implicatii psihologice
Raspunsuri - Pagina 5
Elise spune:
quote:
Originally posted by ileana
Elise,
Din pacate sunt consecinte FIV , care nu se pot nici macar remedia...
ileana
Ileana, mie acum citva timp mi s-a spus pina si ca am cancer si trebuie extirpat tot.
Nu aveam.
Dar asa am aflat cum sta treaba cu cancerul - si crede-ma ca pe asta nu de la FIV il faci, ci e pur genetic, se numeste "microinstabilitate cromozomiala".
Am avut de 2 ori moarte clinica in spitale, tot de citeva ori am fost in coma din soc anafilactic.
DE CE m-as mai teme de FIV?
Elise
Miramar spune:
Maduta, asta a fost si intentia mea sa ne ridicam moralul, pana si
mie in timp ce scriam parca imi cresteau fortele. N-as putea spune ca sunt foarte puternica. Faptul ca-mi petrec cel putin 2 ore pe zi pe acest forum e o dovada in acest sens. Caut informatii, dar caut si alinare in randurile voastre. Si totusi ceea ce am scris e adevarat.
Sa stii ca primul doctor peste care am dat - mi-a pus diagnosticul fara sa ma controleze macar, daramite analize - sterilitate primara parca i-a spus. De aceea m-a pufnit plansul - o saptamana n-am fost om. Si oricum de linistit nu m-am linistit pana nu am ajuns la doctorita din spusele careia v-am citat.
Cat despre soacra - tu stii cum stau lucrurile cu a ta. In ce ma priveste eu i-am spus - ce-i drept sunt o norocoasa socrii mei amandoi sunt niste oameni extraordinari si tin la ei foarte mult si simt ca si ei tin la mine - nu i-am spus de la inceput ce-i drept - i-am spus abia in decembrie trecut. Saraca femeie i-au dat lacrimile, dar nu pentru ca m-ar fi urat pe mine ca nu pot sa-i aduc usor nepoti ci de durere pentru durerea mea. Si-acum o vad ca o doare ca ma doare si incearca sa ma protejeze cat posibil si sa ma incurajeze. Probabil de aici imi vine puterea din faptul ca sotul meu. parintii mei, socrii mei si prietenii mei apropiati ma sustin si cu totii cred cu adevarat ca vom invinge problema asta. In rest nu am spus nimanui si in continuare am unchi si matusi si bunici si alte rubedenii care-mi dau de furca. Nu am de gand sa-mi urlu durerea la tot poporul dar nici sa ma ascund de cei dragi. De aia sunt rudele si prietenii mei sa ma ajute la greu. Asa cum si eu le sunt aproape. Poate sunt un caz fericit in nefericirea mea, dar eu cred ca si voi puteti gasi intelegere totul e sa fiti cu sufletul deschis si increzator. Trebuie sa ne concentram pe rezolvarea problemei nu sa ne lasam coplesite de ea!
Va sarut, o seara buna!
Elise spune:
Miramar,
si eu am avut de furca cu doctorii - de fapt, de aici deriva problema mea, care s-ar fi rezolvat daca era depistata in timp (analize de rutina).
Totusi, in final am avut noroc dp. asta de vedere.... si n-am de gind sa mai schimb spitalul EVER.
In ce priveste rubedeniile - noi avem amindoi probleme, si cind am aflat, am convocat prietenii si neamurile si, cu o expresie blank, le-am adus la cunostinta cum stau lucrurile.
A trecut ceva timp, dar nimeni nu mai aminteste "voi cind aveti de gind...?"
A fost dureros pe moment, dar macar stiu toti am incheiat balciul.
Elise
PS; "sterilitate primara" inseamna ca in ultimul an de activitate n-ai avut sarcini.
De ce te-a umflat plinsul ?!
Miramar spune:
Vezi Madutz si Elise a procedat la fel. cea mai buna tactica e sa spui adevarul, ca sa scai de presiuni.
Elise acum stiu si eu ce inseamna sterilitate primara. La momentul la care ma dusesem atunci la doctor eu habar n-aveam ce inseamna termenii astia, stiam doar ca am ciclu neregulat deci am ceva probleme probabil. Doctorul respectiv nu mi-a explicat nimic nic in bine nici in rau, a spus doar sec probabil nu ovuleaza ovarele si mi-a scris doar pe o hartie diagnosticul asta- sterilitate primara, m-a tratat de undeva de sus din sferele lui inalte medicale, cu un dispret total fata de mine "muritoare de rand" si m-a trimis acasa sa mai incerc 2 luni si dupa abia sa vin la el sa-mi faca o ecografie. Cu alte cuvinte nici macar nu a catadicsit sa ma consulte ca lumea. Eu cititnd sterilitate, m-am speriat enorm. Abia ulterior m-am uitat intr-un dictionar medical si m-am mai linistit, dar nici nu m-am intors la doctorul respectiv. Asta vroiam sa-i explic Madutzei ca si eu am avut o experienta cu un doctor zeflemist.
Elise spune:
he he... tot e bine, eu eram pe post de cobai.
m-am simtit foarte bine cind m-am dus la Bucur si m-au urcat pe masa, si zaceam acolo intr-o balta de singe, iar medicul care ma consulta a mai chemat vreo alti 4, care la rindul lor s-au uitat la mine pe toate partile, s-au bagat dupa un paravan de panza si au inceput sa discute termeni medical (de parca eu nu-i auzeam), au mai chemat inca 3... m-au mai consultat o data.... dupa parerea unuia era avort spontan, altul a zis ca am colul inchis, altu' ca trebe sa ma chiureteze, altu' ca sint in soc hemoragic...si tot asa vreo juma de ora.
Mai veneau, se mai uitau la mine, mai intrau dupa paravan...
Si eu zaceam acolo ca vita la taiere.
Conta ca sint umana?
Sau macar ca sint o fiintza vie ?!
Am cerut la un moment dat sa sun acasa.
Nu stia nimeni unde sint si ce am patit.
Mi-au spus ca daca n-am cartela nu se poate.
Desi era un telefon cu linie externa pe masa.
Ala era pentru "personalul spitalului".
Elise
Miramar spune:
Vai Elise, ce experienta groaznica ai avut. Astia erau oameni sau ce erau?! Doamne iarta-ma! nici macar un telefon...medicii astia cred ca vad prea multe nenorociri si se dezumanizeaza complet la un moment dat...bine ca ai iesit cu bine de-acolo! Sa dea Domnu' sa vina si BB cat mai curand
Elise spune:
am iesit cu bine... pentru ca m-am ridicat de pe masa si mi-am revendicat drepturile - mai exact, dreptul sa plec pe raspunderea mea.
Au fost foarte surprinsi, unul mi-a explciat "parinteste" ca trebuie sa ma opereze urgent, altfel "mor in juma de ora".
M-a umflat risul: sa ma opereze? Fara NICI O ANALIZA?
Dupa un consult? Asa, ochiometric?!
Explicatie: ca sint "in soc hemoragic". Si ca altfel "mor in jumatate de ora".
In soc hemoragic - am mai scris asta pe un topic - se prescrie tratament si abia la gradul 4, cind pacientul e lesinat, inconstient, si exista pericol vital, se opereaza.
Eu ma certam cu ei pe drum spre sala de operatie si ei sustineau ca sint in coma ?!!!!
Am banuit ce urma sa-mi faca (CUM sa opreasca hemoragia) si am zis nu, no way, eu vreau copii - Plec!
Am semnat si am plecat.
Elise
ileana spune:
Elise, prin faza asta care-mi pare cunoscuta, de sarcasm , am trecut si eu...pt. suflet este bine sa o depasesti.
Eu inca nu am reusit...
Elise spune:
Ileana,
asteptam sa imi spui la ce repercursiuni FIV te-ai referit ca fiind iremediabile.
Am povestit ce mi s-a intimplat.
Daca nu suna frumos inseamna ca sint sarcastica?!
Multumesc
Elise
Anamadalina spune:
Elise draga, nu ma bag in discutia voastra, dar am vazut ca se discuta despre repercusiunile FIV si vreau sa va spun ca am o prietena in BV care este la al patrulea FIV, are 30 de ani, deja are tromboflebita si este sub observatie, suspecta de atac cerebral. Si nu este singura pe care am auzit-o avand probleme de genul acesta de sanatate, decurgand din tratamentele premergatoare procedurii FIV.
Mie mi se pare un motiv suficient pentru a nu incerca FIV! Adica, inteleg sa incerc orice sa am un copil, dar sa ma nenorocesc si sa mor sau sa devin o leguma, sa nu ma pot bucura intreaga de copilul meu, asta nu! Mi se pare mai viabila metoda adoptiei, din acest punct de vedere, (chiar daca eu inca nu m-am gandit serios, am inca pasi destui de facut in incercari), macar stii ca vei creste copilul pe propriile-ti picioare. Parerea mea, evident, ma puteti contrazice 
Evident, ar trebui deschis un alt topic in care sa cerem pareri celor care au trecut prin asta despre consecintele mai putin placute ale FIV, atat fizice cat si psihice. POate aflam cate FIV faci, cum am auzit eu, pana isi fac doctorii plinul(prietena mea a spus ca se discuta la ea in salon ca in general se face in asa fel incat primele 2-3 FIV sa nu reuseasca, sa mai cotizeze pacienta, ca doar are bani!!!).
Il deschidem?
Maduta
"Nu exista inaltimi de neatins, numai aripi prea scurte"