Probleme cu gradinita
Raspunsuri - Pagina 3
Cristina_C spune:
O sa luam o pauza si-o sa incercam in primavara, dupa vacanta. Mi-am dat seama ca acum nu-i momentul potrivit, nu toti copiii sunt la fel la 3 ani si copilului meu ii trebuie pur si simplu mai mult timp decat altora pana se obisnuieste cu ideea de a sta singur la gradinita si de a respecta regulile de acolo. Pastram locul deci, platim pentru el ca altfel nu se poate si revenim in forta peste cateva luni. Daca nici atunci nu reusim, ramane pentru septembrie. Intre timp mai creste, ii creste si mintea, il mai disciplinam, devine mai rezonabil si accepta mai usor limitele, restrictiile. Limite i-am pus intotdeauna si nu am cedat in fata lui, problema este ca nici in ruptul capului nu se resemneaza, face scandal pana oboseste si cu urmatoarea ocazie o ia din nou de la capat - cand o sa rezolvam problema cu auto-controlul si lucram intens la asta, o sa fie pregatit pentru gradinita.
Cu germana merge bine, vorbim cate un pic in fiecare zi si-i face placere, din pacate n-o sa aiba in timpul asta in fiecare zi copii cu care sa se joace, e asa de frig incat nu mai iese nimeni in parc iar grupa veche de joaca la care mergeam amandoi inainte este doar o data pe saptamana. Suntem in cautare de alte forme de socializare, o sa caut alte grupe de parinti si copii sau poate numai de copii chiar daca nu in imediata apropiere. Cunoscutii nostri de aici n-au copii, o sa vedem ce putem face.
Si educatoarea spera ca se va rezolva in timp.
De renuntat nu renunt, e o situatie temporara pana mai "corectam" unele aspecte si se mai maturizeaza si el.
La gradinita nu-l tinea nimeni plangand nonstop, ideea era sa-l lamuresc acasa. Noi am venit cu ideea sa-l retragem pentru moment si educatoarea a fost de acord pentru ca, oricum, alta solutie nu avea nici ea. N-a vrut sa-mi ia banii pe lunile cand lipseste, dar nu depindea de ea, directoarea a spus ca nu se poate altfel daca vrem sa tinem locul ocupat. Asta este, interesul este al nostru, trebuie sa platim pentru program scurt.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Robert, 14 decembrie 2002
AMarisa spune:
Draga Cristina
Noi am inceput 'socializarea' de foarte devreme, la varsta de 8 luni. In orasul nostru functioneaza un Baby-Club, acolo ne strangem mamici cu bebei pe grupe de varsta. Pana la 2 ani petrecem cele 2 ore impreuna cu copii dicutand in timp ce ei se joaca printre noi cu jucarii pe masura lor. Dupa 2 ani, copiii stau cu 2 educatoare iar mamicile se retrag in incaperea alaturata impreuna cu un psiholog pediatru si acolo discuta teme propuse tot de ele. Copiii sunt atrasi de jucarii, de tobogane si mingi, dar la varsta asta nu dureaza mai mult de 15 minute pana cand incep sa vina sa isi caute mamicile. E foarte amuzant cum vin, se uita, se linistesc 'mami e aici' si pleaca inapoi la joaca. Am avut avantajul ca o parte dintre colegii de la baby-club s-au regasit in grupa de la gradinita fiindca ambele sunt in acelasi cartier. Asadar, inceperea gradinitei a fost lina si usoara pentru copil, a plans doar o data 'prin simpatie' fiindca alt copilas plangea de se zdrobea. Mai greu ne-a fost noua, mamicilor, cand am realizat ca, gata! copilul nostru a intrat 'in sistem', chiar am discutat la club ca ne-am pregatit copilul pentru 'mica despartire' dar nimeni nu ne-a spus cum o sa ne simtim noi! Si a fost greu, pe bune!
Parerea mea personala este sa nu stressezi copilul, ii poti dezvolta o angoasa si nu merita una ca asta. Ia-l cu binisorul, incerca sa gasesti un astfel de club sau chiar un grup de 5-6 mamici cu copii de varsta apropiata, faceti totul treptat, intai stati cu ei, apoi raman cu 2-3 mamici, apoi singurei sau cu o mamica, dar sa fie anuntati unde va gasesc s.a.m.d.
Noua acest club ne-a fost de MAAARE ajutor, in special datorita pedagogilor si psihologilor de acolo care oricand ne-au dat un sfat mai mult decat competent.
Si sa ai rabdare! Daca tu nu ai rabdare cu copilul tau, atunci cine sa aiba?
