Clasa I - se da cu capul de pereti

Buna, am un baietel de 8 ani, (peste vreo doua saptamani_ care e un dulce, e ascultator si deseori incapatanat. E mai timid, nu prea sociabil, in sensul ca isi face destul de greu prieteni, daca e invitat sa se joace intr-un grup e ok, dar el nu porneste o conversatie sau un joc.
De vreo 3 saptamanai mergem la psiholog, pentru ca nu-i place sa mearga la scoala, ce ii trebuie lui scoala, etc...cred ca stiti povestea. Dar e doar clasa I. D-na psiholog l-a pus sa scrie 10 lucruri care ii plac la scoala si pornind de la acestea a ajuns la concluzia ca nu e chiar asa de rau la scoala, ca uite sunt si lucruri bune si frumoase. Are numai FB la sfarsitul primului trimestru, desi mai mananca cate o litera, mai face cate o mica greseala. D-na invatatoare nu e exagerata, adica nu-i streseaza cu teme f multe, i-a si spus o data cand plangea de mama focului din cauza ca n-a facut perfect, ca "nimic nu e perfect " si nu-i cere nimeni sa faca perfect.
Azi ma suna d-na care il ia la pranz de la scoala si sta cu el pana la 18 cand venim noi, ca nu vrea sa scrie, si totul a culminat cand s-a dus in camera cealalta si a inceput sa se dea cu capul de pereti si sa spuna"sunt prost, sunt prost"...de ce, l-a intrebat ea, de ce zici asta?...pai uite: "doi si cu doi fac 1000, vezi sunt prost nu stiu".
D-na e foarte dragut, dar prea buna, in sensul ca-i mai aduce o bombonica, o banana, etc...dar de un timp nu o mai asculta deloc, chiar i-a si spus la un moment dat nu stiu ce expresie din desene animate, ceva de genul "cap sec". Eu nu sunt adepta bataii, desi sotul meu i-ar mai trage cate una...eu cu copilul ne declaram foarte des ca ne iubim, dar are o incapatanare in el, care nu si-o poate explica singur.
Ce sa fac? Sa incerc sa-l iau eu de la scoala si sa fac temele cu el? Sa-mi iau o pauza de o luna de serviciu, caci cam asta ar insemna... Sa schimb bona, sa iau una mai hor=tarata? Oare vrea mai mult sa fie bagat in semama? (asta cu siguranta). Are o stima de sine foarte scazuta si poate a contribuit aici si eu, pt ca din dorinta de a face un copil bun, tot timpul am stat cu gura pe el, i-am facut observatie sau i-am tot spus ce si cum sa faca. Recunosc...
Si am mai gresit cand m-a auzit vb cu altii, ca el e foarte sensibil sau incet si pune replica: "eu semanan cu mama, ma misc incet sau sunt mai sensibil".
Si mai are si un frate mai mic de 4 ani, si de multe ori spune "ce bine ar fi sa nu am nici un frate" si va dati seama ca ma doare sufletul.
O sa mai scriu, dar orice sfat ar fi binevenit.
De mentionat ca de 3 ori pe saptamana il ducem la karate si ii place.
Pupici, sper ca ati inteles ce am vrut sa zic,
Gabriela si baietii
Si ar mai fi multe de spus

corinadana spune:

Dar pe el l ai intrebat daca i place de bona??? Daca place de ce sa i o schimbi?!
Copilul nu a fost si la gradinita?
Ce poti face tu e doar sa i intaresti increderea n el. Zi i mereu si de 100 de ori pe zi ca esti mandra de el, lauda i tot timpul lucrurile bine facute si explica i ca greseala e omeneasca.Nu i un capat de lume daca a gresit si daca data viitoare e un picut mai atent totul va fi ok!Si spune i ca nu i bine sa se dea cu capul de perete, ca el e mare si stie cum sa aibe grija de el!!Fa l mai responsabil in tot ce face. Si spune i si tu in zilele lui bune ca si invatatoarea a fost mandra de el! Lauda l! Nu l certa, si nu l face vinovat de cele ce se intampla. Ai sa vezi ca incet incet o sa treaca si asta. Nu stiu daca e o solutie sa ti iei tu o luna liber, o luna e doar o luna si apoi?!

corinadana mama Ralucai
The mother's heart is the child's schoolroom.

