Relatie corecta mama-copil

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns furni spune:

quote:
Originally posted by Principesa

Furni, de ce baiatul tau trebuie sa isi insuseasca regulile ca principii de viata? Nu este suficient sa le respecte?

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala



Nu, pentru ca atunci cand esti obligat sa te supui unor reguli pe care nu le intelegi (si prin urmare nici nu le accepti) esti frustrat. Si frustrarea sta la baza unei vieti nefericite.

Va pup.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RaluD spune:

Cum adica, "ce, tu esti seful meu?".
Bineinteles ca esti! Dar mai incape intrebare?
Doar nu traiesti ca sa-l slujesti pe el. Sunteti doi oameni care locuiesc in aceeasi casa, casa TA, si trebuie sa convietuiasca frumos.

Dar problema este ca tu nu te percepi ca fiind "seful lui" si el simte asta si atunci iti pune la indoiala autoritatea. De-aia taticii au succes in educatie, pentru ca barbatilor chestia asta le vine natural.

Daca nu esti tu seful: sa-si faca singur de mancare, sa-si spele singur hainutele, SA-SI CUMPERE SINGUR CALCULATOR, etc. Fara comentarii. Si vei scapa in mare parte de comentarii daca nu-i impui prea multe reguli.

Adrienne spune bine ce spune.

Dar sa stii ca 1 ora de calculator pe zi mi se pare putin. Nu trebuie sa exageram cu interdictiile astea, calculatorul nu-i face rau daca nu sta toata ziua in fata lui, ba dimpotriva. Eu l-as lasa 2 ore si nici alea batute in cuie, dar numai dupa ce isi termina lectiile (daca are).


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miki8 spune:

Principesa, cind am vorbit de gestionat m-am referit in general la activitatile mele de mama, responsabilitatile de la slujbe, etc. Nu mi-am propus sa fiu si tata cel putin constient. Ma straduiesc sa urmez sfaturile tale si iti multumesc inca o data pt suport.

Ma intreba cineva care este relatia lui cu tatal? Deocamdata nu are nici o relatie cu tatal pentru ca acesta ne-a impus sa aiba un program saptaminal (sa stea la el de joia pina simbata) cu care Radu si nici eu nu am fost de acord. Eu am respectat dorinta lui Radu, chiar daca el este asa mic, mai ales ca el a zis ca merge la tata doar daca merg si eu.
va multumesc tuturor

Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RaluD spune:

Aha, asta era una dintre chestii!
In schimbul favorului pe care el simte, chiar daca nu explicit, ca ti-l face (i.e. sta cu tine si nu cu tatal lui), trebuie sa-l pupi in fundulet...
Chestiunea asta trebuie clarificata intre voi.
Copilul nu iti face tie un favor, tu i-l faci lui.


Raluca, Emi cea scumpica si bebelusa Ina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

RaluD... cu seful eu eram... Si daca citeai atent ai fi observat ca raspunsul meu pentru el este cam acelasi dat de tine, mai putin treaba cu casa MEA... Eu nu sunt de acord cu asta... Casa este a noastra, inclusiv a copilului... Nu am sa-i trantesc niciodata in fata ca sta in casa MEA...
Dupa cum am mai spus il atentionez sa nu fie obraznic si ca eu sunt seful pentru ca il iubesc si stiu ce este cel mai bine pentru el... Asta este scopul meu principal... sa stie ca noi, mami si tati, ii dorim numai binele, inclusiv atunci cand primeste o pedeapsa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Furni, copilul, in dezvoltarea lui emotionala ajunge si la stadiul omnipotentei, in care crede ca totul i se cuvine si poate obtine orice. Daca el nu depaseste acest stadiu, efectele sunt grave.
Dar acest stadiul nu il poate depasi devenind o fiinta sociala care respecta regulile de convietuire decat prin frustrarea dorintelor absolute.
Excesul de frustrare este negativ insa e nevoie de o frustrare optima in viata fiecarui om, altfel se transforma intr-un inadaptat.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

quote:
Originally posted by Principesa

Furni, copilul, in dezvoltarea lui emotionala ajunge si la stadiul omnipotentei, in care crede ca totul i se cuvine si poate obtine orice. Daca el nu depaseste acest stadiu, efectele sunt grave.
Dar acest stadiul nu il poate depasi devenind o fiinta sociala care respecta regulile de convietuire decat prin frustrarea dorintelor absolute.
Excesul de frustrare este negativ insa e nevoie de o frustrare optima in viata fiecarui om, altfel se transforma intr-un inadaptat.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala




Principessa, ai putea explica mai pe larg despre acest lucru?Mie mi se pare foarte important, valabil pentru fiecare copil, dar vreau sa fiu sigura ca am inteles in totalitate.Multumesc.



Ana, amica lui Stefan, pui mic si frumos(19.08.2004)
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miki8 spune:

Si pe mine m-ar ajuta mai mult niste detalii. Ce definim de ex. dorinte absolute la un copil? Sau frustrare optima?
Altfel explicatia Principesei de mai sus si mie mi se pare, ca si toate celelalte, in general, foarte interesanta si foarte utila mie si vad ca nu numai mie.
Multumesc Principesa,
Miki

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Miki si ana, prin dorinte absolute m-am referit la sentimentul copilului ca totul i se cuvine si deci isi poate dori orice si va obtine.
In momentul nasterii copilul nu are constiinta limitelor intre el si ceilalti. Cu timpul o va dobandi pe cea a diferentei intre el si mama sa dar se va mai mentine un timp pe teritoriul omnipotentei, in credinta ca totul i se cuvine. Adica nu exista limite intre ce isi doreste si obiectul dorintei. Nu poate accepta ca uneori poate sa nu primeasca ce isi doreste. Si aceasta limita se interiorizeaza prin repetitie.
Frustrarea optima este cea care apare in urma unor interdictii cu scop de socializare, cum ar fi tabuul incestului, intarcatul. Copilul va fi frustrat cand va afla ca nu poate sa fie iubitul/iubita parintelui de sex opus si ca nu se vor casatori. Insa este important sa i se explice asta suficient de clar pentru ca el sa inteleaga ca este o interdictie peste care nu se va putea trece.
Spre deosebire de frustrarea unui copil care nu are voie sa alerge pentru ca raceste, nu are voie sa se joace cu... pt ca se murdareste, adica spre deosebire de interdictiile nenaturale care nu permit comportamente specifice varstei.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Miki8 spune:

Oare cum sa interpretez faptul ca la intarcare n-am avut nici o problema? A renuntat singur la virsta de 10 luni. Iar manifestari explicite de a dori sa fie iubitul/sotul meu n-au existat pina acum. E drept ca uneori vrea sa doarma mai des cu mine desi stie ca el trebuie sa doarma singur in camera lui asa cum o face de la 2 luni. Altfel dormim impreuna o noapte pe saptamina.O fi bine?
Miki

Mergi la inceput