Multa bafta!
moana spune:
AMarisa, te rog, ne dai si noua mai multe detalii? Caci mi se pare foarte interesanta ideea asta cu baby-club....Voi unde va intalniti? Si de cate ori pe saptamana? Cum e organizata treaba?
Multumesc. Oana
AMarisa spune:
Moana!
In orasul nostru exista o fundatie care organizeaza, printre altele, acest Baby-Club. Au infiintat un grup de suport pentru gravide, urmeaza grupa de baby: 0-1 ani, pitici: 1-3 ani si juniori: 3-4 ani. Oamenii sunt foarte bine pregatiti, sunt psihologi si pedagogi cu scoala adevarata si, mai ales, foarte dedicati! Pot sa iti spun ca sunt aceeasi de 7 ani incoace, ceea ce inseamna mult. La sedintele noastre sunt invitati pediatri, psihologi, logopezi, am avut chiar si osapeti medici pediatri din SUA. Mai sunt organizate fel de fel de manifestari cu mamici si copii, cu tatici si copii, de zilele orasului si alte, si alte. Deloc de neglijat a fost faptul ca sarbatoream zilele de nastere ale kinderilor acolo, cu toata lumea, si era super distractiv. Intrunirile sunt odata la doua saptamani, pentru ca au multe grupe si asa la vine randul. A fost printre foarte putinele lucruri bune pe care le-am gasit in orasul asta uitat de lume cand ne-am mutat in urma cu 7 ani.
Daca vrei, eu pot sa te pun in legatura cu doamna de acolo, sa iti dea detalii, insa va trebui sa-i cer permisiunea mai intai. Maine revin cu un mesaj.
Noapte buna!
AMarisa spune:
Moana! Nu mai trebuie sa intreb, uite link-ul la pagina lor:
www.antitrafic.ro/sections/luluu/sfjmnsf/?t_id=0p11p8" target="_blank">http://www.antitrafic.ro/sections/luluu/sfjmnsf/?t_id=0p11p8
Numai bine si multa bafta!
ariciu spune:
Ca si Cristina si eu sunt dupa 2 zile de cresa. Baietelul meu are 1,7 ani si a trebuit sa-l dus la cresa pt ca trebuie sa ma intorc la serviciu.
In prima zi l-am lasat 3 ore, a plins dar s-a si jucat si a si mincat... Desi il gasisem cu ochii umflati de plins, mi-am zis "lasa ca maine o sa fie mai bine". Cand m-am dus sa-l iau era cu grupa de pici, nici nu a sarit in sus de bucurie ca m-a vazut. De fapt asa e el, nu prea se exteriorizeaza, nu este un pupacios si un lipicios.
La prinz acasa, nu prea a dormit tot tipa dupa mama, desi eram linga el si ii vorbeam. Seara la fel, nu a mai dormit singur la el in pat, plingea dupa mama...pina la urma a adormit cu 2 ore mai tirziu decat prg obisnuit
A doua zi a fost mai rau....A plins cam toata ziua, nu s-a mai jucat,de mincat si mai putin..ochii de abia ii mai tinea deschisi de umflati ce erau plins. L-a luat buni pe la ea, ca sa-l culce si eu sa ma duc seara dupa el...dar n-a stat mai mult de 2 ore ca tot dupa mama tipa...acasa ne-am jucat dar seara iar cosmar..tipa dupa mama, cred ca se simte abandonat.
In decembrie am fost eu si sotul meu plecati 1 luna din tara si atunci a fost pt prima data despartit de noi. Desi statea cu bunicii, tot greu i-a fost, cand ne-am intors a stat cam 2 saptamini suparat pe noi.
Ma gandesc ca el crede ca daca il las la cresa nu mai vin, ca atunci cand am plecat...Ii spun mereu ce se intimpla ca mama vine mereu dupa el, ca trebuie sa plece la servici...
Ma intreb daca e prea mic sa se obisnuiasca cu despartirea de mama ?
Ce ma fac ca noaptea plinge simtindu-se abandonat, desi sunt linga el?
Iar de luni il las sa si doarma la cresa....uff, ce de probleme!
redi spune:
Draga Cristina ,am citit pe unde ai scris de gradinita si baietelul tau . Eu ,in Franta ,am aceeasi problema ,fiind la fel de trista pentru ca nu vrea deloc sa stea la gradinita ,fara mine .Nici macar in parcuri nu vrea sa ma lase de mana .Eu am incercat mai multe posibilitati si al meu deja vorbeste franceza ,dar degeaba ,nu pot sa-l fac sa ramana fara mine .I-am promis si ca-i cumpar aia si aia si tot ce-mi trece prin cap.Am platit nu la o gradinita ci la trei private ,cu clase mici de 8 copilasi ,merg in locuri unde sta unul din parinti cu copiii,are si cunoscuti si vecini si tot nu vrea sa ramana singur .Am mai facut si cate o pauza de o saptamana si iar am incercat .Degeaba .
Acuma sa-ti spun ce cred : fiecare copil este unic ,sensibil mai mult sau mai putin si mamos bineinteles .Am oroare eu de mers la gradinita chiar daca platesc si sunt dezamagita si de felul in care se comporta educatoarele.Suntem obligate sa urmam aceasta cale dar sincer nu-mi place.Singurul avantaj sa-l duc la gradinita este ca se invata sa se joace si sa comunice cu copii ,ceva necesar daca este unic in familie.Restul nu vad ce -l ajuta,pentru ca sufera asa de mult ,intra in depresie si nu-mi mai mananca ,nu mai are placere de nimic si are mereu o teama de ce nu cunoaste.Asta am obtinut eu cu gradinita.Nu ca nu am incercat mai mult ,l-am lasat si sa planga si sa urle si am facut tot ce au spus educatoarele dar nu sunt multumita pentru ca am recuperat o leguma de acolo nu baiatul meu vesel si jucaus .Am fost si la psihiatru si nu m-a ajutat la nimic .Numai eu stiu cum face cand trec pe langa cladirea gradinitei ,si-mi spune ca ii place dar sa nu-l duc .
Am sansa sa pot ramane cu el acasa inca un timp ,mai incerc ,bineinteles dar nu mai vreau sa am un lesinat trist ,vreau sa fie fericit nu depresiv. Ma consolez ca mai sunt mame in situatia mea si astept sa mai treaca putin timp sa mai incerc.Problema este ca nu prea am sperante dupa cum imi vad odrasla .
Mai vorbim ,si ma scuza-ti daca mi-am zis un pic oful si eu.
Cristina_C spune:
Redi, nu trebuie sa ne pierdem speranta desi si eu am uneori senzatia ca bat pasul pe loc. Psihologul ce te-a sfatuit?
Cand eram mica am fost la gradinita de-abia la 5 ani, am stat 1 an si am amintiri placute de acolo, educatoarea era foarte draguta, mi-am facut si priteni, iar la 6 ani am inceput scoala si am fost un copil ca toti ceilalti, in nici un caz timid si izolat. Dar asta era in Romania, totul era in limba romana. Pana la 5 ani au incercat sa ma dea la vreo doua gradinite, dar nu mi-a placut. Stateam acolo singura, dar nu-mi placea si dupa un timp n-am vrut sa ma mai duc - si, tot asa, aveam cu cine sa stau acasa. In schimb, sotul meu a fost si la cresa si la gradinita. Conform ereditatii
, Robert ar trebui sa fie undeva la mijloc - adica sa inceapa gradinita intre 3 si 4 ani asa cum incercam din rasputeri sa facem sa se intample. Si trebuie sa se intample pentru ca vrem sa se devina independent (sa se poarta desparti pentru scurt timp de familie), sa invete bine limba si sa stea printre copii germani pentru ca peste 3 ani tot cu ei va merge la scoala! Asta-i problema - sa se integreze asa cum ne-am integrat si noi treptat de cand suntem aici. De cand am intrerupt gradi mergem la activitati cu parinti si copii, am fost si la inot si ii place sa stea cu copiii... si incurajator, cred eu este ca uneori uita de mine - nu ma mai cauta cu privirea si se amesteca printre copii - dar poate fi si pentru ca l-am asigurat ca n-o sa plec nicaieri...
Stiu ca e o chestie de timp, ca trebuie sa am rabdare, uneori ma simt dezamagita, dar nu pot sa-mi pierd speranta. Germana stie un pic si s-ar descurca si cu cat stie si intelege, dar faptul ca nu poate vorbi romana ii sporeste nesiguranta- noi suntem o familie de romani care, la randul nostru am luat-o de la zero cu germana cand am ajuns aici. Intre timp vorbim binisor, de asta ne-am permis sa-l mai invatam si pe el. Il incurajam sa vorbeasca germana si chiar vorbeste, pare din ce in ce mai sigur pe el. Dar nu-i de-ajuns, lui ii trebuie contact zilnic cu vorbitori nativi de germana si locul cel mai indicat e la gradinita. Daca si-ar petrece diminetile acolo, ar fi mai mult decat OK, n-am pretentia sa-l las acolo pana seara.
