Ea, mai mare decat el
Ea, mai mare decat el | Autor: Lona
Li se intampla unor rude apropiate mie. Situatia lor este una mai deosebita. De curand, ni se cere, si mie si sotului meu, sfatul, si nu prea stim ce sa spunem. (De altfel, avem si puncte de vedere diferite).
Povestea lor este urmatoarea:
S-au casatorit in urma cu mai bine de douazeci de ani. El avea 29 de ani, ea avea 40. La vremea aceea, sigur ca familia lui s-a opus intr-o oarecare masura, el nu mai fusese insurat, arata bine si avea o situatie materiala destul de buna pentru acele vremuri. Ea fusese maritata, era divortata. Nu cred ca chiar isi arata varsta, era supla, foarte fardata. Intr-un cuvant, nu prea se vedea diferenta de varsta dintre ei. Trebuie sa va spun ca nu a fost o dragoste fulgeratoare, ei aveau o relatie mai veche, inca de cand el era student, dar nu locuiau impreuna. S-au casatorit intr-un final, dar noua nu ni s-a parut ca ar fi fost o dragoste ravasitoare, ci doar un gest care a venit firesc dupa multi ani. Toata lumea a inteles pana la urma, si nu au mai fost discutii.
Au avut (si inca au teoretic) o casnicie buna. El este un barbat echilibrat, calm si foarte serios. Ea este buna gospodina, are gura cam mare si este foarte geloasa, dar comportamentul ei si glumele uneori proaste nu mai mira pe nimeni: "asa e ea". N-au avut copii (am inteles ca ea a intrat la menopauza destul de repede). Au o afacere de care se ocupa doar el, ea a fost functionara la Posta pana a iesit la pensie. Financiar stau bine.
Care este problema:
De cativa ani, diferenta fizica dintre ei este FOARTE vizibila. El are 50 de ani, ea are 61. El arata ca un barbat in floarea varstei (nici nu se prea vede varsta), ea arata ca o femeie batrana. Probabil ca in disperarea ei de a ascunde acest lucru, continua sa se imbrace ca o fetiscana, se vopseste brunet intens si se fardeaza strident. Poarta pantaloni mulati, chiar daca silueta nu-i mai permite un asemenea lux. Ultima data cand am vazut-o, la o petrecere de familie, mi s-a rupt sufletul de ea: era jalnica incercand sa faca pe fetiscana.
Ei continua sa aiba o relatie relativ buna, nu i-am vazut niciodata certandu-se, si nici nu cred ca cineva ii poate face fata ei. Ea vorbeste mult si este agitata, el tace si zambeste. Ea face glume
fara perdea, el e stingherit. Se aseaza in bratele lui, si pe el il apuca brusc un acces de tuse si se ridica, vadit jenat. Gelozia ei a atins paroxismul, a ajuns sa sune la numerele de telefon din agenda si sa verifice cine raspunde. El indura cu stoicism, tace si zambeste. Isi petrece timpul muncind pentru afacerea lui, iar cand este acasa tace mult. Ea ii reproseaza intruna ca n-o baga in seama, el ii raspunde ca este obosit.
De fapt, este profund nefericit. Ne-a marturisit noua acest lucru, cerandu-ne si un sfat. Ne-a spus ca nu mai poate face dragoste cu ea, chiar daca ea incearca sa fie provocatoare. Tine la ea, in felul lui, dar nu mai simte aceasta relatie ca una normala dintre soti. Stie ca daca ar propune divortul, ea ar fi absolut socata, pentru ca niciodata nu i-a sugerat ca si-ar dori o alta viata. Cred ca simte foarte tare si lipsa unui copil, pentru ca se tot intreaba retoric pentru cine munceste. L-a intrebat pe sotul meu, care are aceeasi varsta, daca crede ca este mult prea batran pentru a avea un copil. Asta ma face sa cred ca se gandeste serios la aceasta posibilitate.
Eu am incercat sa vorbesc cu ea, sa-i sugerez ca are un comportament cam deplasat, dar ea raspunde invariabil "asa sunt eu, tanara si vesela". De fapt, comportamentul ei este adeseori jenant pentru toata lumea.
Veti spune ca nu are nici o legatura cu varsta. Nu, este disperarea ei de a nu-l pierde, fara sa-si dea seama ca l-a pierdut demult.
Am fost de fata de curand la o faza jenanta. Eram la ei, si a venit un postas nou sa aduca un plic recomandat pentru el. Dupa ce a semnat, postasul a intrebat: "mama dumneavoastra este acasa, sa-i dau pensia?" Ea a ras copios, si i-a spus aluia "nu, sunt iubita lui sotie, nu ma-sa!".
