100% sincer ?
Raspunsuri - Pagina 5
Roxane spune:
Da Elise...suspiciunile pot sa doara mult mai mult decat adevarul spus gol-golut dar...in urma unor ani de experienta pot spune ca si sinceritatea absoluta nu-i buna. Eu una am avut numai de pierdut fiind sincera, spunand absolut totul, dar poate ca numai mie mi s-a intamplat asta.
Roxane
daniela_daneza spune:
Nu cred ca trebuie as fi sincer 100% .Acum depinde de situatie , in ce cazuri , cui te adresezi , la ce nivel, care sunt relatiile....In viata exista si minciuni necesare, iar acel proverb" ca pe jumatate esti iertat daca recunosti" nu mai e valabil demult.Poate tu esti sincer si recunosti, da am gresit.Pe moment este ok, dar candva in timp se intoarce in defavoarea ta.
Dany
'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"
Elise spune:
Cred ca depinde foarte mult de la caz la caz....
Am pornit de la mesajul lui, care mie mi-a ridicat niste semne de intrebare, citind printre randuri si comparand cu ce stiam.
De exemplu, nu stiam ca pentru el ma caracterizeaza in principal faptul ca sint "diferita" fata de cineva care l-a facut sa sufere - si ca "nu era pregatit de o relatie" cind ne-am casatorit (de ce o fi facut-o, atunci?):
quote:
Dupa un timp am cunoscut pe cineva total diferit.
Dar sa stii ca si cind am cunoscut acea persoana diferita nu mai aveam incredere in nimeni. Nu ma simteam totusi pregatit pentru o relatie, dar acum imi este sotie
Ok, stiam povestea - dar nuantzata altfel. Si tind ca cred ca i-a "scapat" prea mult, pentru ca atunci cind l-am intrebat s-a blocat, apoi a reactionat negativ: ce te intereseaza, nu e treaba ta, trecutul meu e al meu... vrei sa intri in mintea mea...etc.
Un om devine defensiv cind sesizeaza o amenintare.
Care ar fi amenintarea?
Vorbesc de cineva care, nativ, e frustrant de sincer si nu se prea preteaza la menajamente.
De ce sa fi inteles acum, brusc, ca e in pericol sa spuna ceva care ma doare?
Sau ce ar avea de spus, mai mult decit stiu?
Nu vreau sa fac supozitii... desi as avea o versiune destul de clara in minte.
Elise
She spune:
Un om nu devine defensiv numai daca se simte amenintat, poate deveni asa pur si simplu din motivul deja descris:Nu intra in capul meu!(indiferent ce inseamna asta...)
Eu vad mare diferenta intre sinceritate si bun simt.Acolo une sinceritatea merge pina la durere, deja nu mai numesc sinceritate.O numesc altfel si exista o gramada de adjective pt acest stil.
Sinceritate? Important este sa nu minti.Pe cit poti.Din pacate mai mult de jumate dintre noi cind dau de sinceritate parca dau de ciuma sau mama padurii.Multi isi doresc sa fie mintiti desi apreciaza sinceritatea.Chestie ciudata, ca nu se pupa una cu alta.Contradictie totala.
Toate au o limita. Absolut toate! deja cind mergi la extreme devi fanatic.
Personal imi doresc sa nu faca sinceritatea mea sa doara pe cei apropiati.Sa gasesc un fel sau o cale in care sa transmit ce am de transmis intrun fel care sa nu tulbure prea tare nimic din personalitatea celui de linga mine.
Elise spune:
She - deci... in final preferi sa fii mintita de la stadiul in care sinceritatea doare?
quote:
Eu vad mare diferenta intre sinceritate si bun simt.Acolo une sinceritatea merge pina la durere, deja nu mai numesc sinceritate.
...
Toate au o limita. Absolut toate! deja cind mergi la extreme devi fanatic.
Sau nu?
quote:
Sinceritate? Important este sa nu minti.Pe cit poti.Din pacate mai mult de jumate dintre noi cind dau de sinceritate parca dau de ciuma sau mama padurii.Multi isi doresc sa fie mintiti desi apreciaza sinceritatea.Chestie ciudata, ca nu se pupa una cu alta.Contradictie totala.
Eu... imi doresc sa nu.
Adica imi e greu sa apreciez pe cineva care se ascunde dupa degete, spunindu-mi "lasa, saracu', incearca si el sa fie dragutz cu mine".
Si dincolo de aceasta incercare de a fi dragutz ce se ascunde?
Pentru ca, in fond, ma intereseaza continutul, nu ambalajul.
Dar asta e opinia mea strict personala, stiu ca nu e impartasita de toata lumea, nici nu insist in sensul asta.
Elise
Mara76 spune:
E tare fragila granita aia cand sinceritatea devine chin. Eu sunt adepta primei variante, sa stiu ceea ce gandeste omul meu, chiar daca ma doare. Asa am rezolvat multe lucruri intre noi, lucruri pe care ne-a fost greu sa le marturisim celuilalt, ganduri jenante, fapte de care ne rusinam, dar pe termen lung am evoluat ca relatie. Stiu ca pot sa ii spun orice, chiar si faptul ca am avut un gand pasager legat de fundul vecinului de la 4 
, fara sa ma judece.
Cand sinceritatea doare insuportabil... nu stiu, n-am experimentat asta si ma rog sa nu fie cazul.
Elise, nu stiu povestea voastra, dar nu judeca lucrurile prin prisma unor vorbe scrise pe un forum. Avem tendinta sa minimalizam, sa exageram pe alocuri... si tot fata in fata o sa afli adevarul.
Elise spune:
Mara, multumesc. 