Ii tot zic sa nu-si faca griji daca nu intelege tot, ca poate nici sa nu vorbeasca la inceput, ca mai sunt copii in grupa care nu vorbesc. Tot ce trebuie sa faca este sa se joace si sa faca tot ce fac ceilalti - ex. sa stea in cerc, sa se imbrace cand ii scoate afara... Stie sigur ca nu-l uit acolo si ca vin sa-l iau- eu sau tata. Acum ducem munca de lamurire, ii spunem ca dimineata fiecare are treaba lui - tata merge la servici, el merge la gradi si eu merg la cursuri. La pranz ne intalnim cu totii la masa.
Cristina,
mama lui
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Cristina_C" target="_blank"> Bobita, zis si Robert, 14 decembrie 2002
lacri spune:
si eu am avut cu Fabian al meu probleme la inceput de gradinita ,asta toamna
era singurul care zbiera cat il tinea gura :vreau la mama mea.ceilalti copii se jucau nu aveau nici o treaba ca nu erau parintii.prima saptamana a fost asa
Fabian este foarte timid si rusinos.asa ca s-a integrat mai greu putin.dupa prima saptamana ,in care in fiecare zi il lasam plangand,a racit si am luat o pauza si a stat acasa 2 saptamani asa ca dupa aceasta pauza tot asa a fost.
dupa o saptamana a renuntat la plans a inteles ca mami vine dupa el.tot timpul eu ii subliniam acest lucru.chiar ii cumparam si jucarii.dimineata cand il duceam la gradinita il intrebam ce jucarie vrea iar seara ii aduceam(asta numai la inceput ca dupa ce s-a obisnuit nu i-am mai cumparat nimic).el era cel mai cuminte dintre toti copii unde il punea acolo statea cand educatoarea le spunea sa ia fiecare cate un scaunel lui Fabian ii dadeau lacrimile si intreba care este scaunelul lui.dar s-a obisnuit.
la serbarea de Craciun nu a spus nimic ni nu a cantat decat atunci cand l-a vazut pe mosul .
si mie imi spunea seara la culcare ca el nu vrea sa creasca mare si plangea dar ..........a trecut.e greu la inceput.tin minte ca in prima zi de gradi am fost cu tata si el cand l-a auzit pe Fabian cum urla a inceput sa planga si el.nu stiam cum sa-i linistesc pe amandoi
tata a zis ca-l ia ca nu-l mai lasa ca-l tine el numai sa nu-l lasa sa p-langa in halul acela...........pana la urma l-am potolit si pe taica miu.
asa ca inarmativa cu multa,foarte multa tarie si rabdare.
stiu ca e foarte greu dar trebuie.acum Fabian si-a facut si prietena si i-a dus si inel asa ca..........
multa bafta
Fabian si mami Lacramioara
redi spune:
Buna la toate !
Intr-adevar Cristina ,situatia este asemanatoare din toate punctele de vedere.
Psihologul nu s-a comportat prea bine ,pentru ca baiatul meu nu vorbea inca bine franceza , si tot ce mi-a zis a fost sa-l las fara grija la gradinita si daca v-a continua depresia sa revin .
Pentru mine asta nu-i destul.
Am vrut sa subliniez ceva ,poate ca asa te voi ajuta cu o idee.
Copiii nostri sunt mici si nu stiu decat mama si tata.Ei nu inteleg ca la gradinita sunt niste persoane pregatite pentru a-i incadra si nici ca sunt oameni si copii si mai buni si mai putin buni.Ori baiatul meu are o frica de persoane ,pur si simplu , pentru ca nu stie daca ii vor binele sau raul ,atunci din instinct se apara cand vede straini si nu ma lasa sa ma departez .Ceva normal ,nu ?
Deci problema este nu gradinita sau alte institutii ci persoanele care te primesc acolo si care se ocupa de copiii nostri .Daca aceste persoane ar aplica exact pregatirea pe care au facut-o ,in vederea incadrarii unui copil ,mai ales de alta origine decat majoritatea ,nu cred ca am avea atata greu de trecut ,sun sigura de fapt ca nu-si bat capul chiar asa de tare ,stiind ca oricum se vor acomoda si mai tarziu prin eforturile parintilor si copilului sau prin simpla abandonare a sentimentelor parintilor fata de copiii lor ,timp de vreo luna ,pana acestia accepta si pur si simplu nu au de ales .
Eu am un singur copil ,il iubesc mai mult decat orice pe lumea asta si nu pot sa accept sa-l fac sa sufere o luna sau timpul care ii va fi necesar sa se adapteze .Mai mult, ca facand aceste compromisuri am observat si schimbari in comportamentul lui si in gandirea lui de copilas .
