cum ati reactiona daca v-ati prinde sotul/sotia cu

cum ati reactiona daca v-ati prinde sotul/sotia cu | Autor: Akuma

Link direct la acest mesaj

dupa cum spune si titlul,te-ai gindit vreodata cum ai reactiona daca ti-ai prinde sotul/sotia cu alta/altul in pat???? asculti glasul ratiunii sau lasi magma vulcanica din inima ta sa erupa...

daca ma privesti sint greata care-ti trece prin stomac.
dezbracate vreau sa-ti vorbesc.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

quote:
Initial creeata de Akuma

dupa cum spune si titlul,te-ai gindit vreodata cum ai reactiona daca ti-ai prinde sotul/sotia cu alta/altul in pat???? asculti glasul ratiunii sau lasi magma vulcanica din inima ta sa erupa...



Si "glasul ratiunii" ce ar putea sa iti spuna , diferit de inima?
Sa inchizi incetisor usa si sa iesi afara, sa nu-i deranjezi pe saracii oameni?

Eu cre' ca asta ar fi unul din putinele cazuri in care si inima si ratiunea ar fi la unison, si anume:

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J G spune:

Eu, cand mi s-a intamplat (acum mii de ani, cu primul meu partener) am spus scuze si am inchis usa si am plecat. Nu am simtit nici o furie, eram ca si paralizata, moarta.
A fost ciudat de tot!
Nu poti sti cum reactionezi la asemenea "stimuli". Sa ne fereasca Dumnezeu de asta!

J

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns hanako2004 spune:

yoiiii cred ca asi muri langa ei si ei cu minenu mi sa intamplat asemenea lucru si nici nu-mi doresc
insa mama mea a patito(IN fAPTA FIIND CHIAR TATA)era chiar la cateva zile inainte de nunta lor ...mama sa racit insa de rusinea lumi a lasat totul asa...desi se gandea si pe viitor ce va urmasi cu o seara inainte il vazu un amic de-a lui mama ca intra intr-un hotel vechi de la noi din oras si voia sa o duca dar a refuzat ...ii era mila de parinti ei care facura pregatirea de nunta

INGERASUL NOSTRU poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Cred ca as plange. Acum nu in hohote dar mi-ar extrem de greu. Asa sunt eu, m-ar afecta foarte mult.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Porumbel30 spune:

Ar fi groaznic! Tin minte ca pe cand eram in primul an de facultate l-am vazut pe prietenul meu de atunci cu una de mana pe strada! Am simtit fizic cum inghet si din momentul acela el nu a mai existat pt. mine...desi il vedeam destul de des pe culoarele facultatii...priveam prin el...Acum ma bucur ca am reactionat asa.Timpul mi-a aratat ca a fost cel mai bun lucru pe care l-as fi putut face.
Iar acum ii multumesc lui Dumnezeu pt. sotul meu...e un barbat special...pt. care casnicia e ceva sfant.

"Sufletul n-ar avea curcubeul daca ochii n-ar avea lacrimi..."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Akuma spune:

quote:
Originally posted by marius

Cred ca as plange. Acum nu in hohote dar mi-ar extrem de greu. Asa sunt eu, m-ar afecta foarte mult.

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro



marius, barbatii sint mult mai sensibili in asemenea cazuri, bineinteles daca -i vorba de iubire adevarata...


daca ma privesti sint greata care-ti trece prin stomac.
dezbraca-te vreau sa-ti vorbesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns canuta-om-sucit spune:

M-as bucura.

aura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Raza de soare spune:

quote:
Originally posted by J G

Eu, cand mi s-a intamplat (acum mii de ani, cu primul meu partener) am spus scuze si am inchis usa si am plecat. Nu am simtit nici o furie, eram ca si paralizata, moarta.
A fost ciudat de tot!
Nu poti sti cum reactionezi la asemenea "stimuli". Sa ne fereasca Dumnezeu de asta!

