Sansa e cea pe care ne-o acordam
Raspunsuri - Pagina 13
zepellina spune:
Am trecut si eu prin COSMARUL asta. Inca nu s-a terminat de tot. M-ai facut sa imi reamintesc cu groaza prin ce am trecut. La fel, nu vroai sa vina acasa, nu mai spun de altceva, tot mai mult..pana a plecat, nu a mai suportat. Sta cu un prieten de aproape 3 luni. Nu stiam cum sa reactionez, ce e mai bine, sa nu cedez prea mult, dar nici sa nu am incapatanez spre rau. ft greu....
Pana la urma este mult mai bine. Sta mai mult cu copilul (asa a inceput, sa ii fie dor rau), cu mine vorbeste mai mult, ma vede altfel, discutam amandoi ca si cand se poate sa nu ne mai impacam dar ne dorim sa fie bine. Este mai bine. El si-a revenit, nu mai bea, nu mai sta mult la servici pt ca "nu are chef sa plece", nu mai pleaca aiurea in baruri. Eu dorm ft bine , nu mai iau somnifere, sunt ft linistita.
In legatura cu tine, sfatul meu este sa te gandesti sa pleci sau sa ii propui sa plece, totul pe ton calm, fara cearta. Oricum o sa ajungeti la un moment maxim .Nu merge...poate o sa mearga altfel, de la distanta. Depinde de firea omului. Oricine se poate indragosti, dar unii sunt mai fustangii...nu prea ai ce sa faci. Al meu nu e asa (nu spun ca nu ii plac, dar nu e fraier), poate ca si sotul tau te iubeste si o sa vina cu sufletul la voi. In tot acest timp (mai ales la inceput) , m-am rugat mult, ceea ce m-a ajutat. Acum il mai sun, dar inainte daca nu suna, il lasam zile intregi. Nu ii e bine, cu cine sa ii fie?
Inca suntem in starea in care stam separat (in afara de w-e si tot mai multe zile cand vine de dor), incercam sa construim si speram mult ca va fii bine. Pot sa spun ca mi-a prins bine si mie. Nu il mai suportam , acum simt multa iubire
, si il vreau NUMAI pe EL (deja imi fugea gandul spre altii).
zepellina
mama_lui_alin spune:
Doamne, nu stiu cum poti sa faci fata unei asemene situatii.
M-am aflat si eu la un moment dat intr-un moment de cumpana insa la tine este mult mai grav. Nu pot sa-ti dau sfaturi fiindca am aflat pe propria-mi piele ca este foarte usor sa judeci din exterior. Insa, ai grija, in acele momente in care sotul meu se indepartase de mine si nu mai comunicam era vorba despre un " stimul extern".El nu iesea niciodata cu mine si copilul la plimbare fiindca ba nu avea timp, ba era obosit, intarzia tot timpul, isi tinea telefonul bine pazit, primea tot timpul apeluri etc. In momentul in care am aflat ca ma inseala toata viata mera s-a naruit, insa numai pe moment. Incepand de a doua zi m-am schimbat radical.I-am spus in fata ca singurul motiv pentru care nu divortez este copilul, fiidca nu vreau sa-l cresc intr-o garsoniera (in urma divortului am fi impartit totul, deci si apartamentul)si ca imi voi face si eu un amant, sa traim ca o familie moderna (lucru care nici nu mi-ar trece prin cap), m-am dus la coafor, mi-am cumparat haine noi (mi-am schimbat lookul, dintr-o copila intr-o doamna) si i-am aratat ca nu mai dau doi bani pe el (ce era in sufletul meu numai eu stiam).La mine a tinut! Si-a schimbat brusc comportamentul,este mult mai atasat de copil si de mine, merge cu noi in parc in fiecare weekend, imi spune tot timpul ca sunt frumoasa si ca ma iubeste...
Insa, din pacate, eu nu voi mai avea niciodata incredere in el.A trecut un an de cand, fortat de mine, mi-a marturisit ca m-a inselat.De un an eu nu i-am mai spus sotului meu "te iubesc" si nu stiu cand ii voi mai putea spune. Am impresia ca fiecare gest tandru ma face vulnerabila.Din afara suntem familia perfeca, insa ceva s-a rupt, ceva ce nu stiu daca va mai putea fi reparat vreodata.
Nu incerca sa te gati de ceva ce nu mai exista. Esti tanara, nu are rost sa-ti plangi de mila pana vei constata ca este prea tarziu sa mai faci ceva pentru tine. Si apoi, sunt doi copii la mijloc, care, oricat de mici ar fi simt ca ceva nu este in regula cu mami si tati.O familie dezechilibrata s-ar putea sa-in afecteze mult mai tare decat daca i-ai creste singura. Nu merita sa te chinui si sa te invinovatesti. Esti om, si ca orice om ai calitati si defecte, iar casnicia presupune momente de fericire si greutati deopotriva. Sotul tau ar trebui sa stie asta.
