nisipuri miscatoare

Rufus spune:

Nu am chiar toate datele, insa vaicareala lui nu este problema cea mai grava, ci motivul in care v-ati impotmolit casnicia, slabita de cine stie ce alte lucruri adunate. Si ati intrat intr-un vartej care va trage la fund, orice miscare grabind inevitabilul.
Externuarea psihica a ta este o piedica in intelegerea oricarui fenomen care-ti marcheaza viata; nu-ti vine sa pleci acasa, pentru ca nu ai chef sau forta sa dai piept cu problema care iti macina putinul cap limpede ce ti-a mai ramas la sfarsitul programului.
Eu ezit sa ma pronunt care gresiti dintre voi doi si, dupa cum sti, nici nu conteaza foarte tare, deoarece rezultatul conteaza (aici rezolvarea problemei). Trec peste parerile fetelor care spun ca, oricum, asa sunt barbatii, chitaie din orice problema, pe cat de "rasiste", pe atat de neadevarate, si iti spun ca eu nu cred ca daca incepi si tu sa te vaieti, ii inchizi gura.
Poate ar trebui sa cobori la originea relatiei voastre, sa vezi in ce fel a debutat si care au fost atunci problemele pe care le-ai observat, care au ramas nerezolvate...
Parerea lui ar putea fi ca nu te mai intelege, nu te vede decat noaptea, obosita si fara chef, ca s-a saturat de probleme si de starea ta deprimata, de reprosurile si lipsa de incredere pe care i le arati...ma rog, am fabulat, insa sunt aproape sigur ca ar umple si el cateva pagini cu aspecte neplacute pe care le considera el, adevarate sau nu.
Nu-i o parere de specialist, insa cred ca este o situatie temporara, pe care o poate depasi numai daca o puteti depasi impreuna. Daca mai vrei...

http://community.webshots.com/user/tora97

Elise spune:

mamica dulce, nu m-ai suparat deloc.

Asa e, e egoist, fals ipohondru...sustine ca nu se iubeste pe el dar de fapt pe el se iubeste in primul rind.
Nu ii caut scuze, ci caut un mod de a ma apropia de el acum, dincolo de toate "calitatile" astea care, evident, ies la iveala cand e mai greu.
Caut un antidot, daca vrei... un mod de a-l atinge dincolo de crusta asta de egocentrism.

POate e o deviatie profesionala, dar sint convinsa ca exista ceva bun in fiecare om. Ceva cu care ii poti schimba reactiile...totul e sa gasesti punctul sensibil.

Eu am incercat sa discut pe fatza, dar nu merge.
Era si maica-mea, saraca, la noi, si ea, care ma cunoaste de 30 de ani, a ramas masca auzind ce imi iese pe gura.
Barbatu-meu era implacabil.

Sint nefericita?
Si ce?
Si el e.

Elise

Witchie spune:

eu mi-as pune niste casti pe urechi si daca ar incerca sa se planga as asculta cinci minute si apoi mi-as cere scuze ca-s obosita si mai continuam si maine si daca maine iar ar veni sa se planga as spune vai draga sunt si mai obosita ca ieri si poimaine as spune: n-am chef sa te ascult nu ma intereseaza ce spui e problema ta rezolv-o pe mine scuteste-ma ca nu-s cosul tau de gunoi noapte buna.


Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Fata lui Jackie Chan

Elise spune:

Witchie - ai dreptate, asta imi vine si mie sa fac... numai ca ...asta e casnicie?
Sa o tinem tot asa?

De cite ori il bag in seama imi spune numai gogosi de genul asta?
Ca e bolnav rau... vezi faza cu "ii ard urechile", ca daca ii ies analizele prost (ies prost= n-are gigei, da' oricum nu moare din asta)... ca acu' il doare si spatele undeva, nu stie unde... ca oare ce o fi cu el de e asa obosit...etc.

Mai nou, ma intreba pe mine de ce doarme el prea mult.
Asta ce simptom al unei boli grave, care necesita compatimire, poate fi?
I-am spus ca doarme prea mult de puturos.
Si iar a pornit conflictul....

Rufus - la originea relatiei noastre a fost o dragoste mare...si atit.
Dupa parerea mea, era mai flexibil, ii pasa mai mult ce mi se intimpla si asculta mai mult ce vreau sa ii spun.
Nu o mai face.
Si nu pentru ca s-ar fi saturat.
Nu s-a saturat, chiar asta mi-a aruncat in fata cind eu am vrut sa ne despartim: ca el ma iubeste si nu s-a saturat.
De fapt, nu cred ca ma iubeste.
Cred ca are nevoie de mine.
De obicei eu sint optimista in familie.

Daca va citi ce am scris aici, probabil va nega tot.
Va devia subiectul spre nemultumirile lui care sint din cu totul alta arie. Mai exact, tin de gatit, spalat vase, respectat barbatul etc.
SIngura lui contributie la bunastarea noastra este faptul ca gateste, isi gateste, si asta baga in fata de cite ori il intreb ce face pentru mine.
De fapt, o face pentru el.
Eu eventual gust, de multe ori nici atit, cind vin noaptea de la job.