M-am cam intins, poate nici nu intereseaza pe nimeni aceasta poveste. Dar istoria va arata din ce in ce mai trist in urmatoarea perioada. Eu cred ca daca cineva i-ar intari ideea ca aceasta casnicie nu mai poate continua, el ar avea curajul sa iasa din ea. Dar putem noi sa facem asta? Avem noi acest drept? Sotul meu zice ca ar fi imoral s-o paraseasca, acum, la batranete. Mie mi se pare imoral din partea ei atat comportamentul, cat si ca nu vrea sa recunoasca evidenta.
Trebuie sa va mai spun ca ea este ruda mea, deci teoretic ar trebui pe ea s-o inteleg mai bine.
Ce sfat i-ati da lui in locul nostru? El vine din ce in ce mai des in vizita la noi, sub pretexte oarecari, si din discretie nu deschide subiectul. Aduce insa vorba, si asteapta ceva de la noi.
Stiu ca cel mai sfant este sa nu te bagi, dar este asta o atitudine fata de niste oameni care iti sunt dragi in aceeasi masura?
Raspunsuri
KUKI spune:
Poate propun o solutie standard, dar eu cred cu tarie in ea.
Ca in orice situatie, cand intre doi oameni incep sa fie probleme in relatie, ar trebui sa inceapa cu o discutie absolut sincera intre cei doi, in care fiecare sa poata avea taria sa spuna ce simte, ce il deranjeaza in comportamentul celuilalt, ce spera, ce asteapta in viitor. Solutiile nu vin niciodata din afara, ci din interiorul cuplului. O astfel de discutie, chiar daca pe moment nu este bine primita de partener, pe termen lung, naste subiecte de meditatie si cine vrea sa inteleaga, intelege unde greseste si ce are de facut.
boo lina spune:
nu stiu cat e de moral sau imoral este dar mie mi se pare tare trist...ma gandesc ca daca as fi in locul ei si mie mi-ar fi greu sa recunosc evidenta...iar daca as fi in locul lui, as alege sa traiesc. nu prea inteleg de ce el nu discuta cu ea aceasta problema...probabil ea va face o criza la inceput, dar treptat va fi nevoita sa accepte situatia daca el este destul de puternic.
eu asta i-as sugera sa faca, sa-i spuna sotiei ceea ce v-a spus voua.
Ramba spune:
Eu propun alta solutie: sa adopte un copil. Acesta ii va da sens vietii lui si pe ea poate o va aduce cu picioarele pe pamant.
Lona spune:
quote:
Originally posted by Ramba
Eu propun alta solutie: sa adopte un copil. Acesta ii va da sens vietii lui si pe ea poate o va aduce cu picioarele pe pamant.
Din pacate, unei femei de 61 de ani nu-i mai d#259; nimeni spre infiere un copil. Solutia fireasca a unei discutii deschise este exclus#259;, ea este convinsa ca nu au nici o problema, ei ii este bine...
crini spune:
De acord cu Ramba, sa infieze un copil. Asa amandoi ar capata un scop in viata.
Nu stiu cum va trece prin minte sa-l sfatuiti/sustineti s-o paraseasca. Adica daca ea nu mai e deziderabila, e buna de lasat.
Avem obligatii fata de partenerul nostru. A stiut de la inceput ca va imbatrani inaintea lui si si-a asumat asta.
Sa gaseasca alte lucruri de facut impreuna, sa nu mai umble dupa cai verzi. Ea e asa, tanara nu va mai fi, dar e sotia lui si e normal sa-si doreasca o relatie cu el.
Teodora D. spune:
quote:
Initial creeata de Lona
Stiu ca cel mai sfant este sa nu te bagi, dar este asta o atitudine fata de niste oameni care iti sunt dragi in aceeasi masura?
da, e o atitudine buna sa nu te bagi cu sfaturi in casnicia altuia.
ca respectivul daca vrea sa o insele nu are nevoie de acordul vostru, daca vrea sa o lase-la fel.probabil el vrea doar sa se "racoreasca" la voi, sa-si spuna of-ul. din ce ai povestit omul asta e cam mamaliga-daca te deranjeaza glumele partenerului gasesti o modalitate de a-i spune ,daca nevasta e bruneta si asta o imbatraneste ii sugerezi sa incerce blondul etc. oricum, astea sunt nimicuri, inteleg ca nu ii place sa fie casatorit cu "baba". dar cand a luat-o de nevasta, la 29 de ani, ea avand 40, nu si-a pus problema ca ea e in prag de menopauza,nu si-a pus problema ca ea va imbatrani mai repede ca el?
cum sa rezolvati voi chestiile astea?
