Matrimoniale- solutia singuratatii?
Raspunsuri - Pagina 4
ilona77 spune:
am intrat si eu pe astfel de site-uri si asta chiar recent
pt ca o prietena imi tot spunea ce bine se distreaza ea cu tipii respectivi, virtual ma refer ... ca face numai panarama si alte chestii dragute, spunea ea ... am intrat si m-am inscris si eu ... apoi au inceput sa curga mesajele ... m-a impins pacatul sa raspund la cateva (3 parca), dar m-am lecuit mai repede decat am crezut ... nu am gasit pe niciunul cu care sa consider ca trebuie sa imi pierd timpul, nici macar pt flecarit, asa ca am renuntat rapid la acest tip de "sport" ... nici nu prea sunt eu adepta unor astfel de relatii...
adrienne12 spune:
Draga Lilly uite raspunsul la ac. dilema mi l-a dat fiu-meu ieri. Fiu-meu are 19 ani. Fireste are o prietena de virsta lui. Ieri cu ochii in lacrimi mi-a cerut voie sa invite prietenii lui buni pt. ca are "ceva de vorbit cu copii de virsta lui." L-am lasat fireste, desi eram suparata pe el din alte motive. Dupa ce a vrbit cu ei a sunat la prietenii lui cei mai buni din Ro. Azi mi-a zis si mie povestea. Bottom line prietena lui de 6 luni a intrat pe situri matrimoniale si el a "prins-o". Ba chiar a pretins ca e altcineva si vrea sa-si fixeze intilnire cu ea si sa se certe cu ea... Are deja certitudinea ca il minte dar vrea sa o prinda in flagrant delict. Ideea e ca a vorbit cu toti prietenii sa vada daca asa ceva e permis sau nu. Toti, inclusiv eu i-am zis ca nu e normal si nu e permis. Asa gindesc copii de 19 ani, necasatoriti si eu cu 20 ani mai batrina. Deci ai raspunsul singura ca oameni casatoritzi cu atit mai putin nu au ce cauta pe astfel de sit-uri sub nici un motiv. Iar cei care zic ca isi iubesc nevstele probabil sint cei mai falsi... Ei zic de fapt "ok, nu vreau sa divortez dar vreau sa ma culc cu tine, deci nu care cumva sa vii cu pretentii."
lily spune:
Sinteti f amabile ca imi raspundeti 
adrienne
Oaw ce baiat mare ai! Dar ce putere si ce entuziasm de a-i ajuta pe ceilalti poti avea 
Intr-adevar cind auzi si citesti ca sint persoane care intra pe site-uri de matrimoniale doar sa se amuze, care nu se gindesc si la cei care sint singuri si sinceri -in cautarea jumatatii, cind auzi de romance prefacute care au tzepuit americani si straini, trimitind e-mailuri lacrimogene si poze de femei fatale, fotomodele traznet! Sau de barbati casatoriti care inseala suflete naive si credule dornice sa se marite si ele odata...cum sa mai crezi in virtual?
Vorbisem cu un tip, printre primii,el fusese inselat de prietena lui. nu a vrut sa ne mai intilnim, nu ii inspiram incredere- avea dreptate: nu imi placuse cind ne-am intilnit, dar am zis ca 'incercarea moarte n-are' ! I-am trimis un mesaj siropos, care l-a deranjat, am simtit un val de furie cum se revarsa in acele cuvinte, mi-a scris ca uraste asemenea gen de mesaje dupa ce a fost inselat. Oare orice femeie o ura, daca ar fi incercat sa se apropie de 'ghetarul' care era?
A aflat o amica si i-a scris ea , insa in alt stil-lejer, usor, si tipul a devenit brusc interesat de ea. Ii demonstra ce femeie independenta e, sigura pe ea, care se iubeste , care traieste clipa etc...Totusi l-a lasat in pace, pt ca ea nu vroia decit sa ma razbune pe mine pt modul cum m-a desconsiderat. Si nu am dorit asta...
Am cautat regulile netului, 'netiquete' sint exact ca si in realitate, reguli de bun simt!
Poate daca tratam cu mai multa detasare omul care accepta sa dialogam, nu mai mai 'rataceam' in tot felul de presupuneri inexacte.
Cel mai bine ar fi fost sa nu spun prea multe de mine, dar am considerat ca asa sint sincera. Am considerat ca daca si 'el' mi-a raspuns cu ceva detalii intime, personale, inseamna ca accepta sa ne imprietenim. 
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)
Elise spune:
lily,
dar de ce sa nu scrii ceea ce simti?
de ce sa incerci sa pari altfel - mai independenta, mai lejera, mai rece - daca tu nu esti?!
In locul tau, as spune din prima ce sint si ce simt si ce vreau. Fara sa te ascunzi dupa cuvinte.
Cred ca e unul din cele mai fair moduri de a nu pierde timp cu tipi care cauta alt gen de persoana.
Cind vrei sa cunosti pe cineva cu care sa te potrivesti nu are rost sa "incerci sa te adaptezi la mediu".
Pentru ca vei ajunge la momentul adevarului, si ce vei face?
Iti vei "ajusta" in continuare imaginea in functie de ce vrea celalalt?
Elise
adrienne12 spune:
elise si lilly fireste ca trebuie sa scrii ceea ce simti si sa fii naturala... dar nu prea mult de la inceput. Tu ai zis undeva ca esti romantica (secolul 19) prin urmare imi imaginez ca strecori sirop in mesaje. Nu fa asta de la inceput, asa cum nici cind te duci la job interview nu iti permiti sa raspunzi oricum pt. ca asa esti tu, naturala. trateaza prima intinire cu aceeasi seriozitate cum ai trata un job interview. cum sa-ti explic... barbatul e ca linoleumul: il pui bine de prima data dupa aia poti sa mergi de mii de ori pe el. dar daca ai gresit=o din prima... alta sansa nu mai ai.
Elise spune:
adrienne, cre' ca ai dreptate.
eu de felul meu nu sint prea romantica - ba chiar cre' ca am avut prea multi amici barbati si m-am molipsit de la ei.... fug de fazele astea.
De-aia probabil in ce ma priveste pot sa fiu sincera, nu sperii pe nimeni...
Totusi, de barbatu-meu n-am fugit.
Si el e mult mai "romantzat" ca mine. Deci, uneori "opposites attract".
Elise
PS: iar la ultimul job interview chiar m-am distrat...!!
lily spune:
Elise
Evident ca scriu ce simt. Nu imediat, dar totusi imi spun parerea mai tirziu.
adrienne
bun ex. cu linoleum -ei bine mie trebuie sa imi placa: culoarea, grosimea, textura, etc
Asa e daca de la inceput nu imi place tipul, nimic nu se leaga. Nu ma pot preface si sta linga un barbat care ma doreste, dar eu nu, numai sa capat alt statut, sa ma protejeze, sa ma sustina finaciar - mare nevoie as avea
De ce sint perceputa altfel decit ma stiu ?!
Nu doresc maritis cu orice pret, doresc sa am un sot care sa ma respecte, sa ma inteleaga, sa discute cu mine ce il doare, sa fiu cea mai buna prietena...si sa incerc sa fiu si eu partenera pe masura. Cred ca exista cineva numai pt mine, poate nu chiar o jumatate, insa cineva care sa ma completeze.
Casatoria daca va fi sa fie, imi doresc sa fie pt toata viata, nu o incercare 'ce-o fi o fi', nu sint adepta concubinajului . Se pare ca nu mai e dorita azi casatoria pt ca fiecare traieste clipa, face tot ce pofteste, vine cind vrea-pleaca in momentul in care s-a saturat de celalalt! Unii ii spun libertate! Dar pt mine nu e decit libertinaj. Sexul deja nu mai e tabu. Cine mai asteapta pina la casatorie sa fie in intimitate cu sotul pt prima oara, cu emotie, iar fata sa imbrace rochia de mireasa alba pt ca asa e traditia, albul insemnind puritate? Cine mai respecta legamintul tainic al acesteia, rezistind in fata unui alt barbat sau a unei alte femei din respect pt sot/sotie ? De aceea spun ca sint cam ca in 'sec 19'. 
Viata e destul de grea in Ro, incrincenarea si greutatile zilnice parca nu ne lasa sa respiram. Poate ca ani de zile cautind job si primind promisiuni degeaba, nu stiu daca ma prezint bine la capitolul matrimoniale-facind comparatia cu un job. Sint prea alarmata si stresata in fata unui barbat, ca in fata patronilor unde mergeam cu anuntul din ziar. Eram dornica sa incep lucrul, sa vad ce am de facut, cu o figura probabil prea serioasa, nu mereu imbracata la moda, uneori cu ceva maruntis prin buzunar. Si nu ii impresionam deloc. Pt ca sint modesta- nu imi place sa ma laud, nici sa 'perii' sefii, dar nu sint umila.