IEPU spune:

Am citit de ieri postul tau si m-am tot gandit daca te pot ajuta cu ceva. Abia astazi mi-am amintit cum fac eu cu al meu care acuma e in clasa a treia. Hai sa-ti spun si tie ca la mine functioneaza beton.

Abordeaza problema lui cu alte personaje, vorbind catre sotul tau dar de fata cu el. De exemplu: "Stii draga pe mamica X. Are un baietel Y care se poarta din ce in ce mai urat cu bona..." Si povestesti cum te pricepi mai bine, prefacandu-te ca ai nevoie de solutii ca sa ii ajuti pe mamica X si pe baietelul Y. S-ar putea sa se bage in vorba. Daca nu, cereti-i sfatul ca unui om mare "pentru ca el "are tot 8 ani ca si baietelul Y si isi da seama mai bine...". Daca vei reusi sa il faci parte egala in discutie eu cred ca vei avea surpriza sa iti spuna si ce il deranjeaza pe "baietelul Y" si chiar ce solutii ar fi ca "mamica X" sa rezolve problema.

Eu am rezolvat asa multe probleme. De cand e mai mare nu mai am nevoie de alte personaje ci il intreb direct: ce ar trebui sa fac ca sa obtin de la tine sa iti porti papucii prin casa? Si imi da solutii de multe ori utile: sa ii punem chiar in fata patului ca sa ii vad cand ma dau jos, sa cumparam papuci cu staif care stau incaltati mai bine, sa imi spal singur sosetele, etc...



Magda, mami de Horia (20ian1997) si Matei (3oct2005)

Ana68 spune:

GabrielaG,am citit si eu postarea ta si,sincer,parerea mea este ca va trebui sa te schimbi si tu un pic...Mie mi se pare ca baietelul tau nu are incredere in el.Si asta cred ca reiese din cele scrise de tine,cum ca mereu l-ai ajutat si i-ai rezolvat problemele ivite,ca l-ai cocolosit,ca a stiut mereu ceva de genul "aaaa...nu stiu,las' ca stie mama si face ea pentru mine". Eu nu zic ca nu l-ai educat frumos si bine,din contra,din ceea ce am citit in postarea ta baietelul tau este un copil sensibil,cu mult bun simt,care se straduieste sa nu te dezamageasca ,sa te faca mereu sa fii mandra de el.Insa ,parerea mea,repet,eu cred ca felul in care gandeste si reactioneaza este felul tau de a privi lucrurile si situatiile in viata.Flacaul tau gandeste ca o fetita,nu gandeste ca un razboinic...nu stiu daca ma intelegi...Si aici,in educatia baiatului ,trebuie sa intervina tatal lui,sa se implice si sa faca ei doi lucrurile pe care baietii le fac,treburile de barbati:un fotbal,sa se bata in joaca,imbarbatarile tatalui pentru fiu,chiar tatal sa-l invete sa dea cu pumnul - nu neaparat sa si aplice lucrul asta -ci pur si simplu ca pe un sport,box.
Copilul simte nevoia sa fie bagat in seama,poate,asa cum scrii si tu.Insa nu numai tu,ca mama,trebuie sa implici...si tatal.
Ca exemplu:primul meu copil a ramas fara tata la 3 luni si jumatate.Insa locul tatalui sau l-a luat unchiul si bunicii sai,care au facut cu el activitatile de baieti,atat cat s-au priceput si au stiut ei.
Si eu m-am lovit,de-a lungul celor 10 ani de viata ai fiului meu,de probleme de genul celor scrise de tine...insa am cautat mereu sa il imbarbatez pe copil,sa ii spun ca eu nu cred ca el este prost si ca sunt sigura ca e o simpla impresie de a lui,ca poate este doar obosit si ca ar avea nevoie de o relaxare...Ce relaxare?ce imi venea pe moment in minte:o prajitura in oras,jucam amndoi un joc,o ora de desene,o discutie aiurea fara legatura cu scoala,o plimbare de nebuni prin oras,daca aveam bani ii cumparam o jucarie...ceva...
Daca poti si timpul iti permite,incearca sa ii acorzi timpul liber de acasa copilului tau.Mai lasa si vasele nespalate o ora,ca nu-i foc si iti garantez ca de nu dai azi cu aspiratorul nu se intampla nimic.Sigur nu-ti face nimeni statuie in centrul orasului ca esti model de curatenie si ordine.Faceti temele impreuna,insa incearca sa nu ii dai mura in gura,lasa-l pe el sa gaseasca solutii la probleme...acorda-i sansa increderii,iar daca greseste nu-l dojeni,caci exact cum a spus doamna invatatoare...nimeni nu-i perfect.Nu-l mai cocolosi si nu mai sta cu gura pe el...lasa-l sa mai faca si prostii,sa simta ca e copil...Si ce daca isi rupe pantalonul?Si ce daca s-a batut la joaca cu alt baiat?Si ce daca sparge un geam?Se inlocuiesc,iar cu baiatul de pe strada se impaca...Eu am spart ditamai felinarul de pe strada...Lasa-l sa zburde...sa se catere in copaci,chiar de risca julituri....e baiat,lasa-l sa se murdareasca pe hainute...pot fi spalate,iar la joaca merg si hainute mai putin aratoase...Ca face sport?Excelent!Cat dureaza antrenamentul stai cu el la sala ?Daca da...lasa-l singur si vino dupa el la sfarsitul programului de sport,chiar intarzie putinel...se va obisnui...
Baiatul meu,dupa primul trimestru de clasa I,mi-a spus sa nu il mai duc si aduc de la scoala,ca ii e rusine,rad baietii de el...Si am avut incredere si l-am lasat singur si traverseaza un bulevard pe 4 benzi ca sa ajunga la scoala...Recunosc ca 2-3 zile l-am urmarit de departe,insa...trebuia sa ma desprind eu si sa ii acord increderea mea...
In fine,GabrielaG,n-as vrea sa te fi suparat cu postarea mea si mi-as dori sa ma fi facut inteleasa....Eu zic ca asa cum orice invat are si dezvat si orice lucru pe lumea asta are un inceput...cred ca si baiatul tau,cu munca si olecuta de efort din partea voastra ,a parintilor ,se va schimba si vei fi multumita...Mult succes,sa fiti sanatosi si sa aveti parte numai de bine!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

tinatache spune:

ana, ai pus ppunctul pe I.
gabi, eu i-as arata sub asta si lui tati.

Cristina
-----------------------------------------------
Explica-mi, si am sa uit
Arata-mi, si am sa-mi aduc aminte
Lasa-ma sa fac singur, si am sa inteleg.
Confucius

GabrielaG spune:

Multumesc din suflet pentru raspunsuri. O sa incerc varianta lui Iepu cand ma confrunt cu o problema...
Ana, nu m-am suparat, ca n-am de ce. Nu mai stau cu gura pe el acum, ma mai abtin, caci am inceput sa realizez si chiar el mi-a aratat acum vreo doi ani, cand mi-a dat o replica de genul "|eu intotdeauna nu sunt atent, nu-i asa mama"? Atunci mi-am dat seama ca mereu ii spuneam "ai grija, fii atent" sia cum ma abtin. Nu-i mai fac observatie cand greseste, chiar si in caiet ii spun sa puna in paranteza, nu e nici o pb, se mai intampla ii spun. Si da, tatal cred eu ca ar trebui sa se implice mai mult. Merge impreuna cu el la karate, il lasa acolo si il ia la sfarsit. ii spun d emulte ori ca sunt mandra de el, il laud, doamna invatatoare si ea ma ajuta cu incurajari in clasa, am inteles zilele trecute ca a fost aplaudat pentru ca a recitat foarte frumos o poezie. Sotul meu nu e microbist, deci nu joaca fotbal si in general nu-i place sa iasa afara cu copiii. E o pirdere de timp...zice el...si in general e un tip stresat caruia nu-i ajunge timpul. Calculatorul e totul , adica lucreaza mult la el, se joaca cu Otto, dar la calculator cu jocuri din astea de strategie...ma rog. Ideea e ca avem 2 tv-uri si 3 calc in casa, asa ca suntem o familie care ne refugiem in ele si discutam foarte putin, dupa cum spunea cineva drag mie si-i multumesc pe aceasta cale...
Corina, nu vreau sa schimb bona, dar ma gandeam ca poate asta ar fi una din solutii.
Otto ar vrea sa vina singur de la scoala, dar mie imi este frica. Ar trebui sa traverseze, sa se urce singur in tramvai, sa mearga vreo 3 statii si apoi sa traverseze din nou si sa ajunga acasa. Nu stiu daca as putea...desi probabil o sa incerc mai spre sfarsitul scolii.
Dupa ce am vizionat o data impreuna supernanny, mi-a spus ca vrea sa aiba si el reguli pe care sa le respecte. Cred ca voi scrie mare programul si unele reguli pe care sa le compunem impreuna si pe urma, ceva de genul bile albe, bile negre, la atatea albe cumparam ceva...sau mergem undeva sau...mai vedem noi.
Asta cred ca ar merge pt ca tot timpul se trezea greu si spunea ca din cauza ca nu are ceas in camera. I-am luat un ceas pe care l-a construit el si acum se trezeste primul la 7 fara zece, ca suna ceasul lui.
Cam atat deocamdata, oricum azi a fost foarte cooperant am inteles, si-a scris temele si acum e afara cu copiii. Am inceput sa merg in Wk-end in vizita pe la familii cu copii, ca sa se joace sa-si faca prieteni. Noi nu prea avem prieteni cu copii de varsta lui si drept e ca nici nu mergem des in vizite.
Multumesc mult si va mai tin la curent,
Gabriela si baietii

Ana68 spune:

Gabriela,ma bucur ca se rezolva incetisor si sigur lucrurile cu Otto(am retinut bine numele flacaului?!).Cum ti-am scris:e mult de munca la schimbarea asta,unde ar trebui si tu si sotul sa va schimbati "atitudinea" odata cu copilul...Si nu in ultimul rand,important,acorda-i incredere baiatului,lasa-l sa incerce singur sa se dea cu capul de pragul de sus ca sa il observe pe cel de jos,ca sa spun asa...Pentru inceput,cu drumul de scoala...incearca sa iti invingi tu frica pe care o ai ca nu s-ar putea decurca...Ti-am scris cu am facut eu cu al meu fecioras...Incearca sa il urmaresti la inceput,pentru linistea ta si daca se descurca...intai il duci pana la scoala,dar sa coboare singur in statie,apoi il duci doar pana la tramvai si sa mearga singurel pana la scoala,pe urma il astepti cand vine acasa la statia de tramvai....si tot asa.S-ar putea sa ai o mare surpriza constatand ca ti-a facut temeri degeaba.
Si nu in ultimul rand...convinge-l pe tata sa se implice.Si noi avem tatic bolnav cronic de calculatoare,insa cand e timpul de iesit in parc,la plimbare,la piata chiar...no comment.Se executa!Jocurile de strategie pe calculator,la 7-8 ani sunt plictisitoare,iar al tau baiat cred ca sta din politete cu tatal sau...si poate ca nu pricepe nimic din tot jocul,nu stiu...zic si eu in necunostinta de cauza si din experienta legata de astfel de jocuri cu fiul meu.
Incercati sa fiti mai comunicativi cu baiatul.Imi amintesc o secventa cand Alex era deja clasa aII-a si venea acasa si vroia sa vorbeasca cu mine si sa-mi povesteasca toate prostiutele si aventurile cu prietenii lui...Chiar nu aveam chef sa il ascult,dupa 8 ore de servici si alta ora si jumate cu troleul,in inghesuiala.Plus ca trebuia sa fac mancare,sa vad de cea mica,ordine in casa....Numa' de el nu aveam chef si mereu ii spuneam sa ma lase in pace ca n-am timp sau ca sunt obosita si n-am chef de el...Plus ca vroiam sa intru pe net si timpul era scurt...Nu mi-am dat seama ca suferea pana in ziua in care,terminandu-mi treaba am zis sa stau si eu de vorba cu el...Il tot intrebam una alta si imi dadea raspunsuri in doi peri,cu "mda","nu stiu","habar n-am","nu am chef sa vorbesc acum"...si l-am intrebat de ce nu ma respecta si de ce nu vrea sa discute cu mine,dupa ce a insistat atat ...Raspunsul?..."Pai nu ai spus mereu ca nu ai chef sa vorbesti,ca esti obosita,ca nu te intereseaza....Si cum sa fiu respectuos daca tu nici macar nu observi ca sunt si eu prin casa asta?".M-am blocat:copilul meu avea dreptate si mie mi s-a aprins un beculet.Am renuntat la netul de acasa si de atunci am inceput sa il ascult,chiar si in timp ce fac treaba...Spre surprinderea mea am realizat ca bebelusul meu baiat s-a transformat intre timp in flacaias,cu minte agera si cu propriile pareri si opinii,cu personalitate....caruia,culmea!,ii pot cere si sfatul in anumite probleme....
Gabriela...uite ca iar m-am intins cu scrisul...Nush de vei avea rabdare sa citesti tot,insa ma bucur ca nu te-ai suparat pe mine...Iti doresc multa bafta si rabdare si sa fiti sanatosi!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

