Cum "se trece peste"?
Raspunsuri - Pagina 2
lorelei_19 spune:
AbraMack 
imi pare rau pentru necazurile tale. si eu inclin sa cred, ca si tine de altfel, ca fetita ti-a trimis-o bunica-mama ta, ca a pus un "cuvant bun" pentru tine acolo, sus. E minunat cum vorbesti despre ea, si ne dam seama ca era un om cu totul si cu totul deosebit. Insa crezi ca ea ar fi bucuroasa sa te vada suferind asha? daca tu crezi in viatza de dupa moarte, fii sigura ca vazandu-te asah de trista e si ea trista. Mare parte din melancoliile pe care le traiesti se datoreaza si sarcinii, modificarilor hormonale din corpul tau. Dar fii pregatita sa fii pentru fetita ta o mamica la fel de buna cum a fost bunica ta pentru tine, povesteste-i de ea copilei si atunci bunica ta va trai prin fetita ta mai departe. Este modul cel mai frumos de a deveni nemuritor, nu?
Un gand curat si o 
Aveti grija de voi si mai ales nastere ushoara si bebica sanatoasa si mancacioasa.
PS: cred ca ne cunoastem, nu??
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
daniella4 spune:
Abra, bunica ta te vegheaza de acolo de sus si cu siguranta ca nu vrea sa fii atat de trista mai ales ca astepti o bebelusa..pentru care trebuie sa te pregatesti din toate punctele de vedere.
Dupa nasterea ei ai sa vezi ca viata ta se va schimba total.
Mult curaj si pupici
Daniella, mama lu'Alexis
bobi spune:
buna,
iti doresc multa putere si te-as ruga sa tii cont de un sfat: incearca sa treci peste cat mai repede iar motivul care te poate ajuta este urmatorul: depresia post partum cand persoana este deja deprimata si trista se poate transforma in ceva tare nasoool...
asa ca fii o puternica, copilul tau va avea nevoie de tine iar tu vei avea nevoie sa stii sa actionezi in zilele critice nu sa stai sa plangi sau alte complicatii (crize, etc).
Te pupic, nastere usoara
bobi si bb andi
sunt confuza... sau poate nu?
alessia105 spune:
Draga mea,
Povestea ta seamana izbitor cu a mea...Bunica mea,icoana vietii mele s-a stins in 1997 in octombrie ,bolnava de cancer ,eu fiind insarcinata cu Sebastian( care s-a nascut in ianuarie 1998)...in ziua in care a murit nu ne-a mai recunoscut si se uita la noi cu o ura incredibila ( acum stiu ca de fapt saraca nici nu ne mai vedea) ..anyway ..odata cu ea a murit si o jumatate din mine ..nu am putut sa o vad moarta ..desi in casa nu am putut sa intru in camera unde era ..am stat numai la bucatarie iar dupa inmormantare apartamentul a adevenit ptr mine un ...nu stiu cum sa il descriu ..imi era groaza sa intru acolo si sa nu o vad ..imi era groaza sa intru sa caut ceva ..asa ca dupa ce ea s-a dus daca am mai calcat pe acolo decat poate de 10 ori in 5 ani desi bunicul a trait pana in 2001 ..in 2002 mama mi-a propus sa ma mut acolo ..am refuzat ( desi acasa cu mama erau discutii inteminabile ..etc etc..si un loc al meu ar fi fost binevenit) i-am spus sa il vanda iar cu banii de pe el am luat o casa de vacanta unde vor creste multeeeeeeeeee flori numai ptr amintirea ei..
Dupa decesul ei ..nu puteam si pace sa ma impac cu asta ..nici acum golul nu s-a umplut desi in viata mea au aparut 2 comorii ..Bunica de acolo de sus a continuat sa ne pazeasca si sa ne ocroteasca si poate ca asta imi mai alina durerea ...spre ex .cand bunicul a suferit un infarct ..cu o noapte inainte mama a visat-o si ne-a trezit la 4 dimineata sa ne spuna ca se va intampla ceva ..noi am trimis-o la plimbare ..la ora 20.10 a sunat telefonul ..inainte sa se uite fratele meu pe ecran sa vada cine e a zis "Tata" ..si asa a fost ..dupa decesul bunicului ( care fie vb intre noi eu nu l-am iertat ptr ca din cauza alcoolului -fiind alcoolist- nu a respectat ultima dorinta a bunicii ..aceea de a nu bea in ziua imormantarii si la ora 10 era Manga 
) ..mama pregatise un rand de haine sa il duca la morga ..murise in spital..eu i-am spus ca nu imi plac si ca ar fi bine celelante ..coicidenta sau nu noaptea a visat-o pe bunica care i-a spus acelasi lucru 
ca si ei i-ar place mai mult celelante ..i-am facut voia ,desi a trebuit sa facem extra cumparaturi : pantofi ..cravata asortata ..etc etc etc ,dar am stiut-o multumita acolo sus ..
