probleme de familie "mixta"

lizi32 spune:

she- voiam sa te intreb daca ai trait vreodata o asemenea situatie... se pare ca da si se mai pare ca ai reusit sa treci cu bine peste ea- din tonul tau inteleg ca ai facut fata cu brio unei astfel de situatii; eh, nu pot decat sa te felicit; eu nu am reusit in ciuda eforturilor mele.n-am reusit sa accept ca o mama sa isi arunce copilul asa- scuza-ma ca te oripilez din nou folosind acelai cuvant : nu este deloc o rautate, este exact o descriere fidela a atitudinii ei fata de propriul copil; si cum altfel as putea numi faptul ca pt acest copil a ales o scoala cu program prelungit( nu era nevoie pt ca ea locuieste inca cu tatal ei, bunicii stau si ei aproape, ea insasi neavand un program prelungit fiind prof de muzica) astfel incat copilul este mai mult pe drumuri( 7 dim- 8 seara); weekendurile vine la noi de sambata dimineata pana duminica dupa amiaza ( a se intelege seara);
cand are mama lui timp sa stea cu el, sa vorbeasca cu el, sa se uite prin caietele lui?? vrei sa -ti mai spun ceva? eu am descoperit, facand ceva lectii cu el, ca in clasa a 4 nu stia tabla inmultirii! exact, citesti bine; si in urma scandalului pe care l-am facut cum a rezolvat situatia??? i-a pus meditator! ca ea nu are timp sa stea pe acasa in weekenduri pt ca are tot timpul cate o problema: exact asa ii si spune copilului: am o problema de rezolvat asa ca mergi la tata-tu... problema mare e ca tata-su nu sta acasa nici in weekend! deci logic ca nu poate sa aiba grija de el si ea oricum stie asta din experienta anilor de casatorie.
si ca sa fie treaba cat mai ok mai are prostul obicei sa il si minta: vino acasa maine la 2 pm- la 3 da ea telefon de pe mobil si zice 'mai am un pic de treaba si intarzii, pregatestete pt ora 5'la 5 nu ajunge din cauza de trafic (sa spunem) si uite asa copilul care se pregatise sa fie acasa la 2 ajunge seara tarziu; asta e o situatie care are loc minim de 2 ori pe luna.
imi mai spui ca cu timpul bla bla... iti spun si eu ca cu timpul de fapt situatia s-a inrautatit; la inceput nu era asa, ne intelegeam binisor si crede-ma ca toata lumea ma felicita pt relatia noastra; crescand probabil ca a inceput sa ma acuze pe mine pt divortul parintilor lui; este peste masura de atasat si devotat mamei si cu mare greutate isi accepta tatal (eu l-am vazut de f f putine ori acceptand bratele tatalui si asta numai dupa ce s-a nascut fratele lui)
si daca vrei sa stii numai faptul ca ar putea exista o comparatie intre mine si acea femeie imi provoaca greata; sant multe lucruri pe care nu se cade sa le scriu aici; buuna sau rea- eu cel putin incerc sa fiu mama; la ea se pare ca sentimentul asta nu exista- si asta e un citat din spusele celor ce o cunosc; e adevarat ca asa ceva este din fericire un caz rar- ghinionul meu ca am cazut prost in ecuatia asta, asa cum bine spunea elise;

cred ca nu are nici o legatura respectul fata de trecutul sotului cu faptul ca m-am saturat sa fiu baby sitter-ul unei astfel de femei; copilul este la mijloc si tocmai de asta sant atatea lucruri pe care le-am acceptat ; consider insa ca hotararea de a avea un copil atrage dupa sine responsabilitati pe viata, pe care nu e drept sa le pasezi altora -sau gresesc?!?

adrienne, ei sant nascuti cu gena asta a gelozie mai predominanta decat la multi altii- cel putin eu asa cred
si al meu are accese de asa ceva dar din fericire nu sant f proeminentesi trec repede ....n-are legatura cu pregatirea lor, pur si simplu asa sant ei ca natie...sper s anu jignesc pe nimeni, asta e parerea mea personala
daca vii la vara poate ne vedem; te felicit pt relatia frumoasa pe care ai construit-o cu copiii lui; din pacate a mea s-a naruit pe parcurs; poate ca o sa se schimbe, peste ani si ani, daca nu de dragul meu si al tatalui lui- macar de dragul fratelui sau. cum se spune- speranta moare ultima...

