am primit educatie prin...violenta
Raspunsuri - Pagina 5
pisi_ella spune:
Fetelor! M-am tot gandit...Cred ca am trecut peste probleme! Cred ca am acceptat trecutul, ca m-am impacat cu el, cum a zis Principesa. M-au ajutat mult subiectul asta si povestile voastre.
Am hotarat sa o apreciez pe mama pentru ceea ce a facut pentru mine, a facut dintotdeauna si inca face. Si a zis ca va face pana la moarte, ca sunt singurul ei copil si nu are alt tel in viata. Are 66 de ani si o energie debordanta, zice ca NOI ii dam aceasta energie...eu, sotul meu si copiii nostri.
Da, a facut greseli. Si noi o sa facem si copiii ne vor reprosa. Dar oare...au fost cele mai grave greseli? Cantarind la rece...mi-a vrut NUMAI BINELE! Dintr-o dragoste prea mare ...m-a protejat exagerat...sa nu acre cumva sa patesc ceva, ca eram singurul ei copil!! Problema e ca se aprindea repede si ca nu a gasit calea cea mai buna sa comunice cu mine. Dar stau si ma gandesc cu groaza...OARE NOI O SA GASIM CALEA CEA MAI BUNA DE COMUNICARE CU COPIII NOSTRI??? E greu, greu...tare greu!
Povestea ta,Kittie, m-a facut sa ma cutremur si sa realizez ce mici sunt de fapt problemele mele! Ca, de fapt...nici nu-s probleme!! Mi-e si rusine si ma simt vinovata!! Mama nu m-a dat nici o clipa de langa ea...cu toate ca era f ocupata, a fost mult timp director de scoala, insa ii ramanea timp si pentru mine. Nu m-a neglijat o clipa, din contra, s-a neglijat ea, in favoarea mea! Mi-a fost alaturi in toate momentele. Foarte obosita sau foarte bolnava, nu conta persoana ei, EU contam! Putea sa ma dea la bunici...ca bunicii s-au oferit sama ia la ei...dar nu m-a dat! Mi-a vegheat toata copilaria...toata adolescenta...Da, a facut greseli! Cum si eu voi face! Dar a facut MULT MAI MULTE LUCRURI BUNE, pe care parca n-am avut ochi sa le vad!
Adica le vedeam...dar nu le dadeam importanta...mi se parea normal pentru o mama sa le faca.
Numai dupa ce am citit povestea ta, Kittie, mi-am dat seama ca am o mama minunanta! Imi pare tare rau pentru tine! Si la fel de rau imi pare ca am putut sa -mi condamn mama in asa hal! Nu m=a pierdut o clipa din ochi, poate a fost posesiva si severa, dar am invatat carte, cum se spune. Tata e un tip mai delasator...daca nu era mama....poate ca nu ajungeam unde am ajuns.
M-a sustinut in liceu...in facultate...in anumite momente criticedin timpul facultatii m-a ajutat ENORM, dar parca am fost OARBA!!!! Apoi mi-a facut nunta si mi-a luat casa! Apoi botezul primului copil...Apoi botezul celui de-al doilea copil...CU BANII EI S_AU FACUT!!! Cine mi-a dat bani cand am plecat sa nasc...zeci de milioane?? Cine a venit zi de zi la mine si a vorbit cu toata lumea in spital, ca sa fiu eu tratata ca o printesa?? Cine altcineva, decat MAMA mea!
Si acum...daca -i zic la telefon ca am nevoie de ceva...pai vine la mine cu primul tren! Daca o intreb de ce face atatea pentru mine, zice ca "asa face o mama" , ca si eu sunt mama si la fel voi face pentru copiii mei!
Da, a gresit, DAR MAI RAU AM GRESIT EU, CONDAMNAND-O!!! Abia ACUM, in al 12-lea ceas, apreciez cu adevarat ce a facut si cat s-a sacrificat ca sa-mi fie mie bine!!
Iar din "greselile" ei voi invata ceva.
Si sper din tot sufletul sa fac, pentru copiii mei, macar jumate din lucrurile bune pe care le-a facut ea pentru mine!