Imi pare rau daca am fot incoerenta insa crede-ma ca in aceste momente tremur de nervi. Da-l jos de pe piedestalul pe care l-ai ridicat si privestel ca pe omul care a devenit nu ca pe omul de care te-ai indragostit.
Florina & Alin
Ramona J spune:
Cred ca e gelos pe relatia ta cu copiii si pe noul tau job. Ai gresit ca nu l-ai lasat sa vada de copii cite un pic (pot face pipi si cu el). Ma rog, acum asta e. Nu e tirziu nici acum sa aiba responsabilitati legate de copii.
Treburile astea il fac pe el sa simta mai putin barbat. Asta e impresia mea. Tu prea le faci pe toate si el ce rol mai are?
Eu cred ca mai mult te necajeste sa vada reactia ta. Acum a trecut deja mult timp si lucrurile s-au agravat, e mai greu sa iesiti din asta. Eu totusi nu cred ca totul e pierdut.
Trebuie sa fii mai transanta. Ati avut momentele astea scurte de "impacare". De fapt nu ati rezolvat nimic. Astea nu isi au locul pina nu ajungeti la radacina problemei.
Mult succes.
The best thing you can do for your children is to love your wife.
strumph2in1 spune:
Ciao fetelor!
constat - din nou- cat de bine imi face sa refulez...macar aici caci in alta parte nu am unde. Si senzatia ca cineva te asculta, chiar daca nu te poate ajuta concret, simt ca nu sunt chiar singura pe lume.
RamonaJ: intr-adevar, cand "ne-am impacat" problema de fond era tot acolo. Si va ramane acolo atata timp cat eu par sa fiu singura care mai vrea aceasta familie intreaga! Problema mea este ca trebuie sa vrem amandoi acest lucru. Inca consider ca meritam si eu vreau dar el se poarta ca un strain si nu cred ca vrea. orice discutie legata numai si de felul in care comunicam (in ideea de a face facilita felul in care vorbim, ne intelegem etc) este stopata de la inceput de el care "n-are chef".
Iar legat de rautatile pe care le debiteaza, doamne iarta-ma, intr-adevar sunt prea naiva si increzatoare ca bunul-simt prevaleaza chiar si in situatiile discutabile. Dar chiar asa...astazi a mai venit una.
Astazi o ruda de-a lui foarte apropiata a marcat un eveniment important din viata profesionala. Invitatia lui a fost de genul: "vii cu copiii la eveniment?"..eu am zis ca da, ar fi frumos. N-am stabilit nimic de genul vin la ora cutare te asteptam atunci. Mi-am luat ca punct de reper ora obisnuita (caci nu era primul eveniment de genul acesta la care particip) si mi-am facut orarul. Ba chiar ma gandeam ca vin prea devreme. Cand colo ma trezesc cu un telefon din partea lui ( eu eram cu copii pe drum, practic, eu eram in florarie si cumparam florile si copii erau in taxi)ca "unde suntem?", zic "in drum spre eveniment", " pai te asteptam cu florile sa le dai ...ca nu esti in stare nici de asta?!?" M-am infuriat la culme. Dupa ce ca lasa totul in aer si eu fac totul ok, iarasi ma ia la impins vagoane?!? I-am dat telefon si-i zic ca vin cu copii, dam florile, felicitam ruda si plecam. La care primesc minunatia de raspuns: "trimite doar copiii!".
ESTE DE-A DREPTUL ..........imi trec multe lucruri prin cap dar n-are sens sa le desfasor. Eu inteleg si emotii si stres la el, dar si eu sunt supusa aproximativ aceluiasi gen de viata.
Cumuland discutiile trecute si prezente cu rautati cu tot, am senzatia ca asteapta - inexplicabil si inuman - sa o dau in bara. Practica hartuire psihica cu mine. Ma simt asa furioasa de nici aer nu am....
Ca sa continui cu episodul serii, am aratat super, la patru ace, am vorbit cu lumea si am stat O ORA cu tot cu copii si m-am simtit foarte bine sa fiu intr-un cerc de cunostinte, sa vorbim de una de alta. Am facut poze si la un moment dat tot el facea: e ora H...adica ia copii si du-i acasa. De parca eu nu stiam cand sa-i duc si ce sa fac. El sta cat vrea, cum vrea si nu ma deranjeaza caci e cercul lui profesional in fond, e normal fie acolo, dar tare ar fi vrut sa nu fiu acolo. Too bad, pentru ca am fost si gata!