Cereau experienta...exact ca barbatii -care constata ca nu sint prea 'umblata'-fara sa ma cunoasca prea bine Ma intrebau ce am mai lucrat, ce stiu sa fac, ma interogau sub aparenta unui nevinovat dialog-si raminea sa astept un telefon salvator! "Esti angajata!". Daca ma suparau cu o remarca , nu taceam, nu ramineam 'datoare' . Daca vedeam ca nu imi spun barbateste ca postul e pt altcineva, dar incearca sa ma puna in dificultate ca nu stiu ce am de facut la noul job (totusi zic experienta o capeti in timp, facind acea munca, nu batind bulevardu`!, iar oamenii vechi de acolo ar trebui sa ii invete pe tineri) treceam si eu la intrebari de genul: Ce salariu imi oferiti? Dar carte de munca de ce nu dati? .Si eram desigur :out! Adevarul ii durea.
Barbatilor nu le-a placut faptul ca am ramas cerebrala, sincera, directa?! Ex. - bun! ne indragostim (ca toti sustineau ca fac dragoste,nu sex) si daca ramina insarcinata cu tine, draga, ma iei de sotie? Negau- Nu exista acest risc,exista metode sigure contraceptive , le stiu ei, au ei grija de asta. 
Cine va renunta la burlacie de dragul meu? Sa ramina pt totdeauna cu mine, lily, cind in jur se ivesc atitea tentatii ? 
Doar gindul care trece prin inima are putere (H. Miller)
Elise spune:
lily,
de ce nu incerci intai sa te simti bune cu tine?
Parerea mea este ca nu te prea iubesti, si nu prea iti gasesti nici tu insati calitati daca vorbesti asa despre tine:
quote:
"o figura probabil prea serioasa, nu mereu imbracata la moda, uneori cu ceva maruntis prin buzunar"
Scuza-ma daca o sa fiu dura, dar eu cred ca nu meriti sa te desconsideri - si, in felul lui, asta e un compliment.
Ai niste complexe.
Nejustificate.
Esti o persoana educata, subtila, cu suficienta inteligenta sociala - sau asta reiese din mesajele tale.
Si totusi sustii ca:
quote:
Cine va renunta la burlacie de dragul meu? Sa ramina pt totdeauna cu mine, lily, cind in jur se ivesc atitea tentatii ?
Adica mare lucru ce pot eu sa ofer, mare lucru ce sint eu, nu valoreaza nici cit o ceapa degerata fata de restul femeilor de pe strada ?!
TREZESTE-TE!!!
Nimeni nu face lobby pentru tine.
Nimeni nu-ti pune calitatile in valoaer, daca tu nu o faci.
Nimeni nu crede in ele, daca tu le negi.
In fata celorlalti,e sti exact ce te consideri: si daca te consideri o nulitate, te vor trata ca atare.
Ai incercat sa vezi ce ai tu si n-au altii?
Ce poti sa oferi in plus?
Ce te face unica?
Sau te intereseaza doar ce au altii in plus fata de tine?
Stii cite dintre "tentatii" nu stiu sa scrie romaneste?
Stii cite nu reprezinta concurenta ta - pentru ca le intereseaza un manelist cu portofel, nu ce vizezi tu?
Stii cite, dincolo de spoiala, nu sint decit un trup cald intr-un pat?
Pe ce baza te compari, daca nu ai idee care e "valoarea" lor, nominala?
Ca tot ai facut paralela cu jobul: am participat la n interviuri, si am fost cind intervievat, cind intervievator.
Da, asa e, majoritatea companiilor sint interesate de experienta.
Experienta nu inseamna neaparat detalii tehnice despre job.
Pe astea le vezi la fata locului.
Ci unde ai mai lucrat, care au fost rezultatele, cum te-ai adaptat, ce parere ai despre fostul loc de munca, de ce ai plecat.
Si asta pentru ca problema principala nu e ca n-ai putea sa faci jobu'.
Ci pentru ca n-ai functiona ca o rotita din sistem.
Daca la masina o roata se invirte invers fata de celelalte, deregleaza tot mecanismul.
Exceptind cazurile in care dai interviu pentru un post din managementul superior, toti, la interviu, te privesc ca pe o piesa a ansamblului.
Faptul ca ai maruntis in buzunar conteaza mai putin.
Ca esti mai "sharp" ca altii conteaza mai mult.
Ca nu ai o experienta intr-o echipa similara, la fel.
Si exact asa trebuie sa privesti refuzul: erai o piesa care nu se integra acolo.
Nu e nimic personal.
Si daca esti "overqualified" esti refuzata pentru un job, sa stii: pina si in cazul asta te simti ultimul om de pe pamint?
Elise