De fapt am deviat putin ,ceea ce vreau sa spun este ca fiind in alta tara ,o alta limba si un altfel de trai este greu pentru noi cei mari dar pentru copii este un lucru care ii marcheaza copilaria si poate fi bun sau rau .Si acum sa vorbesc mai direct : Ca sa-mi integrez copilul in cadrul de viata francez ,sunt nevoita sa fac niste lucruri ,bineinteles daca vreau sa -i fie lui mai usor.
In primul rand sunt atenta la orice persoana care ii vorbeste ,ce spune si tonul pe care-l are ,asta pentru ca lui ii este frica de oameni cu o voce puternica ,crezand ca-l cearta .Daca persoana de fata vrea sa-l intrebe ceva ,raspunsul lui depinde de felul cum i s-a cerut ,in cazul :spune-mi a cui esti ,zi o poezie ,i-a o bomboana...,el nu raspunde niciodata.Orice privire severa sau rastire catre el ,inseamna pericol si se crispeaza imediat .Asta se intampla peste tot unde merg cu el ,analizez ce spun ceilalti ma uit sa vad ce simte el si apoi daca este cazul trebuie sa-i gasesc scuze si motive : cutare nu stie sa raspunda la salut ca nu a auzit ,cutare are o voce mai dura ca e racit si -l doare gatul ,...mereu e asa . Cu copiii este putin mai usor desi in cazul celor "rai" nu stiu tot timpul ce sa-i spun :de ce m-a lovit ? , de ce mi-a luat jucaria ? , de ce nu ma lasa sa urc pe tobogan ?.....
Daca imi spune-ti ca e la fel in Romania , eu va spun ca nu-i la fel .In Romania simte alta apropiere fata de oameni si copii ,care vine de la sine ,ceea ce aici trebuie sa o invete ,sa o adapteze .
Si cum am mai spus educatoarele si ajutoarele de clase au o pregatire anume pentru copii care nu se incadreaza ca majoritatea (stiu ca fac si studii de psihologie pentru copii) ,deci imi ramane de crezut ca le doare -n paispe de copilul meu .Ele vor sa fie gata pregatit sa faca activitati si sa si cante .Ei bine al meu nu este inca pregatit si nici n-am de gand sa-l fortez ,vom inainta asa incet cum poate el .
Sau poate imi va surade sansa sa gasesc vreo educatoare adevarata care stie ce inseamna copil ,si chiar strain pot sa spun .
Bineinteles ,asta am ales ,sa invete doua limbi,sa cunoasca doua moduri de viata ,dar vreau sa fie in primul rand fericit si sa aibe o copilarie fara obligatii si responsabilitati asa de mari.
Ori o gradinita care sa-i ofere asta nu exista ?
care sa nu-i ceara sa fie punctual la fix,sa-si ridice singur pantalonul si sa-si mai si aranjeze tricoul in pantalon ,plus si chilotelul ,sa se incalte si sa-si lege singur sireturile ,sa stie ca trebuie sa-si spele paharul dupa ce bea apa ,sa ceara voie sa se joace cu jucarii stiind ca nu-s ale lui,sa nu strige doamnele pentru ca prea multi copii si nu mai se aud ce spun......,in fine sunt prea multe pretentii .
Oricum la ce v-am scris aici am tras si un plans si apoi am continuat.pentru ca mi se pare foarte important rolul gradinitei si mai ales al educatoarei ,impreuna cu al parintilor ca sa putem socializa niste pui de om care incet vor deveni oameni .
Cateodata iti vine sa lasi totul balta dar iar te gandesti la pui si uite asa mai trece un an si e mai mare .
Ma scuza-ti daca vi s-a parut fara sens .
Ceea ce faci acum cu baiatul tau ,cristina , este foarte bine ,si ai sa vezi ca da rezultate dar poate nu chiar in septembrie ci mai la sfarsitul anului .Asta fac si eu si e mai bine dar inca nu sunt sigura ca ar sta linistit si fara grija la gradinita asa ca mai avem drum lung.Alta solutie nu avem oricum .Eu mai fac ceva dar am inteles ca tu nu esti prea deacord ,adica plec in Romania cand vad ca nu am prea multe de facut cu el si cum e si frig ,am preferat si acum sa merg in Romania ,sa profite si de zapada si de viata de acolo ,si nu e usor, dar e foarte fericit si sunt multumita de zambetul lui .Cand revenim o luam iar incet si se reobisnueste aici in Franta .Poate ca nu e bine dar eu vad ca el devine din ce in ce mai sigur pe el ,mai putin timid fata de straini .Si multumesc si sotului ca ne intelege si ne ajuta sa luam vacante din astea .Nu e usor dar merita .