Eu stiu ca a fost acolo langa mine cand am nascut singurica acasa ( salvarea a binevoit sa vina dupa 7 ore si medicul meu era in vacanta ..ca nu fusese multumit de onorariu ) si ne-a pazit si pe mine si pe bb si acesta este alt exemplu din multeeeeeee altele ..as putea sa scriu inca vreo 2 pagini ..
Ce as putea sa te sfatuiesc ..e sa incerci sa iti canalizezi afectiunea si dorul catre cei dragi ..sa incerceri ca ii pui in practica invataturile ..eu ii spun mereu lui Sebi de ex ..poeziile invatate de ea ..si stie despre ea chia daca el nu se nascuse cand ea a plecat de langa noi ...gandeste-te cat ca de undeva de sus dintr-o lume poate mai buna te priveste si are grija de voi toti pe cei care i-a iubit .si asta ti-o spune o "Toma Necredinciosul" pana nu s-au intamplat.
Ei traiesc prin noi ..traiesc prin iubirea pe care le-o purtam, chiar daca fizic nu mai sunt.Uite fa acum un exercitiu....pune mainile pe burtica ...inchide ochii si gandeste-te ( fara sa plangi ) la ea ..la cum iti ziambea ..la cum iti canta cand erai mica ...daca o vezi cu ochii mintii inseamna ca ea este vie in inima si in sufletul tau, iar tu nu are rost sa ii plangi trupul muritor ..este acolo unde trebuie si ai sa vezi ca si bb se va relaxa.
Iti doresc multa sanatate ..o nastere ca a lui Benny ..in 15 min de la prima contractie dureroasa si multa putere Daca ai nevoie de orice ..un cuvand ..un umar ..orice e posibil ..eu iti stau la dispozitie
Cu drag,
Va dulce si va dorim tot binele din lume si MULTA SANATATE!
Alessia
, www.babiesonline.com/babies/m/manneke/" target="_blank">Benny 
(02.03.05) si www.babiesonline.com/babies/s/sebypiano" target="_blank">Sebi (16.01.98)
Specialii 2005 ,Poze de pitici voinici
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69136" target="_blank">Sa redam SPERANTA SI COPILARIA lui Denis!
Raza de soare spune:
Se spune ca daca ramai insarcinata la putin timp dupa ce moare o persoana draga, sa nu cumva sa renunti la bebe, pt ca in sufletul lui e si sufletul persoanei disparute dintre noi.
Bunica - mama mamei mele - m-a crescut pana la 9 ani. Practic, ea a fost mama mea. Din cei 4 copii cati are mama, eu am stat cu buni cel mai mult.
Nu-mi voi ierta niciodata hotatarea de a veni la oras, langa ai mei. Nimeni nu ma convinge ca lipsa mea nu i-a facut rau si nu i-a declansat, de fapt, boala. Diagnosticul medicilor a fost scleroza in placi, dar eu stiu ca dorul de mine si faptul ca statea singura, au facut sa... uite. Sa faca lucruri pe care, sanatoasa, nu le-ar fi facut niciodata.
Anii au trecut, la fel si vacantele de vara, perioadele cand mai puteam sta cu ea... Boala a evoluat...
Am adus-o la Bucuresti un timp. A fost cumplit sa o vedem cum se poarta ! Nu recunostea pe nimeni, doar pe mine. Pe mine ma lua in brate si ma saruta... ii aratam fotografii... doar pe mine ma vedea. Era jale in casa... Mama era distrusa.