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
cait spune:
E o situatie complicata si asa se intampla in majoritatea cuplurilor chiar cand el este mai mare decat ea.La un anumit moment daca diferenta este prea mare se vede din pacate chiar daca dragostea exista inca.Poti intalni oameni remarcabili dar din pacate totul nu poate fi perfect din aceasta cauza.
La varsta lui daca inca mai vrea poate avea copii atata timp cat mama este mai tanara.
Cait
Home is where heart is...my heart is far away from here..
adrienne12 spune:
Spinoasa problema. Fara doar si poate cineva ar trebui sa-I spuna ca la virsta a 3a ar trebui sa se imbrace si machieze in culori pastel si delicate. Eventual da-I o carte pe tema asta sau povesteste-I o asa zisa intimplare in care o femeie se imbaraca precum nepoata si toata lumea o considera aiurea. Asta cumva I se poate spune/sugera. De asemeni cred ca nu trebuie sa-l sustineti pe el si sa interveniti in casnicia lor in nici un fel. Decizia de a te casatori sau divorta e strict personala. V-a consultat cumva pe voi inainte de a se casatori si v-ati dat acordul? Cred ca ii faceti un bine doar ascultindu-l si spunindu-I ca sinteti alaturi de le indiferent ce se va intimpla. Dar ce se va intimpla e alegerea lui.Acum sa stii ca si eu am niste prieteni in care nevasta e tot asa mai mare cu 12 ani ca el. Deci el are 55 iar ea 67 si se vede al naibii. Tot asa nu au copii dar ea se imbraca si se poarta ca o femeie serioasa, ca o femeie de 50 ani sa zicem, deci nu mi se pare ca ar fi ceva discrepant in casnicia lor. Calatoresc mult, reconditioneaza mobila veche, culeg ciuperci, fac gemuri, au multe hobiuri. La intrebarea pt. ce muncesc nici nu e nevoie de raspunsuri. Chiar daca ei nu au copii au atitia fini si nepoti care le umplu viata si ii face fericiti… deci eu consider ca se poate si ca nu e chiar o bariera de netrecut. In ultima instanta in cazul expus de tine ei trebuie sa hotarasca. Voi, in afara de sugestii vestimentare nu prea aveti ce altceva face. Eventual sa-0i recomanzi si un face lift si gym. Ma indoiesc ca Demi Moore si barba-su ala de 25 ani vor avea acesta problema peste 25 ani.
Daisy spune:
quote:
Originally posted by Lona
[quote]Originally posted by Ramba
Eu propun alta solutie: sa adopte un copil. Acesta ii va da sens vietii lui si pe ea poate o va aduce cu picioarele pe pamant.
Din pacate, unei femei de 61 de ani nu-i mai d#259; nimeni spre infiere un copil. Solutia fireasca a unei discutii deschise este exclus#259;, ea este convinsa ca nu au nici o problema, ei ii este bine...
Mai bine un dusman intelept dacat un prieten neghiob! (proverb indian)
---------------------------------------------------------------------------------------
Ai fi uimita sa afli ca s-au mai vazut cazuri... Chiar eu personal cunosc un caz in care s-a dat o fetita ( e drept, nu bebelus, ci de 4 ani) unei d-ne de 65 de ani, medic, singura, necasatorita.
Acum, daca vrei sa afli si opinia mea cu privire la aceasta, e drept, ca nu prea consider ca e cel mai sanatos lucru...
Pentru un copil, ca sa il cresti si sa il faci Om, eu zic ca trebuie sa fi in putere (si fizica si mentala), altfel, iti bati joc de doua existente....
http://community.webshots.com/user/andreeabianca
Ramba spune:
Eu am propus aceasta solutie, gandindu-ma ca el are 50 de ani si ea 61. Femeile de obicei traiesc mai mult decat barbatii, deci sunt mari sanse ca acel copil sa aiba parinti in putere cel putin pana la 25 - 30 de ani, cand poate fi pe picioarele lui.
In pricipiu cand infiezi un copil, il infiezi de la o familie saraca, care nu-i poate oferi conditii decente de viata. Deci chiar daca ar fi infiat de un cuplu de 50-60 ani ar avea sanse de realizare in viata, de a ajunge "om", mai mari decat traind intr-un orfelinat sau cu parintii naturali.
In plus parintii si socrii mei au peste 60 de ani si eu sper ca ei sa ajunga sa o vada pe Daria mare, eventual sa fie strabunici.