In ceea ce priveste vizitele la bunici, il deranjeaza faptul ca eu si soacra-mea avem o relatie buna (inca) si ca vorbim de la femeie la femeie si e singura careia imi permit sa-i mai cer sfatul (mai bine zis o faceam, caci de o vreme nici nu mai apuc sa ajung acolo).
Si inca ceva, mai nou, incearca sa ma izoleze si de ei.
mama lui alin: mersi de incurajari. este si el om ca noi toti. si cand a gresit, m-am suparat, dar apoi am trecut mai departe. problema este ca nu mi-am imaginat ca va ajunge sa faca cu mine, ceea ce a facut si cu altii (am fost martora) in situatii de conflict declarat -din partea lui.
zepellina: ma bucur ca esti mai bine, ti-am urmarit postarile, stiu cat ti-a fost de greu, sa dea dumnezeu sa va fie si mai bine de-acum incolo! Si acum sincer mi-a trecut prin cap sa ne separam caci atmosfera ajunsese la un moment dat de-a dreptul imposibila, dar in cazul nostru conditiile materiale isi spun cuvantul si nu avem cum s-o facem. problema s-ar fi tratat altfel daca unul din noi ar fi avut posibilitatea materiala de a se muta. cel putin ar fi fost spatiu intre noi..acum ce sa mai zic, in timpul deplasarilor mele spatiul se creeaza vrem nu vrem. dar totul pare la fel.
oricum, vrea sa plece in strainatate de la toamna si vom vedea ce va fi. dar daca nu vin si lucruri mai bune intre noi pana atunci, separarea este iminenta. cat vom rezista asa? habar n-am...trebuie sa fac cumva sa se schimbe ceva, dar vazandu-l iar in postura de "calau" ca sa zic asa parca m-am trezit la realitate. imi vine sa-i spun:" stii ce? esti in mod clar nefericit...crezi ca divortul este cheia problemelor tale? haide, fa-o, sa terminam cu chinul. macar asa o sa stiu si eu cum stau si basta. dragoste cu de-a sila nu se poate."
sunt inca furioasa, recunosc, astept sa ma linistesc si mai ales sa ma indepartez putin de episodul acesta si sa vad ce pot sa mai fac.
va pup fetelor si putere, liniste si doamne-ajuta!
strumph2in1 spune:
...in timp xce scriam adineaori...ma gandeam...pun pariu ca nu vine acasa in seara asta..ghiciti ce? am primit un mesaj acum 10 minute "nu ajung in seara asta. ne vedem maine"...
macar am ajuns sa-i stiu reactiile. frumos nu? ..........
...CAND o sa ma DESTEPT la cap?...
zepellina spune:
M-am enervat la fel de tare ca inainte, cand mi se intampla mie. Exact asa imi facea: nu vin, ne vedem maine. Mi se pare o bataie de joc mare, mare nesimtire. Iti iei un angajament, copii si apoi....Mi-e sila!..si acum....
Defapt cred ca sunt si eu suparata, e mai bine dar nu stiu cata rabdare sa am, daca nu cumva ma fraiereste in continuare (ai mare concurenta strumphito la naivitate), dar sper ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate intr-un timp scurt.
Daca ajungeti la divort (sper sa nu), tot o sa va separati. Incercati acum....dar tu stii mai bine.
Si eu am incercat toate variantele, aratam super bine( chiar si fata de acum), eram in centrul atentiei...dar nu a lui.
Multa liniste!
zepellina
ralcat spune:
Aku am descoperit subiectul tau si sunt socata (in sensul bun) de cata rabdare si putere ai. Eu n-as rezista intr-o asemenea astmosfera alaturi de cel care se presupune ca trebuie sa-ti fie aproape tie si ingerasilor. Si nu pot sa nu ma enervez in ultimul hal cand vad cum se poarta cu tine. Si chiar daca nu mai corespunzi cu notiunea lui de sotie ideala si nu mai respecti "standardele" lui inalte, meriti respectul lui macar pentru ca esti mama copiilor lui.
Vad ca iti face viata un calvar, iti reproseaza tot ce se poate si ceva mai mult, te pune in toate penibilitatile de situatii. Vorbim cumva de domnul perfectiune ? Da, da.
Ma intreb cum s-ar simti sa-i raspunzi cu aceeasi moneda ? Sa-l faci sa se simta la fel de prost cum te face el pe tine. Si macar tu ai munitie la greu, vorba ceea ai de reprosat cred ca un an fara sa taci.
Si cand va vedea ca foaia poate fi intoarsa si ca poti fi si tu nemultumita si ca nici tie nu-ti mai convine nici de el si nici viata impreuna poate va realiza ce a avut mereu, ce are si ce poate pierde.
Si daca nici asa nu-i vine mintea la cap, poate ca ar fi bine sa te gandesti si la tine si la cat mai poti suporta asa o viata.
