In doi... sau una singura
In doi... sau una singura | Autor: tiana_r
Buna tuturor ! Am vreo 2 ore de cand citesc mesaje pe acest forum si m-am hotarat sa scriu si eu. Ute, astazi suntem certati. De fapt, suntem certati de ieri seara. VReau sa spun ca nu mai sunt in stare sa descifrez cine-i vinovatul sau mai bine zis, cine e mai vinovat !
Acum cativa ani nu credeam in divorturile pe motiv de incompatibilitate de caractere. Dar astazi ajung sa le dau dreptate. Amandoi suntem de parerea ca, desi nu multe, diferentele dintre noi doi sunt aproape de nedepasit. Spun aproape, pentru ca s-ar putea face ceva probabil.
Dar sa incep cu inceputul, poate ca asa imi fac si eu un pic de ordine in idei. Noi doi ne-am casatorit la putin timp dupa ce ne-am cunoscut, practic n-am avut timp sa ne cunoastem prea bine. El mi s-a parut a fi un tip cumsecade, cam timid, familist. Cam asa si este, numai ca abia dupa casatorie, la ceva timp, am descoperit ca e deosebit de moralist si morocanos. Rare sunt zilele in care sa nu-mi faca tot felul de oservatii, care se termina , de obicei, cu o comparatie, o paralela cu persoana lui. Sunt lucruri de genul - eu nu prea stiu sa fac curatenie, noroc de el ca m-a indrumat si am invatat sa gatesc, copiii nu-i educ chiar asa cum ar trebui s.a.m.d. Le-as mai inghiti eu astea ( macar o parte ) daca el s-ar implica in aceste treburi, dar astea sunt lucruri femeiesti ( dupa spusele lui ). Si uite asa, eu nu ma pot abtine cand aud asemenea aberatii si incepe cearta. Desigur, mai tot timpul eu sunt declarata oficial vinovata. Mai inainte sufeream cumplit la fiecare scena de genul acesta, dar am zis ca poate in ceva timp lucrurile se vor aranja. M-am gandit ca poate asteptarile mele au fost nerealiste, oi fi citit prea multe carti si in timp vom reusi sa ne slefuim caracterele. Implinim in curand 6 ani de casatorie si progrese sunt, dar cu greu sesizabile in aceasta privinta. Acum insa observ ca mi se face lehamite si nici nu mai am chef sa ma impac ( trebuie sa mentionez ca in 95% din cazuri eu am fost cu impacarea, ma gandesc ca poate aici e o parte din problema ).Ultimile ori, lucrurile se agraveaza - indrazneste sa ma faca proasta, nesimtita. Poate cuiva nu i se pare grav, dar eu dupa prima injosire de genul acesta i-am zis ca pentru mine cuvintele acestea ehivaleaza cu injuraturile. Si acum cand ne certam , pune sare pe rana tocmai cum unde stie ca ma doare. Data trecuta a aruncat spre mine cu ce avea la indemana ( nu cred ca ar face-o cu vreun obiect greu, dar sa .. simbolic! )si a venit spre mine cu mana ridicata. Nu m-a lovit. Cred ca mi-ar fi fost mai usor daca ma lovea si aveam un motiv sa-l parasesc. Uneori imi doresc sa ma insele ca sa pot pleca, pentru ca, culmea, imi este mila de el sa-l parasesc.
Are si calitati, cum sa nu, nu este un barbat rau. Doar ca noi nu ne intelegem, efectiv parca vorbim limbi diferite uneori. Eu spun una, el intelege alta, asa apar neintelegerile si sar scantei.Cand nu suntem certati e ingaduitor cu toate 'defectele' mele ( ma iarta ca nu sunt organizata, ca-s zapacita... ), dar la prima cearta imi arunca in fata toate astea, ca numai el are grija de familia asta, ca nu-l sustin, ca fara el m-ar manca cainii, ca nu ma pricep la nimic. Si imi dau seama ca m-am schimbat de cand sunt cu el. Spre rau. Am devenit mai irascibila, certareata si plangacioasa. Am discutat de multe ori despre ce nu-mi place mie ( lui ) in relatia noastra, am incercat sa luam niste decizii ( ce schimbari sa fac eu, asupra ce sa lucreze el ), dar nu prea merge.
Mi se pare ca prea des cedez eu si asta ma umileste, el s-a obisnuit si nu mai lasa de la el.
Cred ca mesajul meu e tare confuz, nici n-am reusit sa scriu tot ce am vrut, nu am redat care e marea mea dilema. Chestia e imi doresc tot mai des sa divortez.
Am scris acest mesaj ca sa aud opinia voastra, pentru ca , dupa cum am zis, nu mai vad clar.
Raspunsuri
ruxij spune:
Cati ani ai? Aveti copii?
Daca nu aveti copii, divorteaza.
tiana_r spune:
Am 28 ani si 2copii. Dar nu stiu daca numai din cauza copiilor ar trebui sa stau cu el.
Porumbita spune:
una din prostiile colosale pe care le fac femeile e sa ramana cand sunt nefericite de dragul copiilor...
nu ma pronunt in cazul tau, nu mi se pare f clara povestea, dar ... dc nu esti fericita nu faci nimanui nici un bine (mai ales nu le faci un bine copiilor) dc ramai in aceeasi situatie...
ruxij spune:
Da, nu doar pentru copii ar trebui sa stai cu el. Uneori tocmai pentru binele copiilor este mai bine sa divortezi. Da mai multe detalii. Cu copiii cum se poarta? Sunt afectati de comportamentul lui? Exista mereu tensiune in casa? Ce varste au? Esti independenta financiar? Copiii zic eu ca trebuie sa fie luati in considerare intr-o astfel de decizie.
michelle7 spune:
tiana_r inainte sa te decizi sa-l parasesti incearca sa-ti faci o viata pe langa el, adica, fa-ti prietene daca nu ai , iesi cu ele si copiii in parc. ignora-l cat poti , s-ar putea sa se trezeasca la realitate si sa-si schimbe comportamentul. Barbatii in general nu stiu sa citeasca printre randuri,iar reprosurile aruncate intr-o cearta le intra pe o ureche si le ies pe cealalta. Nu se va schimba decat daca ii strici confortul personal. Daca nici atunci nu se schimba nimic atunci poti sa treci la masuri serioase. E greu de pus punct unei casnicii si probabil daca il parasesti , va fi catel vreo 2 zile si te vei intoarce acasa. Fii egoista si vezi ce poti sa obtii.
Michelle 7
tiana_r spune:
N-am fost destul de clara cand am scris mesajul. Nicidecum nu sunt de acord sa rabd numai ca sa aiba copiii tata. De fapt, in tot mesajul meu n-am facut niciodata referire la copii vs despartire, problema e intre mine si el. Dilema mea este daca trebuie sau nu sa divortez. E clar ca eu nu ma simt implinita in aceasta relatie, dar ma intreb e din cauza ca intre noi doi chiar nu e loc de intelegere sau asteptarile mele sunt nerealiste. Nu asptept sa ma poarte pe palma si sa-mi aduca cafeaua in pat in fiecare dimineata, dar raman cu impresia ca nu are stima pt mine ca si persoana. Ma intreb daca nu sunt prea sensibila, ca sa zic asa .
Stiu ca sunt situatii mai rele ca a mea, dar toate maruntisurile cu care ma serveste el se aduna si au acelasi efect ca si picatura chinezeasca.
tiana_r spune:
Acum am citit ce-ati mai scris si va mai dau detalii. Am o viata sociala destul de activa, universul meu nu se rezuma la el si la copii. Prietene nu am prea multe, nu sunt o persoana f. deschisa si sociabila, sunt mai mult rece, dar imi face placere sa ma intalnesc cu ele.
Copii avem doi, ii iubeste, dar nu as spune ca se implica in educatia lor prea mult. Cred ca se incadreaza in categoria 'supervizorilor'. Pe mine ma ajuta rar, cand are chef. Dar cam asta este atitudine majoritatii barbatilor din ro ( scuzele de rigoare pt cei care fac exceptie ). Ce ma supara e ca atunci cand suntem certati nu pot conta pe el, ma lasa sa ma descurc cum pot, zice ca prea am fost alintata acasa...
nu stiu ce sa va mai zic, intrebati-ma.. Copii au 5 si 2 ani, situatia mea financiara nu e stralucita, dar as putea sa ma descurc.
ruxij spune:
Nu stiu ce sa zic, dar daca te face proasta si nesimtita, ba mai arunca si cu lucruri dupa tine, va certati tot timpul, a ridicat si mana (chiar daca nu te-a lovit), mi se pare ca tot o relatie abuziva se numeste si nu le face bine nici copiilor sa aiba tot timpul scandal. Mai bine liniste. Nu sunt de acord ca problema este intre "mine si el", copiii conteaza enorm, dar ma gandesc ca nu le poate face bine sa auda lucruri din astea in casa si sa aiba o mama suparata tot timpul. Incearca sa iti imaginezi viata ta dupa divort. Va fi mai bine? Vrei sa te recasatoresti? Eu una nu m-as recasatori, e posibil ca urmatorul sa nu se poarte frumos cu copiii, cine stie... Cam complicat.
lorelei_19 spune:
quote:
Originally posted by michelle7
tiana_r inainte sa te decizi sa-l parasesti incearca sa-ti faci o viata pe langa el, adica, fa-ti prietene daca nu ai , iesi cu ele si copiii in parc. ignora-l cat poti , s-ar putea sa se trezeasca la realitate si sa-si schimbe comportamentul. Barbatii in general nu stiu sa citeasca printre randuri,iar reprosurile aruncate intr-o cearta le intra pe o ureche si le ies pe cealalta. Nu se va schimba decat daca ii strici confortul personal. Daca nici atunci nu se schimba nimic atunci poti sa treci la masuri serioase. E greu de pus punct unei casnicii si probabil daca il parasesti , va fi catel vreo 2 zile si te vei intoarce acasa. Fii egoista si vezi ce poti sa obtii.
Subscriu intru totul. Incearca si varianta asta, doar nu ai nimic de pierdut.
"Unde exista dragoste, exista si Dumnezeu" - Tolstoi
adrienne12 spune:
tiana_r mai sus de topicul tau e un topic numit casatoria... basically, o fatuca de 21 ani care e indragostita de prietenul ei cu care se cearta foarte des se intreaba daca sa se marite sau sa mai astepte. as aprecia daca i-ai spune o parere si tu caci esti mai aproape de virsta ei (pe mine, daca am sfatui-to sa mai astepte 3 ani, mi-au sarit unelele fete in cap).Referitor la tine: din ce spui parca il descrii pe fostul meu sot. Astia cicalitorii nu se schimba frate, decit dupa ce ii lasi (zic ei). Eu l-am lasat pe al meu dar mi-au trebuit 10 ani sa ma decid. Nu fa greseala mea. Pune in balanta bunele si relele (eventual scrie-le pe hirtie) si daca ajungi la concluzia ca nu se mai poate actioneaza in consecinta. Stiu cum e ca nu vezi bine si parca te simti amortita, ca la injectie la dentist si vrei ca altul sa hotareasca. Din pacate nimeni nu poate hotari pt. tine. Ar trebui cumva sa mergi undeva, la parinti sau sa va separati o vreme si sa te poti gindi in liniste. Conteaza insa mult daca mai tii la el sau nu.