Relatie corecta mama-copil

ana_a spune:

Principessa, eu am priceput si nu prea...adica ma gandeam eu asa ca intre aceste frustrari de care pomeneai, a dorintelor absolute, s-ar incadra si unele limite impuse de parinti pentru a nu deveni un copil rasfatat, nu neaparat doar de interdictiile absolute cum le-ai numit tu


Ana, amica lui Stefan, pui mic si frumos(19.08.2004)
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

Principesa spune:

Ana, ai dreptate.
Miki, mai ales in conditiile in care esti mama singura e de preferat sa eviti dormitul impreuna, pentru ca el sa nu inceapa fantasmatic sa ia locul tatalui.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Vis albastru spune:

Am o intrebare practica:
Daca se staileste de la inceput regula: calculator numai o ora!. Si pui ceasul sa sune dupa o ora, atunci pe cine se supara: pe ceas sau pe mami?.
Eu gindesc ca timpul de petrecut la calculator e individual, depinzind de natura jocurilor ( copii folosesc jocuri la 5 ani, nu?! ) si latura emotiva a copilului. Al meu fiu are o fire isteata ( mereu face si intelege lucruri care depasesc "aprecierea generala a virstei " ), dar este foarte emotiv si totodata incearca mereu granitele. Eu si sotul avem un stil mai "linistit" de a discuta problemele si cum eu tip mai tare la sotul meu - copilul meu plinge! ( ca sa dau un ex. care nu apare mereu! ).
Daca eu il las pe fiul meu de 6 ani, scolar, sa se uite 3 emisiuni de desene animate e agitat ca toate cele, se uita la 2 emisiuni stiintifice e cel mai multumit!.
Ce remarc eu la fiul meu, el incearca mereu sa se puna la egalitate cu noi, chiar crede ca el e cel mai bun si "destul de mare", am zis ca-l fac diplomat, uneori nici nu remarci cum te trage in jocul lui si te aduce unde vrea el: "Mami, daca terminam de facut mincarea si curatenia ne uitam la televizor?". Atunci eu zic, nu promit caci nu stiu cit timp ne ia , dar in orice caz iti citesc inainte de culcare o poveste. Cumva de genul "daca am timp - ne jucam, de aceea ajuta-ma si tu sa ne terminam tema ca sa avem timp si de altceva, altfel nu ne ramine timp decit de citit o poveste".
Eu sint de parere sa se dea copilului in functie de virsta, sarcini de rezolvat: hai sa cureti si tu cartofi cu mine caci terminam mai repede; tu dute sa cumperi chifle ca eu prajesc cirnatul pina vii....
Cert este ca eu ii spun lui: eu sint mama ta, eu sint mai mare decit tine, eu fac regulile ( impropiu spus, caci nu au o virsta la care sa stie cum funtioneaza lumea asta si ce reguli sint valabile ),te ajut sa le inveti si sa le intelegi caci daca tu intelegi cum functioneaza aceste reguli te desurci mai tirziu si cu invatatoarea si cu ceilalti copii.
Ca si tine Miki, intarcarea a fost la fel din partea lui, la 10 luni, fara probleme si nu a zis niciodata ca vrea sa se casatoreasca cu mine, nici nu pomeneste de vreo surioara/fratior !.
Si el doarme singur de cind are 2 ani, dar la inceputul de scoala a avut 2 saptamini cind a dormit cu noi. La fel la o faza de raceala de curind cu acesse de tuse groaznice noaptea.
Eu zic ca tu o sa simti cind copilul tau are nevoie de aproierea ta. Eu cred ca e prea devreme de a se vorbi de "preluarea rolului sotului/tatalui fata de mama". Incerci mereu sa vezi daca e obisnuinta sau intr-adevar teama...

Numai bine!
Aniela

sinzi_ana spune:

Si copilul meu de 3 ani tot cam asa "negociaza" cu noi...si nu am trecut printr-un divort...
Mereu comentaza cand il rugam sa faca ceva, sau ne raspunde, sau pur si simplu se face ca nu ne aude...
De exemplu...il trimtem la culcare "de ce trebuie sa dorm??", "dar mai vreau sa ma joc" "dar nu e noapte afara" "dar de ce pleaca soarele" "fac pisu" "mi-e sete" "ce se aude??" "vreau un pupic si plec imediat" si tot asa...

Ba mai nou e si mai rau "daca ma lasi sa mai stau putin la tv mananc tot" "ma uit la asta si apoi ma duc sa ma culc...ca sa imi vina somnul"...