Va multumesc ca ati deschis subiectul asta, ca v-ati impartasit experientele. Datorita voua, am reusit, IN SFARSIT, sa va PARTILE BUNE sau jumatatea plina a paharului, si sa accept partile rele...care, oricum...sunt insignifiante! Pot spune ca, IN SFARSIT, m-am impacat cu trecutul si cu...MAMA mea!
Inca o data...VA MULTUMESC!
Iar pentru tine, Kittie, toate din lume si stai calma...cu siguranta ca nu vei repeta povestea asta ORIBILA cu copiii tai! Ca doar stii cat ai suferit si nu vrei sa aiba copiii tai aceeasi soarta. Sunt sigura ca nu vei calca pe urmele nimanui! Dar de fapt tu stii asta mai bine decat mine!
Sa ne rugam sa fim SANATOASE, CALME, RABDATOARE, pentru EI, copiii nostri. Sa trecem peste ce a fost urat in trecutul nostru. Eu una...am trecut! Mi-am acceptat trecutul! Acum incerc sa traiesc din plin prezentul si sa privesc in viitor...cu seninatate!
_Ella, 
Emma & 
Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Kittie spune:
Pisi_ella asa sa fie!
Oricum, cu sinceritate, cred ca e nevoie de mai mult de o poveste relatata aici ca sa te impaci cu ceea ce reprezinta mama ta pentru tine. Multa analiza a sentimentelor si mai ales resentimentelor tale. Ce e principal e ca te-a ajutat enorm, asta sa nu uiti! Nu te ajuta mai nimeni, asa ca..Mama mea mi-a spus cand aveafimiu 4 luni si am rugat o sa stea cu el intr-o seara sa iesim si noi,prima data dupa ce nascusem "CE? sa stau eu cu el si voi sa iesiti sa va distrati?!" mi-a cam ramas in cap pentru multa vreme. Cu toate astea am invatat multe de la mama, nu numai pe principiu sa nu fac, ce a facut/zis ea si o iubesc tare si sunt trista la gandul ca nu ne vom putea intelege asa cumvreau eu. Ca va trebui sa invat sa ma port cu ea cu manusi sa nu ne mai certam pentryu ca e inutil. Fie eu nu stiu sa i explic unde a gresit, fie e in zadar acum orice discutiein sensul acesta. Ea nu intelege din tot ce-i spun decatca ma port ingrozitor cu ea si ca-i vorbesc oribil si ca nu am sentimente, evident.
Exista totusi o chestiune la care n am gasit raspuns - data fiind copilaria mea alaturi de bunica-mea si faptul ca parintii ma vedeau asa de rar pentru ca munceau , daca eu voi relua munca, copiii mei sigur vor merge la gradi. Oare vor resimti la fel? Cum sa impac eu pe viitor cresterea lor, nervii mei, dragostea care ma face sa-l rasfat pe fimiu mai mult decat e cazu (nu intelege cand ii interzic ceva, am incercat sa-i dau peste mana , peste fund, nici un efect.. asa ca nu mai dau, da' tonul autoritar nu reusesc sa mi-l fac altfel decat tipat 
si pare singurul care functioneaza)? Citeam la inceput despre accesele nervoase cu stransu de gat si mi-am adus aminte de o intamplare nefericita de cand aveam vreo 5 ani - aveam doi iepurasi albi o fetita si un baietel si-i iubeam atat de tare incat l-am strans pe unul din ei tare-tare fara sa-mi dau seama ca-l omor.. eu il iubeam .. crizele de isterie cu black-out ca rezultat al batailor bunica-mii - la scoala de ma enerva vreun coleg reactionam foarte violent si foarte brusc ; o data nu mi-am adus aminte nimic din ce se intamplase doar ma trezisem in fundul clasei (cu toate ca eram in fata clasei, ultima data cand imi aminteam eu) tinand suspendat de gat un coleg pe care tocmai il dadusem cu capu de perete.. Si de la zgomotul acela ma trezisem ca dintr-un vis negru in care nu vazusem nimic. De atunci m-am inspaimantat ingrozitor si orice acces de furie pe care-l manifest ii poate pune in pericol pe cei dragi. M-am autoeducat cat posibil, facui si niste yoga, nu stiu cat m-a ajutat, dar stiu ca prefer sa strang din dinti decat sa las furia sa urce.