GabrielaG spune:

He, he, Ana ce bine le zici, zau asa...Eu, desi nu ma pricep ma arat fosrte interesata de jocul lui de strategie cu yuri, cu rusii, cu americanii si cu tornada timpului si bombe nucleare, etc...Aseara un sfert de ora despre asta mi-a povestit si am ascultat, ca eu din copilarie stiu cum e sa nu fii ascultata sau sa ti se zica:"mergi si invata, ca n-am timp sa ascult prostii".
Dimineata il ducem cu masina la scoala, ca-l ducem si pe cel mic la gradi, problema e la pranz cu luatul de la scoala. Mai sunt doua fetite din zona care vin singure, dar mi-e frica de cainii madanezi din zona si de faptul ca ar putea deschide usa la straini. A fost cazul acela al Larisei...si nu stiu...inca am o retinere mare.
Ieri a cules pitricele, le- spalat si azi dupa ce venim de la karate o sa pictam pietre...interesanta idee, sper sa ne iasa ceva.
Pupici, trebuie sa fug, dar mai revin,
Gabriela si baietii
P.S. Oricum am multe de invatat pentru ca ai trecut deja prin astea si altfel le vezi. E totusi mai greu parca atunci cand cresc.

Ana68 spune:

Gabriela,
Gandeste-te la copilaria ta....la faptul ca oricat de cuminte si ascultatoare ai fost nu se poate sa nu fi facut o mica prostioara...
Chestia cu singur acasa...te inteleg perfect.Si mie imi e groaza de asta cu Alex,pentru ca un copil mai aiurit si mai cu capul in nori ca al meu nu cred ca are nimeni.In fine,vroiam sa spun ca,de la anul viitor scolar,si Alex va ramane cu cheia de gat,singur pana vom veni noi acasa.Insa nu am ce face,asta e!Va trebui sa se obisnuiasca si sa inteleaga ca nu are voie sa primeasca pe nimeni in casa.Deja de cand era in clasa I lucram la treaba asta si deja l-am convins ca nu are voie sa raspunda la usa si nici la telefon,cand e singur acasa.Si chiar nu raspunde.Daca e ceva si trebuie neaparat sa vorbeasca cu mine imi da apel pe mobil si eu il sun inapoi...
E greu,Gabriela,insa nu avem ce face:trebuie sa luptam cu temerile noastre de parinti si sa ne lasam copilasii,vrem-nu vrem,sa infrunte si singurei bucatzele din greutatile vietii,altfel vor ajunge adulti dependenti de parinti si trebuie sa ne gandim ca si noi parintii,la randul nostru,avem vietile noastre de trait si nu suntem nemuritori...
Aici vorbesc din experienta mea,dupa ce mama mea n-a mai fost ,iar eu am ramas gospodina in casa,sa am grija de casa,de doua surori si sa ma ocup si de tata(calcat,spalat,mancare...etc).Si ,crede-ma,nici sa curat cartofi nu stiam,dar sa-i mai si prajesc?!
Asa ca pot sa spun ca te admir din suflet pentru faptul ca ai observat la timp problemele ivite si ca ai luat atitudine ca sa le rezolvi.Timp si rabdare,asta e reteta!Iar faptul ca ai cerut si sfatul...e de apreciat.
Iti doresc mult,mult,mult succes si oricand vei dori sa vorbim sa sti ca sunt alaturi de tine si te sustin cu tot dragul!
Sa aveti parte numai de bine!

Ana-Maria,mami deAlex&Luana

l_carmen2003 spune:

Off... Iarta-ma ca imi dau cu parerea... Nu stiu daca te ajuta cu ceva insa... eu am avut candva o problema cu sotul meu, care se implica in toate numai in ale casei nu. Din fericire a inteles de atunci si acum, desi nu ma ajuta in ale menajului, ma ajuta cu copilul. A inteles ca problemele de la serviciu trebuie sa ramana la usa de intrare, ca inchidem usa si pana a doua zi nu le mai vedem/auzim si ca cei de acasa nu au nici o vina ca la serviciu te lovesti de tot felul de oameni. Nu spun ca nu isi ia de lucru acasa insa incearca sa rezolve intai treburile din casa si apoi, de preferat dupa ce adoarme copilul, se apuca iar de lucru. Stii cum am facut eu? L-am tratat asa cum ne trata el pe noi: aveam permanent treaba, de lucru, eram preocupata doar de problemele de la serviciu si nu aveam timp si nici chef de nimeni. O zi, doua, trei... in prima zi m-a lasat in pace si m-a menajat apoi a pus intrebari si in cele din urma am discutat si am rezolvat.
Uneori intai trebuie tratati adultii si apoi copiii. Rezultatul? Acum isi face timp si se joaca cu copilul, are rabdare, se lasa calarit si chiar pictat de fiu-sau... Dar a fost necesar sa inteleaga intai.

Noi am avut o problema, stii cu apa... Dupa punctia lombara facuta la 1 an si 4 luni, lui Alex ii era frica, groaza de-a dreptul sa il dezbrac si sa il bag in cada. Il puteam spala pe portiuni fara probleme, cu placere chiar, dar nu il puteam baga in cada... Ei bine, am nascocit o poveste cu zana cea buna care i-a trimis o moneda fermecata pentru curaj (de fapt o rotita de plastic pusa intr-o cutiuta transparenta care ii incape in manuta cu totul). Ei bine, nu il pot spala pe cap inca, insa ii fac baie, ba chiar asteapta cu placere seara sa il spal, isi ia moneda si nu ii este frica. Nici de intuneric nu ii este frica, isi ia sabia si umbla curajos peste tot daca are moneda cu el. Incearca prin poveste, poate se deschide, e inca la varsta povestilor... Cu exemple cumva.

Mai vorbim, da? Trebuie sa plec. Pa.

GabrielaG spune:

Nu am timp prea mult acum de povestit...dar stiti ce si-ar dori baiatul meu daca atr putea calatori cu tornada timpului?
Sa se intoarca inapoi in timp sa vada cum erau mama si tata cand erau copii. Apoi, cica mama cauta un sotz PERFECT si...l-a gasit pe tata.Si daca vreti sa stiti cum arata un sotz perfect in viziunea lui Otto: " e bun, frumos si matur"
Gata, pupici, mai scriu maine sper,
Gabriela si baietii