Cum sa rezist?

Am o depresie sau...pur si simplu m-am saturat?
Imi e din ce in ce mai greu cu toate: cu serviciul, casa, scoala copilului, lectiile lui, poznele de la scoala, boala mea...
Nu am cu cine sa discut, cu sine sa ma sfatuiesc, pe umarul cui sa plang, nu mai rezist in ritmul asta.
As vrea sa imi vad de serviciu fara sa ma simt vinovata ca nu ma duc sa iau copilul de la scoala, ca sta singur in casa, ca nu lucrez cu el suficient de mult, ca nu-l plimb, de filme sau spectacole...ce sa mai zic.
Nu mai am rabdare, sunt nervoasa, nu ies din casa, nu am prieteni. Nu mai pot.

gabibarta spune:

E foarte greu, stiu asta, insa n-ai ce face, trebuie sa mergi mai departe, sa fii buna la servici sa nu-ti pierzi slujba... Daca ai orice problema, aici ai sute de prietene, si sunt sigura ca vor fi cateva care sa te ajute macar cu cateva sfaturi. Pe DC oricand vei gasi un umar virtual unde sa plangi un pic daca ai nevoie.

Gabi+Robert 20.05.1997Lili 17.05.2002
pozici poze iarna 2005/2006

sorinsonia spune:

Iti multumesc mult.

brendamitran spune:

Sonia,nu te lasa prada disperarii.....
si nu te mai invinovati pt toate astea,nimeni nu are atita timp la dispozitie cit si-ar dori sau cit i-ar trebui.....
Daca ne vrei,noi sintem aici,linga tine si cu tine si poti plinge pe umerii nostri cit vrei,eu una,nu ma tem ca o sa ma uzi.....
Incearca sa te gindesti ca numai pt copil trebuie sa fii tare,si...de ce nu? si pt tine!
Si am o rugaminte la tine: intra mai des pe aici si spune-ne tot ce iti trece prin minte.Nici nu stii cit de bine face....

BRENDA
"Lumea nu-i decit un Nicaieri universal.De aceea n-ai unde sa te duci niciodata."(Cioran)
http://community.webshots.com/user/brendamitran

KUKI spune:

Sonia, cred ca esti doar putin obosita in perioada asta. Poate s-au adunat prea multe si ai obosit sa le duci pe toate singura. Incearca sa iti oferi o bucurie cat de mica doar pentru sufletelul tau. Cumpara-ti ceva ce-ti place. Nu trebuie sa fie ceva scump, un fleac, dar care sa-ti faca placere. Ia-ti o pauza de o zi, o dupa-amiaza, macar cateva ore doar pentru tine, fara copil daca il poti lasa undeva si fa ceva ce iti doresti demult. Plimba-te prin magazine daca asta-ti place. Nu stiu din ce oras esti. Eu de exemplu m-as plimba printr-un muzeu de arta. Nu ca as fi vreo cultivata, ca nu pricep mare lucru, dar imi place atmosfera aia calda si linistita de acolo. Sau uite, de cateva zile ma chinui sa ajung sa ma inscriu la biblioteca. Vreau sa reincep sa citesc asa cum faceam candva si vreau sa am carti pe alese. Si iarasi spun, imi place si atmosfera aia din biblioteca. Asta mi-ar place mie, asta m-ar linisti si m-ar destinde si m-ar inveseli pe mine. Tu poate ca ai alte gusturi, dar sigur iti este si tie dor de ceva ce n-ai facut de multa vreme. Si fa-ti din asta un obicei fara sa te simti vinovata. De ce atatea sentimente de vinovatie ? Multi copii vin singuri de la scoala, stau singuri acasa pana vin parintii, isi fac temele singuri atat cat pot. Asta e situatia, astea-s vremurile, nu ai de ce sa te simti vinovata. Ai o datorie de mama in primul rand, dar ai o datorie si fata de tine ca femeie. Hai, gandeste-te la ceva si rasfata-te putin si tu. Pentru ca meriti. Si sa vezi ca pe urma parca mai prinzi un pic puteri.
Si noi suntem aici, sa te ascultam, sa ne plangem si noi la randul nostru, sa invatam una de la alta sa trecem mai usor si mai frumos peste toate. Asa ca, scrie mai des, poate si asta te ajuta sa te mai descarci.

Hai, fruntea sus !

giulia71 spune:

Odihneste-te ceva mai mult si ia si niste magneziu, ajuta mult in situatii de stres prelungit.
Si in we plimbari lungi in parc,prin oras...
Sper sa-ti ajute!

Vichi spune:

Si eu simt adeseori ceea ce simti tu... Imi cresc baietelul singura de cand l-am nascut, locuiesc si cu mama (72 ani), deci am in plus si grija pt. sanatatea si buna ei dispozitie. Totusi un om matur in plus in casa e o binefacere pt. viata mea.
Nu-i simplu deloc, dar eu sunt o fire... "pasarea Phoenix" ... depresia ma tine 3 zile si apoi imi revin la stadiul de "omul orchestra". Neaparat trebuie sa faci un plan de mers cu copilutul, macar o data la 2-3 luni, la un spectacol de teatru, circ, muzeu plictisitor... Nici nu-ti dai seama ce important e pt. copilaria lor, pt. amintitirile din care se vor hrani cand vor fii maturi. Trebuie sa respecti acest plan, indiferent daca in ziua respectiva ai chef sau nu, si o sa vezi, chiar si negura de vinovatie, angoasele pe care le resimti dispar... E un mic sfat, nu-i un cliseu, eu chiar traiesc experiente minunate si in viata asta de parinte singur.
Imbratisare.

CristinaT spune:

Nu pot sa-ti dau nici un sfat, dar daca te ajuta pot sa-ti spun ca sunt alaturi de tine. Si eu trec prin aceleasi lucru.

Am citit o carte, de fapt 2

"Puterea magica a gandului"

"Forta gandirii pozitive"

si am lipit biletele prin toata casa , cand dau nas in nas cu ele le mai citesc o data. Cu voce tare ca sa-mi intre in cap.


Urmatorul pas o sa ma duc la un naturist sa-mi dea ceva ... dar aici trebuie s amai caut.

www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank">6 ani - 14 februarie 2006

sorinsonia spune:

Roxane spune:

Sonia, sunt alaturi de tine pt ca stiu ce simti..si eu sunt la fel ca tine uneori. Dar stii..nu trebuie sa ne simtim vinovate fata de copii nostrii pt ca din cate am observat sunt destui copii care sunt crescuti de ambii parinti dar nu se ocupa de ei macar atat cat o facem noi parintii singuri. Iulia are dreptate si eu ies din starile astea cand imi fac o placere cat de mica, imi cumpar ceva..incearca si tu.
Uneori imi fac mii de reprosuri ca nu sunt o mamica suficient de buna, cand sunt nervoasa sau cand problemele simt ca nu le mai pot duce nu ma comport tocmai frumos cu fata..mai tip la ea..ma vede ca plang si cand realizez sunt atat de furioasa pe mine.
Fii tare pentru copil si pentru tine..cu siguranta ca vor venii vremuri mai bune pentru toti.

Roxane

ionella3003 spune:

trebuie sa gasim o modalitate de a mai diminua stresul... magneziu, reflexoterapie, iesiri cu copilul, cu prietenii (de pe forum, ma ofer) cu cinte vrei tu, dar schimba un pic ritmul... eu asta am facut si vad ca mi-e mai bine... am redevenit optimista, nu-mi mai pasa ca nu e totul perfect si nici nu mai pun asa de mult la suflet criticile sotului...

Mult succes si fruntea sus!

"E si maine o zi..."

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul