In doi... sau una singura
Raspunsuri - Pagina 3
J G spune:
Cicaleala nu se vindeca. Punct.
J
michelle7 spune:
quote:
Originally posted by J G
Cicaleala nu se vindeca. Punct.
J
si sotul meu era un cicalitor, mai micut ce-i drept . la inceputul casniciei avea tupeul sa-mi dea sfaturi ( cu un aer de superioritate) in ceea ce priveste bucataria, ustensile gatit etc. L-am lasat 1 data de 2 ori sa-si faca damblaua dar cand am vazut ca o face cu o placere crescanda am iesit din bucatarie si l-am lasat pe el. am patit la fel si cu calcatul hainelor, curatenia in casa etc. 2 saptamani nu am facut nimic , arata casa ca dupa o razie a politiei. a facut curat , dar nu a mai deschis gura in legatura cu subiectele amintite. ma mai sfatuia si cum sa conduc, pana am iesit din masina si l-am lasat cu ea in drum . la mine a functionat , la altii poate nu merge, Dumnezeu stie.
Michelle 7
stoichitescu cristina spune:
Cicaleala este boala grea ca si gelozia. Totusi ,Tiana de ce te-a facut nesmitita iti mai amintesti? Cred ca asta si alte injurii nu se pot accepta intr-o casnicie . Daca il aud copiii, l-ai intrebat? Pot si ei peste un timp sa-ti zica la fel... Spune-i te rog ca un om "perfect" cum se considera probabil , si un exemplu pt cei din jur, nu se comporta astfel si mai ales nu ridica mina la partenerul de viata. Desi foarte multe amanunte nu ne-ai dat totusi indraznesc sa cred ca seamana putin cu personajul acela din filmul"In pat cu dusmanul" . Toata cicaleala de unde vine? Ce anume nu-i convine? Eu cunosc persoane cicalitoare dar la modul blind ca de atitea ori iti spun un lucru in zeci de feluri insa niciodata nu devin violente nici fizic nici verbal.
Spunea bine Angelina ca aceste persoane sunt de fapt firi slabe si cu multe lipsuri dar care in acest fel isi "ascund" o anume neputinta a lor.Incearca sa "afli" care sunt punctele lui slabe si poate de acolo izvorasc problemele lui si revarsarea nervilor lui asupra ta. A.. Si mai ales nu plinge in fata lui indiferent ca plingi numai de nervi nu pt ca ai fi infrinta. Uneori unii barbati asta vor sa vada - lacrimi si slabiciune.
casandra spune:
Daca tii la el si vrei neaparat, eu sunt sigura ca se va schimba, presupunand ca esti dispusa sa incerci.
Dar ai nevoie de nervi de otel, rabdare, consecventa si foarte multa atentie la cum se poarta el si cum reactionezi tu. Trebuie sa te concentrezi pe partile lui pozitive pe care sa le recompensezi tot timpul, in asa fel incat partea buna sa se repete cat mai des si sa ia locul partii rele (cicaleala). Lucrurile nu se vor schimba peste noapte. Cam in 2 ani. Nu e putin. Tu stii daca merita sau nu. Dar 2 ani e mai putin decat 8 sau 10 ani de nemultumire mocnita, care sa explodeze intr-un divort.
monagan spune:
quote:
Originally posted by michelle7
tiana_r inainte sa te decizi sa-l parasesti incearca sa-ti faci o viata pe langa el, adica, fa-ti prietene daca nu ai , iesi cu ele si copiii in parc. ignora-l cat poti , s-ar putea sa se trezeasca la realitate si sa-si schimbe comportamentul. Barbatii in general nu stiu sa citeasca printre randuri,iar reprosurile aruncate intr-o cearta le intra pe o ureche si le ies pe cealalta. Nu se va schimba decat daca ii strici confortul personal. Daca nici atunci nu se schimba nimic atunci poti sa treci la masuri serioase. E greu de pus punct unei casnicii si probabil daca il parasesti , va fi catel vreo 2 zile si te vei intoarce acasa. Fii egoista si vezi ce poti sa obtii.
Iti cam trebuie nervi de otel. Daca e cicalitor nu prea ai ce-i face,
lasa-l sa turuie si incearca sa ignori vorbele urate aruncate de el. Zi ca el si ....fa ca tine. Stresul,nervii, nemultumirea sufleteasca, favorizeaza aparitia multor boli, iar sanatatea ta e mai importanta, mai ales ca ai de crescut 2 copii.Ai de luptat, dar sint sigura ca vei reusi. Mult succes.
MG
cristiama spune:
Nu cred ca exista relatie perfecta, unde totul merge absolut super de la inceput.
La mine a fost de-a dreptul spinos. Cred ca am avut noroc pt ca am ajuns la un psiholog bun, si ideea de baza care ne-o tot spunea era sa comunicam. In rest sa negociem.
Tu ii spui sotului tau cum te simti cand te cicaleste?
Eu am avut un tata care gasea MEREU ceva de criticat, si am stiut ca asta nu voi suporta intr-o casnicie.
Eu mai intai as vorbi cu el:
-i-as spune cum ma astept eu sa arate casnicia MEA, cum vreau sa fie relatia MEA cu partenerul. La mine a functionat cu lista pe care am trecut asteptarile mele, inclusiv faptul ca ma astept sa primesc cadouri de ziua mea, Craciun, etc, ca astept ajutor la spalat vase, si lucrurile mari dar si cele mici.
- si cred ca ar trebui sa-i spui FERM, ca tu nu accepti o relatie in care nu esti fericita
- fara sa arate ca un santaj, nu se schimba, divortezi. El sti e asta?
Poate se gandeste ca o sa mearga oricat asa, multe femei fac asta, adica se sacrifica pt copii.
Ma bucur ca ai o parere buna despre tine, ca stii ca meriti sa fii fericita. Dai o sansa, banuiesc ca i-ai mai dat mai multe, si daca nu iti doresc sa ai curajul Mihaelei.
tiana_r spune:
Ma bucur ca imi scrieti in continuare.
Noi doi discutam intotdeauna cand suntem nemultumiti de ceva si dupa fiecare cearta punem tara la cale, ce sa facem , cum sa facem sa nu se mai repete. Problema e ca necatand la toate discutiile si intentiile noastre, situatiile se cam repeta.
De ceva timp a inceput sa recunoasca ca e cicalitor si moralist si ca isi da seama ca nu imi este usor , dar... dar e prea comod si nu vad eu mare schimbare. Si apoi el considera ca in majoritatea cazurilor cicaleala lui e indreptatita, ca numai asa se pot indrepta lucrurile ( pe care eu nu le fac bine ).
Ce sa mai zic, am hotarat sa nu mai cedez, cum simt ca discutia deviaza, incerc sa schimb subiectul. Si inca ceva, daca la urmatoarea cearta ( sper sa nu fie prea curand ) indrazneste sa repete figurile de mai inainte, voi lua masuri drastice.
Copiii nu cred ca isi dau seama deocamdata, pt nu ne certam in fata lor si nici nu-i las sa ma vada trista sau plansa, dar nu vreau sa aiba de suportat si ei aceleasi critici, mi-e frica sa nu creasca cu sentimentul ca nu sunt buni de nimic si sa fie neincrezuti in fortele proprii. Sper sa intelegeti ce vreau sa zic. Eu am avut ( si mai am inca ) o parere buna despre mine, fara sa cad in narcisism, dar un copil care creste cu sentimentul ca parintii ( sau unul din parinti ) sunt nemultumiti de el ar avea mult de suferit.
lana spune:
Este asa de usor sa spui:DIVORTEAZA!!! dar este o decizie foarte grea.
M-am plans si eu mult pe acest forum,pentru ca ma aflu intr-o relatie asemanatoare cu a ta.Si pe mine ma face nesimtita,si la mine a ridicat mana-fara sa ma loveasca-cu toate ca i-am spus de multe ori ca nu pot tolera asa ceva.....
Doar ca eu ,cu toate ca imi este rusine sa spun,nu ma pot descuca singura ( cu un copil de 10 luni)-financiar,ma refer.Salariul meu de 6 mil nu-mi poate acoperi toate cheltuielile.
Nu pot sa spun ca nu-mi mai iubesc sotul,dragostea nu trece asa de usor.
Eu incerc,cum iti spunea cineva mai sus,sa-mi fac viata mea separata de a lui.Ma duc la o cafea cu prietenele,mi-am luat bona,ma duc la aerobic si incerc sa-l ignor cat de mult pot,sa nu vorbesc cu el decat ce este absolut necesar.
Lana
aiamoni spune:
quote:
Originally posted by Rufus
E bine spus. Cu precizarea ca si barbatii aud reprosurile consoartei dar, la fel ca dansele, le mai ignora...
Din pacate o persoana cicalitoare nu are leac. Adica nu poti sa-l vindeci. Singura sansa este sa-si dea seama singur ca nu merita. Si aia-i greu. Ma numar printre cei care au avut astfel de inclinatii. M-a ajutat sotia, incredibil de intelegatoare. Pai mi-ar fi si rusine sa o cicalesc...
Dar asta-i la mine. La tine...ai de luptat.
Bine Rufus, daca sotia ta a stiut sa fie atit de intelegatoare incit te-a vindecat de acest defect, spune-ne si noua ce facea?? Te ignora, te saruta, lua totul drept o gluma, se chinuia sa nu mai repete greselile sau ce?? Se pare ca exista o solutie, pai s-o aflam si noi!
piticasigogosica spune:
Draga Tiana
Cu MARE surpindere reuseam sa creionez un caracer de rac.
E cumva rac sotul tau?Si alta chestie f importanta,viata sexuala cum e?
poze
Iri si Iris