Cand a inceput din ce in ce mai des sa isi stranga cele cateva lucrusoare intr-un batic si sa deschida usa, sa plece ACASA la ea ( ne durea, dar dupa un timp era si o parte amuzanta, pt ca ai mei stau la et 4 si atunci se bloca “Unde ma duc eu in haul asta ?”, uitand ca exista trepte... si se intorcea, cuminte, in casa... ), am dus-o inapoi. In satul vecin, deja recunostea tot ! Si.. stia ca merge acasa !
Anul urmator, pe 30 decembrie, s-a stins, dupa o agonie de 2 saptamani, timp in care mama i-a fost alaturi. Nici o clipa nu a recunoscut-o, dar... intreba de mine. Asta am aflat dupa...
Din momentul in care am aflat, am plans tot timpul. Cand am ajuns langa sicriu, m-am blocat. Am stat, zeci de minute, cu ceara de la lumanare cazandu-mi pe mana, pana m-a scos o matusa din camera.
In biserica, am rugat-o in gand sa aibe grija de noi toti, de acolo, de Sus...
Si are. De 2 ori am fost la un pas de moarte: o data am cazut pe gheata, in fata tramvaiului, care a oprit la o palma de mine, iar a doua oara, impreuna cu fostul, ne-am rostogolit cu masina pana la marginea unei prapastii. Masina s-a oprit in singurul pomisor existent...
De atunci, ii simt mereu prezenta...
Nici una din femeile casei, 3 la numar, nu suportam sa ascultam “Unde e Targovistea ?”. Era cantecul preferat al bunicii, cel pe care ni-l canta cu drag, printre atatea altele.
Nu ma gandesc ca nu mai este fizic, pana nu aud cantecul respectiv sau pana nu o vad pe mama plangand de dor si spunandu-mi ca vrea “langa mama”…
Gandeste-te ca MAMA ta traieste prin bb. Oricum, e alaturi de tine, chiar daca nu simti... si stie cat iti e de dor. Dar nu cred ca ar vrea sa suferi atat...
Sunt un om, care
cunoscand necazul,
pretuieste fericirea,
iertarea,
iubirea...
Foto
ionella3003 spune:
cat despre grija daca vei fi o mama buna sau nu, iti spun doar ca, pentru copilul tau, vei fi o mama perfecta! Fiecare dintre noi am trecut prin asta; ne-am simtit, mai mult sau mai putin depasite de situatie, insa instinctul de mama a functionat intotdeauna si totul a fost ok.
Nu iti pot garanta ca minunea ta va umple golul din inima lasat de bunica ta, intrucat fiecare om drag are locsorul lui... dor iti va fi, insa te vei obisnui cu gandul ca a plecat si... dupa ce vei naste sigur nu vei mai avea timp sa te lasi afectata atat de mult de durere!>...
Si eu am suferit de depresie si inainte si dupa nastere, insa toate au trecut, am un baietel minunat si il iubesc cu toata fiinta mea! Deci... toate momentele astea pot fi depasite. Incearca sa iesi, sa te destinzi, sa faci ce-ti place si-o sa vezi ca te vei simti mai bine. Oricand vei avea nevoie de un umar pe care sa plangi cand nu mai poti, sunt aici. Uite si adresa de e-mail ionella3003@yahoo.com.