Scuza-mi duritatea, dar am observat ca o scuturatura buna uneori faca tare bine la orgolii, fitze si alte nebunii.
Raluca, leoaica cu Pui Nazdravan
Ramona J spune:
Am si eu o intrebare: unde merge el cind nu vine acasa? Poate aici e cheia.
De rautati sintem capabili cu totii. Si eu cu sotul meu ne mai terorizam emotional. Asa ne manifestam noi in conditii de stres. Dar ne dumirim repede din fericire. Dar pe asta cu "vin miine"... Doamne fereste!
The best thing you can do for your children is to love your wife.
strumph2in1 spune:
Ramona: si eu credeam ca "prostiile" debitate la crize si nervi, din stres vor trece si ne vom uita la un moment dat in urma noastra si vom spune ce prosti eram...si ca ne putem ierta...caci avem de ce!...dar n-a fost asa..
ralcat: rabdare=prostie poate am si inca mai am..nu-s de unde..dara puterea mi-e incercata foarte tare. am zile si clipe in care simt ca nu mai vreau nimic si gata, sa se duca toti si toate si eu la fel...DAR! nu pot..avem doi prunci si EU am datoria de a incerca sa mentin caminul acesta atat cat imi sta in putere. si BELEA..caci este, il mai iubesc si trec peste crize, crizute...admit cand gresesc si daca gresesc dar sunt aici. din pacate e bine dar insuficient.
tre sa rup matza! sa rup cercul vicios, sa-mi traiesc viata dar sa schimb ceva...si ma enerveaza la mine ca vreo cateva saptamani am mers bine chiar foarte bine (pentru psihic) si apoi, BUF! dupa discutia aceeeea de 2 lei, am cazut. Rau! si ma remonetz bucata cu bucata si ma intreb ce doamne iarta-ma are puterea de ama da peste cap..probabil ca am inca asteptari din partea lui. ca barem va fi mai rezonabil, mai intelegator. cooperant a mai fost (de mirarea mea..cand eu am picat intr-o seara efectiv aveam senzatie de lesin, el a preluat initiativa si m-a ajutat cu gatitul). dar cam atat...
barbatul meu cred ca este si mai idealist ca mine din moment ce nu poate percepe si accepta realitatile noastre. dar e al meu si partea proasta e ca inca imi mai starneste ganduri ( cu fluturasi din aceia stiti voi) si inca si inca...
DESTEPTAREAA!...ma ajuta Dumnezeu cumva sa rezist si s-o limpezesc cumva..si in cele din urma sa ma destept. mai cad, ma mai ridic, asta e..dar sunt acolo...
va pup si multzam de sprijin..
zepellina: ce noutati mai ai?
Ramona J spune:
Strumph, el e obosit si plictisit de viata asta a voastra. Trebuie sa se intimple ceva ca el sa se trezeasca din starea asta. Tu in dragostea ta reactionezi previzibil. Se inmoaie omul pe moment si apoi isi aminteste ca e totusi nemultumit.
Stiu ca e greu "sa rupi matza" cum zici tu. Dar e spre binele vostru, cred eu.
Nu vreau sa zic sa va despartiti, nu la asta ma refeream. Dar schimba tactica, sa se trezeasca si el la realitate. Sa-si dea singur seama ce insemnati pentru el. Nu-i spune tu ce ar trebui sa simta, da-i libertatea sa hotarasca singur.
Chiar citeam pe forum (nu mai stiu exact unde) un exemplu care mie mi s-a parut graitor. Era vorba despre un sot care si-a inselat sotia, era pe cale sa si divorteze in favoarea noii achizitii. Dar ea l-a luat prin surprindere si s-a trezit el cu actele de divort. Pina la urma si-a dat el seama ca nu dorea sa se desparta si au ramas impreuna. In fond nu poti tine linga tine pe nimeni cu forta.
Eu nu-i spun sotului meu sa nu ma insele, dar i-am spus ca asta ar insemna finalul casniciei noastre. Nu-l bat la cap cu asta, ii mai amintesc din cind in cind. Dar el stie ca e adevarat, ca eu n-as accepta asa ceva. Pina acum sintem bine, bat in lemn.
Asta e un exemplu, dar e aplicabil in orice situatie. La fel as reactiona daca ar fi sa ma bata sau daca ar bea peste masura.
Trebuie stabilita de la inceputul relatiei o limita. Atunci cind vezi ca e in pericol reactionezi ca atare. Cu convingere. Ca daca tu nu crezi, cum o sa te creada el? Daca vede ca esti serioasa bate sigur in retragere. Cel putin cita vreme ii pasa. Si cum ziceam, daca nu-i mai pasa tot e degeaba. Ca daca dragoste nu e nimic nu e.
The best thing you can do for your children is to love your wife.