Solutia pe care am gasit-o...este ca daca comenteaza ii confiscam jucariile, sau programul de tv ...sau nu mai mergem in parc...

Nu stiu ce alta metoda sa aplic...santaj cu santaj...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David

Sabina spune:

Sofia mea a descoperit la 3 ani si 2 luni niste jocuri pe laptop, din alea simple, cu bilutze etc,

intr-o seara a stat aproape o ora si nu mai vroia sa se culce, stie sa deschida laptopul si le deschidea de pe desktop.
Eu pur si simplu am stres iconita de pe desktop si i-am zis o prostie, ca zana din cenusareasa le-a luat inapoi pt a vazut ca ii faceau f rau, nu putea sa doarma ,zana e buna si vrea s-o vada odihnita ,etc etc.
s-a scartait ea nitel, dar s-a calmat.

acu, baietelu tau e mare, are 5 ani, nu stiu daca mai merge cu din astea, dar la "reparat" as duce si eu computerul...sau as ascunde jocurile.
Sincera sa fiu, eu nu inteleg ce mare scofala sunt jocurile astea, eu am crescut fara si mi-a fost f bine, aveam mintea mai limpede .
Si ca sa nu-mi spuneti ca lumea a p[rogresat etc, si Einstein a crescut fara jocuri pe computer si nu era deloc mai prost ca noi

Tv si computer sunt armele parintilor obositi.
eu te inteleg f bine....esti stresata, indurerata de divort etc....dar fara sa stai tu mai mult cu el(asa nici noaptea n-o sa mai vrea cu tine zic eu)nu rezolvi problema.
Succes!!!

Principesa, sa-mi zici te rog daca gresesc, chiar ma interseaza aspectul asta al problemei,la faza cu zana, ca intr-un fel, mi-am declinat raspunderea in fata frustarii.

Partea cu frustrarea eu am inteles-o f f bine, mi se pare excelenta explicatia.

si stiti de ce? stiu de la compozitie, nu pot face o piesa noua daca nu ma distrug interior pe mine, cea din piesa veche...metaforic vorbind, desigur.

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

sinzi_ana spune:

Sabina si eu faceam asa (foloseam un "cabanier" nu stiu ce avea dar era singurul care functiona)....
Dar a inceput sa puna intrebari si sa nu mai creada...

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David



David

Sabina spune:

hahaha, si mie la fel, da schimb io vorba smechera.

oricum, ideea e sa avem noi mai mult rabdare cu bb decat sa-i plantam la tv si jocuri...astea nu le folosesc la nimica

---

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia



Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Miki8 spune:

Sabina si Sinzi_ana va multumesc pe raspunsuri.Faceti parte dintre persoanele pe care le urmaresc cu interes pe forum. La mine nu tine cu minciunici din astea desi as vrea sa tina. Tipul are o memorie si o logica prea bune ca sa mai pot lucra cu chestii din astea. Si tocmai pt ca are 5 ani vreau sa-l determin sa inteleaga si sa comenteze cit mai putin. in ultima saptamina a foast mai intelegator, e drept ca l-am pedespsit interzicindu-i intr-o zi sa se mai joace pt ca comentase prea mult intr-o alta. Cred ca nu fac parte din categoria de parinti obositi, desi de multe ori, de cind m-am mutat, cel putin, am simtit ca nu mai pot, dar n-am cedat. Incerc sa stau cit mai mult cu el, dar nu prea reusesc decit in week-end, cind mergem la teatru, la prieteni de ai lui, in parc cu role, iar duminica o petrecem numai noi 2. Comunic in amanunt cu el in fiecare seara inainte de poveste sau de Scubi (avem regula o seara poveste o seara Scubi care-i place foarte mult).

Cu bine,
Miki

Miki8 spune:

Scuze pt cacofonia din mesajul anterior.
Miki

nelia spune:

Am citit cu interes ce ati scris pentru ca si eu am o fetita de 5 ani si, normal, face la fel ca toti copiii de virsta ei. Mie mi se par normale comentariile si opozitia ei la ceea ce ii spun eu, mi s-ar parea anormal si ingrijorator sa fie altfel. Nu am uitat cum era cind eram si eu copil, desi a trecut ceva timp. Si nici cu rabdarea nu stau chiar foarte bine, doar binisor, mai am si un bebelus de 11 luni la timp plin... Ceea ce nu am inteles eu este de ce trebuie sa existe un sef si un subaltern? Reguli exista si se respecta si intre prieteni, nu? Eu nu folosesc si nici fetita acesti termeni. Eu cred ca micutii nostri folosesc notiunile si cuvintele invatate de la noi. Poate si de la alti copii, dar in cazul asta cred ca mai degraba de la parinti. O singura data mi-a spus Agata ca nu sint teacher-ul ei ca sa-i spun ce sa faca si i-am zis ca este adevarat, nu sint. Dar sint mama si prietena ei si eu cred ca e mai bine daca face cum spune mami. De ce? Pentru ca o iubesc. Si pentru ca eu asa cred ca e bine si nu vreau sa ne certam, ci sa fim prietene. Si de fiecare data cind apar opozitii sau conflicte, ele se rezolva de aceasta maniera. Sintem prietene, eu sint mai mare si am mai multi ani si am mai multa experienta ca sa iau o hotarire intre ce e bine si ce nu. Nu-mi iese intotdeauna, dar macar incerc sa o iau pe cea buna. Stie ca exista niste reguli, dar stie ca si adultii se supun lor, ca altfel nu am putea sa ne impacam bine si oamenii s-ar certa si bate tot timpul. Si ii dau exemple de acest gen: ce-ar fi daca toti am vrea la baie in acelasi timp... sau la calculator... sau pe un anumit scaun... si nimeni nu ar respecta nici o regula... Si o las sa se gindeasca si sa-si formuleze in raspuns. Eu doar mai completez sau corectez pe alocuri. Sau ajungem la dialoguri de genul urmator: eu vreau sa stau acolo – spune ea. Si eu – spun eu. Eu am spus prima. OK, ii spun eu. E dreptul tau, trebuia sa ma gindesc mai devreme. Mami, vreau desen. OK, mami. Si ii pun un desen. Dar nu ai timp sa te uiti la tot, trebuia sa te gindesti mai devreme ca vrei desen, acum e ora 8.15 si la 9 trebuie sa fii in pat (si ii arat pe ceas), iar desenul tine pina la 9.15. OK, mami. O las, imi vad de treaba. Cind se face ora de inchis calculatorul, vin si ii spun: Gata, trebuie sa inchizi. Trebuie sa te speli, sa te speli pe dinti si sa citim ceva (una dintre regulile pe care am stabilit-o amindoua cu foarte mult timp in urma... dar asta e alta poveste). Nuuuuu, mai vreau, nu s-a terminat. Eu, calma: te uiti miine la restul. Nuuu, vreau sa ma uit acum. Si eu vreau sa te pregatesti de culcare acum. De ce? Pentru ca eu am spus prima la ce ora se termina cu desenul... iti aduci aminte faza cu scaunul. Vezi, eu am fost prietena ta si am inteles ca tu ai ales prima scaunul si am renuntat sa mai vreau acelasi lucru (asta vine de la regulile de joaca cu alti copii). OK, mami – resemnata. Si in drum spre baie: fraiera am fost, lasa ca e ultima data cind mai spui tu prima. Alta data o sa spun devreme ca vreau desen si iti spun si ora la care se termina cu desenul. OK, asa sa faci. Dar sa nu fie mai tirziu de ora 9. De obicei, nu da importanta la ultima fraza, dar cind va fi cazul ii aduc aminte ce am spus... ca de uita nu uita niciodata nimic.

Am povestit toate acestea, pentru ca eu am crescut cu „cit timp esti in casa mea, o sa faci cum spun eu“. Si eu cred ca a fost destul de frustrant pentru mine sa nu inteleg de ce nu trebuie sa fac altfel. Asa ca, ca sa evit greselile sau macar sa le reduc, am hotarit de mult timp sa ma port cu copiii mei cum ma port cu sotul sau cu prietenii mei dragi, cu conditia pusa de la inceput ca noi sintem totusi mami si tati, nu alti copii. Daca gresesc imi cer scuze, daca promit si nu ma tin de cuvint la fel, daca apuc sa dau o pedeapsa si nu am puterea sa merg pina la capat ii spun si o numim favoare... In general, sint foarte sincera cu fetita mea si asa voi fi si cu cealalta, acum e micuta. Chiar daca nu-mi convine intotdeauna cum ma prezint. Nu vreau sa par sau sa fiu perfecta in fata copilului meu, nici nu vreau sa il controlez. Vreau doar sa fiu acea mama de care are el si dezvoltarea lui nevoie... cu bune si rele.

Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com