J


Cam la fel... Iubire mare, planuri... am aflat intamplator ca s-a mutat cu cel mai bun prieten, in timp ce mie-mi susura la ureche ca ne vom muta impreuna dupa ce termina facultatea. Ma rog... dupa niste discutii, mi-a facut dublura la cheie... dar era ciudat, in acelasi timp, ca "din autobuz" venea cu fire de par blond pe palton. Cine a crezut asa ceva ? Eu, in nici un caz. Dar am avut rabdare vreo 2 luni si i-am aratat ca am dreptate. Intr-o buna zi, cand deh, nerabdarea m-a facut sa-l vizitez (oare ce-oi fi avut, ca doar trebuia sa ne vedem peste vreo 3 ore ? ), s-a trezit cu mine la usa. Mai exact, am bagat cheia in usa, am deschis si... am crezut ca s-a rupt ceva in mine ! Nu spun in ce pozitie erau... oricum, am avut taria sa imi cer scuze ca i-am deranjat, am inchis usa si mi-am vazut de drum. Normal, fara el.

Cum as reactiona acum ? La fel ! Asa ceva nu se iarta !

Raza de soare

Il iubesc pe cel mai bun ! ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irinai spune:

Deci doar in imaginatia noastra urlam si facem scandal, in realitate pana la urma suntem oameni civilizati si inchidem usa usor, sa nu ii deranjam. Frumos.

In cazul meu...la 20 de ani, prima iubire, sarutam pamantul pe care calca. Intr-o noapte am simtit ca trebuie sa ii fac o surpriza, nu mai puteam de dorul lui. Am plecat de la Sinaia, unde eram in vacanta, am mers 2 ore cu trenul si m-am infiintat in casa lui. Aveam cheie. Surpriza..o blonda domnisoara pe care o stiam din vedere iesea din baie, cu parul ud, infasurata intr-un prosop. Iubitul meu era pe deja pe canapea, in halat de baie. Am zambit, le-am spus ca eu tocmai am venit de pe drum si sunt obosita si m-am dus in dormitor sa ma culc. Nici un alt cuvant. Au inghetat amandoi, ca in filmele de desene animate am vazut pe fata ei cum se ingalbeneste.
Urmarea...el a venit dupa mine in dormitor cu o falca in cer si una in pamant ca de ce vin fara sa ii dau telefon inainte, ca am speriat-o pe domnisoara respectiva care saraca doar facea baie la el ca acasa la ea se zugravea. Noaptea, la ora 1.
Am zambit, am zis "whatever", l-am dat afara din dormitor, sa nu o lase singura pe "sarmana fata" daca este asa sperioasa, am incuiat usa si am dormit pana dimineata cand am plecat acasa la mine. Nu am plecat in toiul noptii caci nu mai aveam nici un ban de taxi.
De atunci s-a rupt ceva in mine. Am mai lalait relatia inca un scurt timp dar increderea mea in el a disparut in acea noapte. Explicatiile au venit a doua zi, ca nu s-ar fi intamplat nimic, etc. Care a fost adevarul nu m-a interesat sa il aflu.
Nu am ascultat glasul ratiunii si nici nu am explodat. Care ratiune, ca aveam o ceata pe creier..
Incercand acum sa definesc ce am simtit, a fost o rusine de rusinea lor, o frica de a nu reactiona holywoodian.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns teodora35 spune:

sincer nu stiu cum as reactiona acum spun ca as suferi un soc,si vb celorlalte fete m-as intoarce frumos si as iesi pe usa fara sa mai ma uit o clipa inapoi nu as face scandal pt singurul motiv ca nu cred ca as mai avea glas sa spun ceva ,dar nu poti sti niciodata cum reactionezi in acel moment poate vi vorba si de un impuls care doamne fereste te poate impinge la altceva vorba aia cazuri s-au auzit destule

nu calca adevarul in picioare ,daca vrei sa ai trecere la oameni

Mergi la inceput