Cu drag,
Ionela 
si Alex
(DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
AbraMack spune:
Buna ziua din nou... Doamnelor, nu m-as fi gandit vreodata ca am sa va rascolesc si voua atatea amintiri similare si dureroase. Va cer iertare!!! La mine nu functzioneaza zicala "lasa, altzii sunt si mai si", dimpotriva - sufar si mai mult stiind ca cineva e MAI napastuit decat mine (desi, din pacate, stiu ca e asa!)Eu am lipsit o saptamana. Vad ca mi-atzi raspuns foarte multe dintre dumneavoastra. Imi cer scuze ca nu am avut ocazia sa va re-intorc raspunsurile dar am fost ocupata cu 11 ore de travaliu si apoi cu "o depunere de colet" in valoare de 3760gr... Da, doamnelor, finalmente s-a ivit si fata mea - Sasha Tamara Persida... Persida a fost MAMA... Mi-e un pic mai bine, desi cand ii cant Sashei sau o privesc... ma napadesc lacrimile... fiindca o simt pe MAMA inlauntrul fiintzei ei micutze si fragile... e atat de inocenta... nu m-am gandit vreodata ca potzi sa te simtzi ca un mic Dumnezeu atunci cand un puiutz te iubeste neconditzionat si depinde de tine, cand te priveste cu ochi mari si candizi, cand face o grimasa haioasa pe care tu o iei drept zambet... Doamnelor, paradoxal, mi-e dor de MAMA desi stiu ca ii tzin sufletul in bratze... Nu, nu e depresie, sunt convinsa, e doar dor... I-am scris Sashei o scrisoare in spital... sa o deschida cand o fi mare... I-am scris... despre ea si despre strabunica ei... sper... imi pare atat de rau ca nu a apucat sa o cunoasca iar eu nu stiu daca voi avea cuvinte vreodata sa i-o zugravesc asa cum era ea de fapt... Oricum, acum ca Sasha e aici cu mine...durerea mea e mai suportabila, ma gandesc (desi plang), ca MAMA a facut ceva "afaceri" acolo sus ca eu sa ma pot bucura de fiica mea. Si stiu ca a facut fiindca ma iubea taaaaaaaaaaare mult... "De aici - pana la luna!" obisnuiam sa spunem... Asa cum o iubesc si eu acum pe Sasha - de aici, pana la luna...
Doamnelor, eu sunt convinsa ca o sa incep sa imi gasesc, treptat, linistea si in parte avetzi si dumneavoastra "o vina"... Va multzumesc din suflet si tare mi-ar fi placut sa va fi cunoscut personal... Mii de multzumiri, inca o data, sanatate si pace spirituala!
AbraMack
ionella3003 spune:
felicitari
!!!!!!! Ma bucur din toata inima ca sunteti bine! Voinicuta minunea ta!
Draga Abra, ai un suflet deosebit si se vede ca esti o persoana minunata! Iti urez sa te refaci repede si multa fericire si o viata minunata alaturi de printesa si de sotul tau! Mi-ar face placere sa vb mai des si...asteptam si poze!
Ionela si Alex (DN 21.09.2004)ALEX cantaretul www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=69542" target="_blank">Cu drag, MAMA
Raza de soare spune:
Felicitari ! Sper ca micuta Persida ( frumos nume ! ) sa mai atenueze din durerea sufleteasca. Sa fiti sanatoase amandoua !
Raza de soare, curand sotie de pui alintat
Sunt un om, care
cunoscand necazul,
pretuieste fericirea,
iertarea,
iubirea...
Foto
dodica spune:
Sunt un membru nou,de 2zile,am emoti dar vreau sa-ti spun ca si eu am trecut printr-o treaba asemanatoare:am 34ani,la 6ani am ramas fara mama,(cancer);m-a crescut tatal meu asa cum a stiut mai bine,in stil militaresc(a fost in cadrul armatei)nu s-a recasatorit ptr. mine nu voia sa fiu o"cenusareasa";ani au trecut,m-am casatorit,am nascut si primul copil(la 20ani fetita)binenteles ca locuiam cu tatal meu pe care il veneram;s-a imbolnavit,avea mai multe probleme de sanatate.Arterita incepuse sa-si faca de cap.2ani m-am chinuit cu el cu picioare nu voia cu niciun chip sa renunte la unul si safacem proteza ptr. celalalt,2ani de chin cumplit si alti 4ani cumpliti fara ambele picioare.Soarta a vrut sa mi-l ia de langa mine in prezenta mea ,in bratele mele.In acel moment,singurul om de pe planeta,m-a lasat numai cu sotul si fetita;voiam sa mor odata cu el,simteam ca viata mea nu-si mai are niciun rost.A fost crunt.Stiu prin ce treci.La 3luni de la moartea zeului meu am ramas insarcinata,acum baietelul meu are1an si 7luni.Nu pot spune ca nu ma mai gandesc la el si acum dar nu mai e ca atunci.Dupa o treaba urata un copil iti mai lumineaza viata cu toate ca eu aveam fetita(acum are 14ani)te schimba te maturizeaza si mai multsi usor,usor devi mai "imun"NU insensibil.TIMPUL VINDECA RANILE noi sa fim sanatosi asa putem trece mai usor peste greutatile vietii. MULTA SANATATESI, MULT NOROC, BINE AI VENIT IN LUNEA MAMICILOR dodica