Da, ar vrea sa vin mai devreme. Sau sa nu mai plec deloc.
Ca sa ii mai calc cite o camasa.
Si eu as vrea, dar unul din noi trebuie sa sustina financiar casa - si n-o pot face daca sint casnica.
Are un job "stressant" - cum intreba cineva anterior - daca are chef se duce, daca nu, nu...
Castiga si el, poate suficient cit sa traim modest amindoi, dar nu suficient cit sa sustinem ICSI, FIVuri si cite 2-3 operatii pe an.
Nu suficient cit sa terminam de renovat apartamentul, unde o sa apara un copil.
Nu suficient, in ultima instanta, nici macar pentru pretentiile lui, care chiar si singur fiind ii depasesc bugetul.

Ok, pot sa stau acasa.
Dar e dispus sa faca vreun compromis financiar pentru asta?
Sau macar sa castige mai mult?
Nu.

Atunci, care ar fi solutia?
Ce ar trebui sa fac eu si nu fac?
Te intreb pentru ca tu esti barbat...si ai adus problema asta in discutie.
Poti sa spui sincer si franc parerea ta, pot sa o inteleg oricare ar fi, pentru ca eu chiar vreau sa rezolv conflictul asta cu el si sa fim amindoi fericiti ... doar ca nu stiu cum!

Witchie spune:

Elise, ia ignora-l tu vreo 3 zile!
Pur si simplu!
Te porti cu prea multe manusi. Eu ii faceam bagajele demuuuult. Il iubesti zici, dar nici nu mai poti. Stiu cum e. Ignore! Daca te intreaba de ce zici atat: nu stii? mai gandeste-te!


Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Fata lui Jackie Chan

Elise spune:

quote:

---

Originally posted by Witchie

Elise, ia ignora-l tu vreo 3 zile!
Pur si simplu!
Te porti cu prea multe manusi. Eu ii faceam bagajele demuuuult. Il iubesti zici, dar nici nu mai poti. Stiu cum e. Ignore! Daca te intreaba de ce zici atat: nu stii? mai gandeste-te!

---

Witchie - l-am trimis in ianuarie la ma-sa acasa... cit n-a stat cu mine venea spasit, cu flori, si cu invitatii la cine romantice.
Cum s-a intors, a luat-o de la capat cu porcismele - zace in pat pina al 12, de cite ori il sun e rau, il doare sau in spate sau in fund, sau e deprimat, si tot eu sint de vina...
Daca il atac cu ceva devine defensiv sau se infunda in televizor si nu raspunde. Iar dupa 5 minute iar ma intreaba, senin, de ce il furnica pe el oare degetul mic de la piciorul drept?!

Elise

Witchie spune:

Mai Elise, ti-am citit posturile pe mai multe topicuri... Tu esti o femeie cu capul pe umeri si in stare sa stea in picioare... Zici ca l-ai facut pachet si i-a parut rau. Mai fa-l o data pachet! Abia castigi trei zile de liniste.

Poate ti se par radicale solutiile mele de rezolvare a conflictelor dar te paste o depresie din care nu te mai scoate nici bunul Dumnezeu. Tu nu vezi ca daca tu nu ai grija de tine nu are nimeni? Tu nu vezi ca ai obosit? Ia o pauza! Spune-i clar: de azi inainte nu se mai plange nimeni de nimic in casa asta. Avem probleme dar le vom rezolva. Daca ai de spus ceva constructiv sau care sa MA mangaie (PE MINE) spune. Daca nu, abtine-te. Nu-ti convine, cara-te.

Anda, mama Irinei
domnisoara Irina
Fata lui Jackie Chan

lena spune:

Elise ti-am citit si celelalte subiecte referitoare la faptul ca el se loga pe chat cu diferite, ca vreti sa aveti un bebe, ca v-ati despartit o perioada si acum sunteti iar impreuna...ce cred eu este cu sigurantza ca in clipa in care s-a stricat carutza, el nu a dat acea dovada de maturitate, ca sincer, l-ai iertat, i-ai acordat o a doua sansa prea usor cred eu...altfel ar fi trebuit sa fie mai mult decat spasit, si sa fie dulce, iubitor si extrem de atent cu tine...caci vorba aia l-a apucat pe Dumnezeu de un picior cu tine, ca altele il flituiau la greu, la ce trecut "incarcat" are (inclusiv, ca ii cam placeau stripteuzele)...deci el este bine mersi pe noruletzul ala pe care scrie "so what...ea ma iubeste de nu mai poate!!"...ca sa-ti fac "tabloul" mai intreg, nu conteaza vorbele, conteaza faptele...poti tu sa-i zici si azi si maine ca nu-l iubesti, dar daca prin comportament ii arati ca esti prea usor accesibila la dorintele lui, pai asta ii da lui un loc mai in fatza...si mai ales dupa episodul cu el plecat de acasa...pai altuia i-ar fi intrat bine in cap, ca daca nu se poarta bine nici de data asta, aleluia si la gara