Iar m-am intins.. Scuze. mamica de ( 13oct04 )
S'il y a 4 personnes autour de toi et qu'elles te semblent normales, c'est pas bon."
Tierce de charme Kittie NinaB Ralucule BEWARE!!!
pisi_ella spune:
Kittie, fara sa vrei, m-ai ajutat ff mult! E ingrozitor ce ai povestit, REPET, si am realizat si chiar am plans ca am fost prea rea cu maica-mea! Am vazut numai partile rele...ma rog, RELE le vedeam eu...Dar acum imi dau seama ca nu au fost atat de rele...ca le vedeam eu defomat...Si refuzam cu incapatanare sa -mi aduc aminte momentele de mare, mare importanta, in care EA si numai EA, NIMENI ALTCINEVA, m-a salvat din situatii critice! Ca au fost ....destule...astfel de situatii....in care a aparut ea , a simtit ca nu e bine ceva (mereu simte cand ceva nu merge bine, are un instinct...sau o telepatie...aparte) si a venit si m-a scos la liman. Iar eu...in loc sa-i fiu rcunoscatoare...ii aruncam in fata greselile facute in trecut!! Ma rog...eu as fi vrut sa am o mama perfecta....Dar cine e perfect??
Revin, Kittie...acum ma bate Emma la cap sa o scot afara...dar o sa mai scriu...in cateva ore! As vrea din tot sufletul sa ai puterea sa treci si tu peste ce a fost! Mai vorbim!_Ella, Emma & Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
pisi_ella spune:
Crizele si revolta vor disparea, daca reusesti sa TE IMPACI cu trecutul!! Principesa are mare dreptate!!
Sa stiti ca de cand vorbesc aici, cu voi...sunt mult mai calma....suport zambind crizele si boacanele copiilor 
...si in toate situatiile....sunt mai calma si am mai multa stapanire de sine!!
Plec acum afara cu copiii! Revin in cateva ore!_Ella, Emma & Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Kittie spune:
Ma bucur ca te -au ajutat spusele mele.. Iar despre mine, daca e vorba de neiertare nu stiu sa spun sigur. Poate. Oricum de cativa ani buni imi traiesc viata independent de parintii mei si nu ma prea afecteaza existenta lor (suna idiot, stiu), reusind o taiere a cordoanelor aproape total. Deh, zic si io... Da'violenta mea cea mare oricum nu vine de la maica-mea decat indirect (prin faptul ca a lasat-o pe bunica-mea sa ma ia)... mamica de ( 13oct04 )
S'il y a 4 personnes autour de toi et qu'elles te semblent normales, c'est pas bon."
Tierce de charme Kittie NinaB Ralucule BEWARE!!!
Principesa spune:
Kittie, din pacate nu e suficient ca sa intelegi ce te-a marcat pt a nu perpetua modelul respectiv. E nevoie si de o noua decizie care apare o data cu vindecarea traumei.
Cricor, eu nu am auzit vreodata de ideea ca pe masura ce imbatranesti iti intelegi mai mult parintii si nici nu gasesc vreo logica in ea
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Durerea este inevitabila dar suferinta este optionala
laura_dimitris spune:
Am deschis abia astayi topicul acesta.
Indraznesc greu sa recunosc faptul ca am si eu aceeasi probelma ca si lore...
Si eu am primit educatie cu "bataie" de la mama. Nu am simtit nimic in legatura cu mama si modul ei de a ma educa. Nu ura, nu revolta, nimic!
Insa, incep sa ma recunosc in ea.... Si NU VREAU!!!
Baitelul meu are 3 ani si nu este nici mai rau nici mai cuminte decat altii de varsta lui. Cand sunt obiectiva, recunosc faptul ca este poate chiar un copil cuminte.
Nervozitatea mea a inceput sa se manifeste relativ recent. Tip la el si-l zagaltii cand incepe sa planga fara motiv. Nu o fac in fiecare zi, Doamne fereste...!!! Dar, o fac uneori. Si dupa aceea plang de ciuda ca am facut-o !!!!
Sunt convinsa ca am nevoie de ajutor. Partea proasta este ca, cumva, nervozitatea mea s-a accentuat de cand am incercat sa ma las de fumat. Nu am reusit intrutotul.Fumez la birou dar acasa s-ar supara sotul rau daca ar stii ca nu am reusit sa ma las....