Nu judec situatia mea particulara in functie de ce mi se scrie aici: ma ajuta doar sa vad o situatie din mai multe unghiuri.
si eu, ca si tine, sint adepta sinceritatii absolute, dar e o opinie oarecum extremista.
Prefer sa aflu adevarul, dupa aceea vad eu cum "ma repar".
Am incredere ca nimic sub soare nu ma poate dezechilibra definitiv si iremediabil. Doar moartea e vesnica. In rest... trece. Nu-i o scuza sa fiu mintita.
Multe persoane insa sint finutze, dragute, si elimina sau evita ceea ce doare.
C'est.
Asta incercam sa analizez... daca sotul meu a capatat "teritoriul lui privat" in care isi depoziteaza visele si eu n-am voie sa ma amestec acolo, oare o face de dragul meu?! Sau de dragul lui?
E bine sau nu sa inalti bariere?
Elise
michelle7 spune:
Asta incercam sa analizez... daca sotul meu a capatat "teritoriul lui privat" in care isi depoziteaza visele si eu n-am voie sa ma amestec acolo, oare o face de dragul meu?! Sau de dragul lui?
eu zic ca toti o facem de " dragul nostru" ca sa nu ne stricam confortul personal. faptul ca ajungem sa-l ranim pe celalalt conteaza si asta, dar ceva mai putin.
Tu crezi de exemplu ca un barbat care neaga cu inversunare ca te inseala chiar si cand ai dovezi, o face ca sa te protejeza sau ca sa SE protejeze.
Personal cred ca fiecare barbat e din nastere usor egoist si asta se vede la baieti inca de mici .
She spune:
quote:
Originally posted by Elise
She - deci... in final preferi sa fii mintita de la stadiul in care sinceritatea doare?quote:
Eu vad mare diferenta intre sinceritate si bun simt.Acolo une sinceritatea merge pina la durere, deja nu mai numesc sinceritate.
...
Toate au o limita. Absolut toate! deja cind mergi la extreme devi fanatic.
Sau nu?quote:
Sinceritate? Important este sa nu minti.Pe cit poti.Din pacate mai mult de jumate dintre noi cind dau de sinceritate parca dau de ciuma sau mama padurii.Multi isi doresc sa fie mintiti desi apreciaza sinceritatea.Chestie ciudata, ca nu se pupa una cu alta.Contradictie totala.
Eu... imi doresc sa nu.
Adica imi e greu sa apreciez pe cineva care se ascunde dupa degete, spunindu-mi "lasa, saracu', incearca si el sa fie dragutz cu mine".
Si dincolo de aceasta incercare de a fi dragutz ce se ascunde?
Pentru ca, in fond, ma intereseaza continutul, nu ambalajul.
Dar asta e opinia mea strict personala, stiu ca nu e impartasita de toata lumea, nici nu insist in sensul asta.
Elise
NU!In FINAl, nu prefer sa fiu mintita.Am zis cu totul altceva.Prefer sa mi se spuna ca arat ca dracul in dimineata asta, intr-un mod cumva umoristic?Sau cumva sa se dea de inteles?Pt ca stiu ca ma prind din zbor la aluzii! Daca prefer sa mi se spuna:Stii, am vazut ca pantalonii tai preferati te fac sa arati oribil?Nu, prefer sa mi se spuna:Scumpo draga, cred ca ar trebui sa alegi alt model?
Mie daca mi se atrage atentia asupra unui lucru, intr-un mod delicat si cumva atent, nu traduc asta ca o ascundere dupa degete.Cred ca am o latura a firii care nu cauta negativism si rea vointa acolo unde nu neaparat exista. Daca cineva imi menajeaza sentimentele, consider ca este un om politicos si de buna crestere.Adevarul se poate spune in o mie de feluri.Eu prefer un adevar dar spus, in functie de conjuctura si subiect,in asa fel incit sa nu scoata din mine latura de contradictie si mai rau, defensiva.Caci daca devin defensiva, DEGEABA mi se spune adevarul ca voi gasi argumente CONTRA, sau mai rau,incep sa dau in cel ce de fapt, imi spune adevarul.A spune adevarul este o arta. Parerea mea.E greu si depinde de situatii dar intotdeauna este loc sa-l spui.
Ce as prefera sa mi se spuna daca, sa zicem, un iiubit ar vrea sa-mi aduca la cunostiinta ca dragostea a murit?Simplu! Exact asa cum este.Nu mai exista dragoste, decit sa ma ia cu luguleli si pe carari alunecoase.dar ca ex cu "pantalonii", prefer ceva mai mult umor:)
Eu, in anume conteste, pun multa valoare formei.Aduce dupa sine rezultate mai bune.Stiu ca multe in viata au impact in functie de cum spui ce vrei sa spui.Si daca doresti sa ajunga la receptie si sa aiba EFECT, forma este cheia! Continutul nu se schimba niciodata numai pt ca schimbi forma.Nu au legatura una cu alta atita timp cit spui adevarul caci daca consideri ca un adevar se schimba dupa forma, atunci ala nu mai este adevar ci..."balet" ieftin..
Elise spune:
SHE - da, exact, si eu evit cararile alunecoase... 
Spun ce am de zis... in forma cea mai inspirata pe care o gasesc pe moment... dar SPUN.
Daca am impachetat adevarul elegant, cu atit mai bine.
Daca nu, ma bucur totusi ca l-am spus, poate va servi vreodata la ceva...
De fapt, intrebarea era daca, fara sau cu fluturasii de rigoare, preferi sa fii sincera.
Si sa primesti sinceritate.
Si mi-ai raspuns.
Michelle de exemplu, nu prefera!
Elise