Caroline spune:

lizi32, hai sa reducem problema ca sa o putem intelege.

Te-ai casatorit cu un tata al unui copil de 11 ani (acum) care este foarte ocupat si care nu-si poate indeplini obligatiile lui de tata in timpul weekendului, pentru ca este ocupat. Obligatiile lui trebuie sa le preiei tu, copilul fiind in casa voastra.
Nu ne intereseaza cum si ce face mama copilului, pentru ca nu cu ea te-ai casatorit. Vad ca tu iti centrezi energia pe judecarea ei, ceea ce nu-i treaba ta.
Singura solutie pe care o vad este sa ignori subiectul "fosta sotie" si sa-ti concentrezi energia pe a oferi dragoste copilului sotului tau, care nu are nici o vina si care este si in perioada in care are multa nevoie sa-i fie demolata ideaa ca tu esti un "monstru" (= adica cea care i l-a luat pe taica-sau de langa el facand-o nefericita pe maica-sa).
Nu o poti face decat oferind multa dragoste, dragoste neconditionata, fara limite si comentarii. Nu esti tu cea care trebuie sa-i faca educatie, tu vei fi cea care il iubesti neconditionat.

lizi32 spune:

tocmai asta e problema: ca desi nu sant eu cea care trebuie sa ii faca educatie - la mine a cazut mingea. mama lui- nu; tatal lui- nu; eu nu pot sa-l lasa asa... mi-e greu insa cand vad ca ma lovesc de un zid. si asta continuu... la mom. casatoriei problema nu se pusese deloc asa; dar m-am trezit deodata sarcina asta si ma lovesc constant de incapatanarea lui; am senzatia ca ma lupt cu morile de vant;si pentru ce?! ca oricum respect nu am obtinut in schimb( ca de dragoste nici nu poate fi vorba!)
si da, nu cu ea m-am casatorit dar ea este mama copilului si se presupune ca ea ar trebui sa se implice in educatie cel mai mult; ca nu m-a intrebat pe mine cand l-a nascut;
e f usor sa spui iubeste neconditionat.
ar fi multe de spus in problema asta insa ma opresc aici; multumesc tuturor pt opinii.

Nadia1976 spune:

Lizi, eu te inteleg perfect; cam asa e si fosta sotie a sotului meu; nici ei nu pare sa-i pese prea mult de fiica-sa; in sensul ca eu am ajuns in viatat fetei cand ea avea 11 ani; la 11 ani am inceput eu sa-i fac educatie despre igiena personala, ma intreba de ce trebuie sa se spele pe dinti, de ce trebuie sa faca un dus in fiecare seara, nu intelegea ca trebuie sa-si schimbe hainele zilnic, de invatat, nu mai vorbesc; vineri i-am facut "sedinta" si i-am expus regulile, ceva de genul asta: cand i se spune sa faca ceva, TREBUIE sa faca, ori ca-i place, ori ca nu; camera TREBUIE sa o pastreze curata, si vreau sa ma ajute la curatenie sambata, din 2 in 2 saptamani, cand e cu noi; ii dam o suma de bani in fiecare saptamana, DACA isi indeplineste sarcinile; daca nu, nu ii dam banii SI isi pierde din privilegii; i-am explicat ca in casa asta, ea NU ARE drepturi; tot ce are: computer, tv, telefon sunt privilegii, nu drepturi; daca nu ne asculta, le va pierde; daca se poarta frumos si ne demonstreaza ca le merita, le primeste inapoi; stiu ca nu sunt decat 3-4 zile de atunci, dar... so far so good! Si eu o sa respect tot ce am spus si cand va vedea ca noi ii luam din privilegii, iti spun eu ca se va schimba. Consecventa este mama reusitei. Am incercat cu vorba buna, am incercat sa o fac sa inteleaga, dar se pare ca ea e obisnuita cu stilul maica-sii (pedepse), asa ca de acum incolo, daca asta e termenul pe care-l intelege, in acesti termeni vom vorbi. Incepuse sa spuna, nu stiu ce ca la maica-sa... nu am lasat-o sa termine, i-am spus clar: "Maica-ta NU locuieste aici. AIci, in casa asta, maica-ta nu face reguli, le facem NOI (eu si taica-su) si tu nu ai de ales decat sa le urmezi! Ce faci la maica-ta si ce reguli are maica-ta e treaba ei; cat esti aici, faci ce spunem noi!
Edit: Dar toate de mai sus NU le-as putea face fara sprijinul tatalui ei, sotul meu; daca el nu te sprijina, atunci incerci degeaba; va fi doar o risipa de nervi si energie. Pe mine sotul m-a sustinut 100%, in fiecare cuvant pe care l-am spus si fiecare regula, regulile fiind, fireste stabilite in prealabil si discutate cu sotul meu.