Si uite asa, simt ca explodez uneori!!!
Oare este doar fumatul? Oare este nervozitatea pe care am vazut-o la randul meu la mama, in copilarie?
Nu stiu! Dar, va citesc cu mult drag si incerc sa invat de la voi!!!!
Laura mama lui Dimitrakis
Kittie spune:
Principesa - sa inteleg asa cum mi-a zis si pisi_ella ca sunt departe de vindecare?
Laura...nu stiu alta metoda decat abtinerea, reorientarea nervilor. Caci oricum copilului nu-i fac bine si nici pe tine nu te ajuta , cu atat mai mult sentimentele de vinovatie de dupa...
Scuze, nu sunt foarte in forma azi - mi-a sarit pustiu din carutu de cumparaturi aseara (n-are nimic grav, am fost la urgente, radiografii, echo dar sunt eu "atinsa" de eveniment si de noaptea cu cosmaruri si treziri sa vad de e in regula ) nu pot sa fiu coerenta.. mamica de ( 13oct04 )
S'il y a 4 personnes autour de toi et qu'elles te semblent normales, c'est pas bon."
Tierce de charme Kittie NinaB Ralucule BEWARE!!!
laura_dimitris spune:
Draga Kittie,
imi pare rau pentru pustiulica. Am trecut si eu prin asta. Daca radiografia a aratat ca totul este in regula... stai linistita!! vUrmareste-i reactiile cateva zile, vezi sa nu verse, sa nu fie apatic...
Sanatate multa!!!
Scuze pentru off topic....
Laura mama lui Dimitrakis
viorica avram spune:
si copilaria mea a fost marcata de violenta in famile...adica nu se bateau parintii mei dar mama a crescut cu ideea ca pe copil trebuie sa-l bati cat doarme in curmezisul patului pt ca in lungul patului e deja prea tarziu.si apoi mai spunea ca trebuie sa ne iubeasca doar in somn.m-am revoltat cand am mai crescut si i-am reprosat ca ma umileste cand ma loveste,nu asa ma educa.
in familia mea existau adeseori certuri violente ,chiar si la ore tarzii din noapte,cand tatal meu venea acasa baut cu chef de cearta si amandoi parintii se certau foarte tare de trezeau tot blocul nu numai pe noi.tata pleca trantind usa iar mama ramanea si plangea pana i se facea rau.inchipuiti-va cat de ingrozitor era sa o vezi pe mama,copil fiind ,lesinand in mijlocul casei.totul se termina cu o vizita din partea salvarii,iar asistenta de pe salvare ii facea o injectie mamei,sa o linisteasca si dimineata plecam la scoala toate trei cu ochii umflati de plans si de nesomn.
sotul meu provine dintr-o familie echilibrata chiar daca si la el in familie mai sunt unele neajunsuri ,el nu i-a auzit niciodata pe parintii sai zbierand sau vorbind urat.cand am avut prima iesire de acest gen a avut un soc.el nu e obisnuit sa jigneasca si sa ridice tonul.noroc ca ma iubeste si are multa rabdare.de cand a venit fetita noastra pe lume m-am schimbat total.nu vreau sa o expun violentei,si nu vreau sa creasca intr-un mediu lipsit de dragoste si respect.la inceput imi ieseam din fire in prezenta ei dar i-am vazut ochisorii plini de groaza cand ma manifestam astfel si am incetat.ma controlez cat pot de bine.o iubesc nespus si ii spun asta in fiecare zi.eu nu am incredere in mine pt ca mama nu m-a ajutat sa am .copilul meu e cel mai bun ,din punctul meu de vedere.o pedepsesc cand greseste,o corectez,nu o las sa faca ce vrea dar nu o lovesc si nu o umilesc niciodata.nu vreau sa treaca prin ce am trecut eu si surorile mele.una dintre ele e bolnava de nervi,cealalta suporta pt ca asa i se pare natural un barbat care bea si o umileste.
n-as face compromisuri in privinta aceasta.m-a ajutat foarte mult faptul ca sotul meu e educat altfel si ma intelege.
pt nimic in lume n-as fi de acord ca fetita mea sa creasca intr-un mediu violent si mediocru!
viorica