigur, mi-a dat incredere ca pe cine iubeam cel mai mult pe lume era cu mine peste tot si tot timpul !



Daria & Giulia (2004 08 16)
Haideti la bazar sa-l ajutam pe ALEX !
Supercopiii iulie/august 2004

redi spune:

Daca ajung la concluzia ca e intr-adevar psihic ,si nu poate fara ea
am sa incerc totusi un psiholog .Dar vreau sa fiu sigura , pentru moment nu stiu .

dienutagraviduta spune:

redi, am citit intr-o carte ca este normal pentru copil sa indrageasca un obiect, pana la dependenta ... nu vad de ce ti-ai priva puiutul de ceva care, asa cum tu insuti ai spus, ii confera un sentiment de siguranta ...

Principesa spune:

Redi, dependenta de obiectul transferential este la fel ca dependenta de mama. Adica o parte din capacitatea de securizare a mamei este transferata acelui obiect. Deci e normal ca intr-un context nou sau cu potential insecurizant copiii sa isi doreasca prezenta mamei dar uneori sa isi doreasca chiar mai mult prezenta acelui obiect pentru ca ei stiu ca uneori mama mai trebuie sa plece si deci este mai putin controlabila decat acel obiect care e in totalitate in puterea lor. Este bine sa vorbesti cu el despre acel episod in care ai plecat.
Cristina, este foarte posibil ca baietelul sa fie foarte ok la gradinita in prezenta saculetului.
Recomandarea mea ar fi nu interveniti brusc in relatia cu aceste obiecte, e evident ca au nevoie acesti copilasi de ele.
Ceea ce puteti face este sa vorbiti mult despre ele, sa solicitati copiii sa vorbeasca despre ce simt in prezenta sau in absenta lor si astfel sa aflati mai multe despre cum se organizeaza lumea in mintea lor si ce nevoi au ei.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

danat spune:

Rebi dar care e problema? Pe cine deranjeaza copilul ca doarme cu perna aceea?
Si Radu al meu are o paturica subtire de bumbac bleu pe careo iubeste si careia acum ii zice "nani". Cand se simte el mai rau sau cand vrea sa adoarma trebuie s-o aiba aproape. Singurul lucru care ma "deranjeaza" este ca atunci cand o spal trebuie musai sa fie uscata pina la urnatorul somnic ca s-o aiba baiatul. Am incercat cu una asemanatoare, doar ca albastrul era mai intens si nu prea i-a convenit.
Sunt niste dulci prin chestiile astea




"Prietenii sunt aceia care te iubesc chiar si atunci cand te cunosc"

Dana mama lu'Radu Stefan (Fecioras de 2003)

Radu mamii (intre 0-2 ani) si Raduc de la 2 anisori :-)

Cristina_C spune:

Da, obiectul preferat ii da comfort si siguranta.

Asta inseamna ca, privat de obiectul preferat, copilul se simte nesigur, pierdut, neajutorat? Nu ar trebui sa-l ajutam sa castige incredere in el, sa devina independent si sa se poata detasa de un anume obiect? Eu nu ma gandeam sa i-l iau de tot, sa-l fac pierdut sau sa i-l arunc, dar as vrea sa suporte o despartire temporara si un pic mai lunga de el. Sa stie ca sacul ramane acasa si ca il gaseste la intoarcere.

Suporta despartirea de sac daca macar eu sau altcineva din familie ramane cu el. Dar daca nu ne are nici pe noi, nici sacul...
Cand l-am dus prima data in ianuarie la gradinita incepand cu a doua zi nu a mai vrut nici in ruptul capului sa stea acolo fara mine si nu mi-a trecut prin minte sa-i las sacul. Plangea amarnic, nu se potolea si de fiecare data eram chemata sa-l iau. Am facut o pauza si incercam din nou acusi, dupa vacanta de Pasti. Tare sunt curioasa daca el chiar ar sta cu saculetul dar fara mine. ma tem sa nu vrea sa aiba tot, adica si pe mine si sacul. Mai sunt copii care au cate ceva de acasa - de obicei o jucarie de plus. Dar nici toate jucariile pe care le are la un loc nu tin locul sacului. Daca la gradi i l-ar lua un copil sau l-ar rataci pe acolo, ar fi iar o problema. Dar merita incercat... sau nu? El spune ca ar sta cu sacul si ca n-ar mai plange dupa mine cand plec. Sotul spune ca ar trebui sa fim mai fermi, adica sa stie clar ca-si lasa sacul acasa si merge fara la gradi, ca asa n-o sa-l obisnuim niciodata si-o sa vrea sa-l ia si la scoala. Ca sacul ar trebui sa-l asocieze mai degraba cu casa, cu patul, cu somnul si nu cu gradinita. O sa mai discutam despre asta. Eu cred ca aici nu conteaza obiectul in sine - ca-i o jucarie moale, o perna sau altceva, ci atasamentul copilului fata de lucrul respectiv.


Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002

Cristina_C spune:

Atunci nu pot decat sa sper sa stea intr-adevar la gradinita fara mine dar cu saculetul. Ar fi super sa rezolvam asa problema! Si ma gandesc ca, dupa perioada de acomodare la gradi poate o sa-si puna sacul mult iubit ca si acasa, intr-un loc sigur si n-o sa mai simta nevoia sa-l ia cu el peste tot. Undeva tot trebuie sa-l lase cand ii scoate la joaca afara ca sa aiba mainile libere!

Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002