stii, poate atunci cand te-ai indragostit de el il vedeai cu alti ochi, era altul, oamenii se mai si schimba, cresc, se dezvolta, uneori nu neaparat impreuna, chiar daca sunt intr-un cuplu...de aceea lehamitea asta care s-a instalat acolo la voi in casnicie, nu suna a bine...mai ales ca dorintza ta de a avea un copil, pe care ti-o inteleg perfect nu pare a-l entuziasma si pe el la acelasi nivel...am fost dura poate, dar trebuie sa te gandesti bine, daca crezi ca vei fi in stare sa stai si sa "vegetezi" nu conteaza cat, caci nimeni, nu-ti poate da o sigurantza la nimic pe lumea asta, cu sperantza ca intr-o zi cine stie, va aparea din nou dragostea aia mirifica ce muta muntii din loc si intre voi...caci, scuze din nou, dar privita asa din afara si cum o descrii tu, relatia voastra nu prea infloreste din dragoste, ci se ofileste din diferite regrete si resentimente!!

numai bine si multa putere
Lena

Elise spune:

Witchie, asta am facut data trecuta - i-am zis "iesi"...si a iesit.

Dupa citeva zile a venit inlacrimat sa isi ia florile.
I-am spus sa nu plinga in fata mea, ca nu ma impresioneaza - daca ma impresioneaza ceva, e sa-l vad barbat, nu leguma.

I-am tinut chiar ditamai prelegerea pe tema asta, in living - in timp ce prietenii lui care urmau sa il ajute cu ...florile se plictiseau cu gratie in alta camera.
A zis ca da... sigur... e dispus sa se schimbe, am iubeste, o sa faca tot posibilul etc.
Drept urmare, a doua zi s-a infiintat la usa fresh si bine merci cu un buchet mare de flori si o invitatie la dinner.
Adica... si-a insusit oarecum morala.

A durat exact pina a revenit acasa.
Aseara i-am spus ca regret ca s-a intors.
Si ar face bine sa se duca de unde a venit, eventual ne mai vedem din cind in cind.

Dar nu ia in seama.
E ca si cum tot ce spun spun in sinea mea, el n-aude, nu vede, isi vede senin de viata si de obiceiuri in continuare.
Acum, daca saream mai serios la gitul lui poate reuseam sa-l impachetez din nou.
Dar nici sa stam tot timpul pe drumuri ca nomazii nu e o solutie - ia bagaje, adu bagaje....
Nici sa ne despartim definitiv nu vreau, nici el nu vrea.

Ce vreau e sa gasesc o solutie sa rezolvam lucrurile si sa ii schimb nesimtirea, indolenta si egoismul asta.

Foarte ciudat e ca nu a fost asa de la inceput.
Probabil nu era suficient de sigur pe mine atunci.

Nici acum n-ar trebui sa fie, pentru ca o sa incerc cit incerc si pina la urma renunt - dar, dupa parerea lui, are balta peste si nevasta-sa rabdare.....


Lena - si eu am senzatia asta, ca undeva lucrurile au inceput sa mearga prost, si ca numai relatie nu mai e asta.
Dar nu prea stiu ce sa fac.
Ce sa-i fac?
Sa-l las?
Pentru ca nu stiu cum sa ajung la el si cum sa-l determin sa se schimbe?

Am intrat in casnicia asta cu ideea ca e unica in viata noastra.
Nu prea pot sa o arunc ca pe un pantof care s-a stricat.
As vrea sa gasesc o cale sa il fac sa isi revina, sa ne revenim amindoi.
Sa il fac sa inteleaga ca sintem parteneri, nu sint ma-sa, am la fel de multa nevoie de sprijin ca si el.... si ca sint femeia lui, nu vreo entitate responsabila sa-i asigure liniste si confort.

lena spune:

Elise dupa cum ti-am zis, te inteleg, nu din proprie experientza, dar am o prietena care a trecut prin ceva asemanator, ideea este ca exista "barbati care pot fi schimbati" si altii care "nu pot"...acuma e chestiune doar de fler, al tau ma refer sa-ti dai seama cat de mult poate el fi schimbat sau nu...oricum ce inteleg eu din ceea ce ai mai scris aici pe forum este ca totusi ai incercat orice cale de comunicare omeneasca posibil in casnicia voastra, zic a voastra, ca toate casniciile sunt diferite, si numai voi doi va stiti canalele de frecventza!!

mai depinde si cat de multa "rezistenta" crezi ca detzii ca parerea mea, tot pe la 30+ de ani este ca sotul tau este destul de incapatzanat si increzator in el si puterea lui ca sa fie cumva maleabil...adica daca totusi tu crezi ca o sa rezisti ani buni langa el, ok, atunci incearca totul, dar totul...de la a pune pe o hartie toate doleantzele tale pana la a cere ajutorul cuiva din afara, consilier, prieteni, etc, etc.

sincer nu cred in generalizari, fiindca nu sunt toti barbatii asa, stiu tipi care chiar cand au suferit fizic nu s-au plans ca babele, si altii care dadeau in mintea copiilor deci depinde de la barbat la barbat.