Winners don't quit; quitters don't win.

casandra spune:

Draga Liz, eu cred ca trebuie sa lamuresti problema cu sotul tau.
El este tatal copilului, la el il trimite maica-sa, nu la tine. Iar copilul are nevoie de el, nu de tine. Iar tatal lui trebuie sa isi faca timp pentru el. Tu nu poti suplini rolul tatalui. Pentru ca nu esti tatal lui, pentru ca nu esti barbatul care trebuie sa faca parte din viata copilului.
Cred ca asta e motivul pentru care copilul este distant, pentru ca este dezamagit ca tatal lui nu este niciodata acolo pentru el, si ii pune la dispozitie un inlocuitor, pe tine. Dar copilul lui ii duce dorul.

lizi32 spune:

stiu ca pare ciudat dar mi-e greu sa cred ca acest copil duce dorul altei pers decat mama lui; de mic a respins orice alta persoana decat mama...este f f f devotat mamei simai nou eu cred ca toata aceasta respingere vine din faptul ca el considera ca daca ma accepta pe mine o tradeaza pe mama lui!am discutat cu sotul si inclina spre acceasi parere; sant de acceasi gandire: tatal ar trebui sa se implice mai mult decat o face; din pacate este f putin posibil pt ca efectiv nu prea sta pe acasa; dpdv material nimic nu i se poate reprosa, dar cand vine vorba de timp efectiv petrecut cu copilul- stam f prost.
parca nu imi vine sa fiu dura cu baiatul pt ca sant sigura ca e calea cea mai sigura de a-l indeparta; ma doare ca nu ajungem la un numitor comun si in acelasi timp ma enerveaza sa vad cat e de rasfatat.
o sa se rezolve cumva- ramane de vazut cum!
nadia noi ne chinuim de ceva timp si trecerea timpului doar a inrautatit situatia...

Elise spune:

lizi,

nu cred ca a contestat cineva faptul ca mama baiatului e de vina pentru cea mai mare parte a situatiei.
si mama, si tatal.
parintii naturali sint responsabili in primul rind.

copilul este o "problema" pe care tu ai mostenit-o.
desi este trist.
un copil ar trebui sa fie o bucurie.

totusi, incearca sa te gindesti ca si tu esti mama... cum ar fi sa iti vezi peste citiva ani, prin absurd, copilul aruncat asa, de la unul la altul?

gindeste-te ca si el, in sinea lui, sufera.
mai mult ca tine.

sinteti in aceeasi barca: victime ale unui conflict care nu va priveste.
incearca sa gasesti un numitor comun.
tu esti adultul.
nu el.

nu stiu... incearca.
Incearca sa ii vorbesti o data frumos despre mama lui, chiar daca stiu ca iti vine sa-i spargi capul, de fapt.
Sa vezi: ce oki o sa faca?

Elise

Nadia1976 spune:

quote:

---

Originally posted by She

Elise, nu cred ca nu ma accepta, ptr. ca de ex., de cate ori ii place cate un baiat sau altul, vine acasa si-mi povesteste; cand i-a venit ciclul ptr. prima oara am fost prima care a aflat, inaintea maica-sii; cand are o problema cu vreo prietena vine si imi povesteste; suntem prietene, pana in momentul in care ii cer sa curete camera sau sa-si faca temele, cand isi etaleaza atitudinea de adolescenta rebela, ceea ce ma scoate din sarite. E acelasi lucru in fiecare zi; radem, glumim, povestim, apoi trebuie sa insist de 100 de ori sa faca curat sau sa-si faca temele, si cand vad ca nu face nici dupa ce-i spun de 10 ori, normal ca-mi pierd rabdarea.


Winners don't quit; quitters don't win.

---

Parca este fiica mea.Si este fiica biologica!!
daca fetita este inteligenta cum o descrii, va scapa de asta cu lenea.Toate sint lenese la virsta asta.Aproape toate.
Cred ca aveti o relatie superba, si asta sa te bucure.

si tot asa...
[/quote]


Ma bucura enorm relatia care o avem, dar in acelasi timp incerc sa o 'educ' din oct. de vedere al igienei personale, in primul rand, lucru pe care maica-sa ar fi trebuit sa-l faca cu 10 ani inainte de a aparea eu in viata fetei... anyway...
Lizi, poate ar fi bine sa-i explici baiatului ca tu NU esti acolo sa o inlocuiesti pe maica-sa; explica-i ca, uneori, mamicile si taticii nu se mai inteleg si se despart; explica-i ca nu tu ai fost sursa si nici cauza divortului, aminteste-i ca tu ai aparut in viata tatalui lui la un an DUPA divort; spune-i ca vrei sa fiti prieteni, dar ca ptr. asta si el trebuie sa puna putin din partea lui; spune-i, macar din cand in cand, ca-l iubesti. Eu de cate ori o cert pe fiica sotului meu, o las vreo juma de ora, apoi merg INTOTDEAUNA la ea in camera si ii explic DE CE ii cer sa faca anumite lucruri si ii spun ca o oblig sa invete sau sa aiba grija de ea, ptr. ca o iubesc si-mi pasa de ea, altfel, as lasa-o in pace, sa face ce o taie capul; dar tocmai ptr. ca imi pasa, ii trasez reguli si limite, ptr. ca o educatie buna de acasa e baza unui viitor incununat de succes. Si tot ce fac, e spre binele ei, chiar daca acum nu intelege ca asa e, peste ani, va intelege.


Winners don't quit; quitters don't win.

casandra spune:

Draga Liz, e normal ca baiatul sa fie foarte atasat de mama lui, mai ales ca tatal lui este asa putin disponibil. Dar, poti fi sigura ca lui ii lipseste si tatal, ca prezenta.
Si e foarte normal, oricat de dureros ar fi pentru tine, ca tu sa nu fii in prim-plan in viata lui. Nu ii esti nici mama, nici tata. Imprejurari independente de vointa lui, te-au adus in viata lui.
Adevarul adevarat este ca sotul tau te-a transformat in baby-sitter pentru copilul lui. El ti-a pasat sarcina de a te ocupa de fiul sau in absenta lui. Nu mama copilului, care se ocupa de el 5 zile din 7. Cum o face, nu te priveste. Nici macar nu are rost sa te gandesti la ea. Avand in vedere ca tu esti actuala sotie, iar ea fosta, nu poti sa te astepti la o relatie de prietenie cu ea. Nu are rost sa astepti nimic din partea ei.

She spune:

quote:

---

Originally posted by casandra

Draga Liz, e normal ca baiatul sa fie foarte atasat de mama lui, mai ales ca tatal lui este asa putin disponibil. Dar, poti fi sigura ca lui ii lipseste si tatal, ca prezenta.
Si e foarte normal, oricat de dureros ar fi pentru tine, ca tu sa nu fii in prim-plan in viata lui. Nu ii esti nici mama, nici tata. Imprejurari independente de vointa lui, te-au adus in viata lui.
Adevarul adevarat este ca sotul tau te-a transformat in baby-sitter pentru copilul lui. El ti-a pasat sarcina de a te ocupa de fiul sau in absenta lui. Nu mama copilului, care se ocupa de el 5 zile din 7. Cum o face, nu te priveste. Nici macar nu are rost sa te gandesti la ea. Avand in vedere ca tu esti actuala sotie, iar ea fosta, nu poti sa te astepti la o relatie de prietenie cu ea. Nu are rost sa astepti nimic din partea ei.

---

Excelent spus!