PSIHOZE de mama...

pisi_ella spune:

Multumesc de raspuns, Principesa!! O sa reflectez ....


Truli-Luli, si mie mi se pare ciudat!! Nici eu nu as accepta sa le zica "mama" sau "mami" la bunici!! Iar cand mai zic (bunicile):"Hai la mama", in loc de "Hai la bunica", sar ca arsa si le corectez!


Orice s-ar spune, bunicile au tendinta sa-si apropie ff mult nepotii...de multe ori netinand cont de mama, de sentimentele, de parerile ei. Si se simt un fel de ....mame, atat pentru noi, CAT SI PENTRU COPIII NOSTRI!! Cica e firesc sa fie asa...ca daca noi suntem copiii lor....li se pare normal sa fie si odraslele noastre copiii lor! Cred ca m-am facut inteleasa....iar pe noi ne trateaza tot ca pe niste copii...care avem copii, la randul nostru!! Vreau sa le fac sa inteleaga ca sunt MAMA, sa ma vada ca pe o MAMA, NU ca pe un copil!

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

ana_a spune:

Buna!

Hop si eu!

daca respira ma uit si eu de fiecare data, ba mai mult, cum Stefan are obiceiul sa doarma si cate 3 ore jumate la amiaza cam din jumate in jumate de ora ma duc sa-l "verific" Cred ca nu e nimic nebunesc aici...e doar grija prea mare a noastra...si atata timp cat copilul nu stie ca ne este frica sa nu se sufoce in somn...asta e ok:)

cu pupatul nici mie nu-mi place!poate pentru ca mereu imi amintesc cate insistente erau asupra mea sa pup pe rand toate neamurile venite in vizita si cu cata scarba asteptam ...momentul pupaturileo...bleahhh nici acum nu sunt o pupacioasa care pupa aiurea in stanga si in dreapta si mor de nervi cand vine cate una dasta...pupacioasa sa-mi ia copilul la mozolit!ptiuuuu

Eu ce vreau sa va spun ca am avut mai multe obsesii pe care incet incet mi le-am depasit, legat de microbi, ce mananca, nu mai zic...cat mananca si daca mananca suficient de sanatos...
Nu ma mai panichez aproape de loc cand cade si de multe ori este la limita sa nu de-a de vreu coltz ... dar nu sar pe el sa-l ridic, il las sa se ridice singur, am observat ca mai mult il speriu

Din ce ati enumerat voi aici ma regasesc si eu in unele, dar in marea majoritate ma regaseam in urma cu 5 luni...si acum, cititnd cu sufletul la gura tot ce ati scris voi imi dau seama ca multe din aceste obsesii am reusit sa le depasesc, si bine am facut...mereu am numai gandul ca vreau sa cresc un copil independent si obsesia ramasa inca...sa fac tot posibilul sa-i canalizez atentia asupra unui hobby, oricare ar fi acela, ales de el binenteles....desi inca este mic, am o frica de mor sa nu sfarseasca pe ulitza mancand seminte sau ascultand manele...asta da obsesie...:D(ma uit cu mila, pot spune, la tinerii de pe aici cum isi pierd vremea aiurea in loc sa aiba vreo activitate creativa)

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!
Colinditza cu flishcoi, hai Craciunule la noi!Cu covrigi si cozonaci, cu bucurie in suflete, cu zapada numai buna de schiat si cu muuulta caldura in inimile tuturor! Sa aveti Sarbatori fericite!!!

ana_a spune:

revin ca sa va zic ca si eu am nervi cand ne conturba cineva ora de masa, mai ales cei care au obiceiul sa tina de vorba copilul, sa-i cante si sa se strambe la el ca sa deschida gura
si binenteles ca incerc pe cat posibil sa nu-i zapacesc ora de somn, sa fie atat de liniste incat scot telefoanele din functiune, spre disperarea tatalui meu care nu stiu cum face dar suna intodeauna cand am telefonul inchis...ei si de-l uit deschis suna asa de tare ca imi trezeste copilul, chiar daca alte zgomote nu par sa-l deranjeze...

Ana, mamica lui Stefan, pui mic si frumos
poze
Haideti sa-l ajutam pe Alex, haideti la bazar!!
Colinditza cu flishcoi, hai Craciunule la noi!Cu covrigi si cozonaci, cu bucurie in suflete, cu zapada numai buna de schiat si cu muuulta caldura in inimile tuturor! Sa aveti Sarbatori fericite!!!

buli spune:

fara nici o suparare, dar unele dintre voi mi se pare ca exagerati.
culmea e ca va dati seama, dar va complaceti in asta amuzindu-va sau incurajindu-va unele pe altele.

eu nu vad nimic bun in a sta numai eu nas in nas cu cupilul, consider ca apropierea de bunici este unul din lucrurile minunate din viata lui, microbii au si ei rolul lor (nu trebuie sa-i tinem in mizerie, ci intr-un mediu normal de curat, altfel vor fi prea sensibili).

asta-i parerea mea, nu vreau sa va supar, dar cred ca un copil independent are mult mai mult de cistigat pe termen lung decit unul tinut strins linga fusta mamei.

pisi_ella spune:

Tu te referi aici probabil la un copil mai mare....Eu una nu cred in independenta copilului mic. Din contra, cred cu tarie ca, in primii ani de viata, o relatie ff stransa mama-copil este vitala pentru sanatatea psihica a viitorului adult. Ii ofera echilibru si stabilitate. Iar pe termen lung, ii vor da siguranta si incredere in sine. Consider ca pentru copil e chiar benefic sa stea "nas in nas" cu mama in primii ani de viata. Daca-l tii legat de fusta ta pana la 14 ani...probabil ca va avea de suferit. Pe mine mama m-a tinut strans legata de fusta ei pana la.....20 de ani, ca sa zic asa Si, intr-adevar, am avut de suferit. Asa ca nu voi repeta greseala asta cu copiii mei. Cand voi simti eu ca sunt destul de mari sa se descurce, cat de cat, singuri, ii voi indeparta eu, putin cate putin, de fusta mea Deocamdata nu e cazul....si nu cred ca va fi pana pe la 8-9 ani. Cand spun asta, ma refer, cu siguranta, la lasatul la bunici (fara mine), pentru o saptamana - doua, in alt oras. Dar am mai scris despre asta la alt subiect. Nu vreau sa ma repet. Poate sunt eu rea si egoista...sau poate nu.

Iar in ceea ce priveste contactul cu microbii ... aici ai dreptate. Copilul ferit de toate alea creste sensibil. Pentru o perioada scurta am ferit primul copil de microbi...apoi mi-am dat seama ca exagerasem.

quote:

---

Originally posted by buli

fara nici o suparare, dar unele dintre voi mi se pare ca exagerati.
culmea e ca va dati seama, dar va complaceti in asta amuzindu-va sau incurajindu-va unele pe altele.

eu nu vad nimic bun in a sta numai eu nas in nas cu cupilul, consider ca apropierea de bunici este unul din lucrurile minunate din viata lui, microbii au si ei rolul lor (nu trebuie sa-i tinem in mizerie, ci intr-un mediu normal de curat, altfel vor fi prea sensibili).

asta-i parerea mea, nu vreau sa va supar, dar cred ca un copil independent are mult mai mult de cistigat pe termen lung decit unul tinut strins linga fusta mamei.

---

_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

floarea_soarelui spune:

Sunteti tare simpatice toate si probabil ca fiecare mama se regaseste, mai mult sau mai putin in "spaimele" enumerate aici. Pisi_ella, sincer eu cred intr-un anumit grad de independenta al fiecarei fiinte...inclusiv la cei mici..si aici ma refer la cei care au ajuns sa stea in fundic...sa se ridice apoi...si sa paseasca. Mersul, primii pasi...sunt de fapt o manifestare a independentei...nu? Copilul creste si cred ca invatandu-l sa se bazeze si pe el...sa se simta bine si fiind numai el...evitam problemele de mai tarziu. Nu stiu daca asta este intelepciune...stiu doar ca eu pana la 11 luni ale fiica-mii am fost fortata de imprejurari sa fiu singura...(cu exceptia uichendurilor cand putea veni tati acasa..asta cand putea) si asa am invatat sa-mi infranez diverse instincte de mama closca care colcaiau bine merci in propria mea fiinta:))). Si eu o verificam daca respira...o vreme...si eu ma "autodevoram" cu spaime de genul oare mananca suficient...oare doarme suficient? ...de ce sare vecinu' coarda eggzact la ora de somn a ioanei...si multe altele...Apoi mi-am dat seama ca desi o ador pe miaca-mea...nu mi-ar placea sa ajung sa se tina cupilul de fusta mea si cand merg la baie..sa ajung sa nu pot sta 2 min jos pentru ca ma reped sa o agat de guler sa nu cumva sa cada...Zis si facut: am strans din casa cam tot ce putea fi tentant si periculor, pus aparatori la prize...colturi nu prea is..si alea care is ...is greu accesibile piticei (erau de fapt)...si am lasat-o...Casa noastra era gen "american" cu bucataria in living...asa ca atunci cand trebuia sa fac papa bun...o lasam pe printesa sa se joace cu ceva jucarie..si-mi vedeam de treaba..o aveam sub oki..mai vbeam cu ea...apoi a inceput sa mearga..e f vioaie...si cum ma-sa e o fire mai sportiva..si nici cu tac-su nu mi-i jena...am lasat-o sa mearga..da sa mearga nu gluma...am lasat-o stand oarecum in spatele ei (dar ciupindu-ma sa rezist tentatiei de a o apuca de guler la fiecare dezechilibrare)...la un an jumatate mergea pe role...din cele cu doua roti la calcai...acum la 2,4 ani merge pe cele cu roti de silicon (cu tot harnasamentul)...dar merge...are un echilibru pe care multi copii dede 3-4 ani nu-l au...cu scarile n-are probleme...a invatat sa inoate si...face tumbe si giumbuslucuri...e un copil pur si simplu independent..se poate juca singura cu papusile..ma ajuta si la bucatarie (:))))...e un deliciu..dupa:)))...si eu cred cu tarie ca din punctul asta de vedere am procedat f bine...mor de dragul ei ...pot sta nas in nas cu ea ore in sir...e o bucurie imensa...dar tot atat de bine stiu ca daca am treaba si nu se poate altfel...stie sa se joace...nu se va simti pierduta fara mine...Cum spuneam, din punctul asta de vedere...al independentei si sigurantei de sine...m-am invins pe mine...dar copilul meu a castigat. Daca incep sa ma gandesc la spaima cu "tragediile"....apai aia-i cea mai mare....dar si cea mai putin controlabila...asa ca aici ma "reprim" si eu precum o faceti si voi...pentru ca nu-i nici un castig in a trai cu spaima drobului de sare...si oricum "spaima sa nu i se intample ceva rau" nu va fi invinsa nici cand va fi om la casa ei:). Si apoi, ganditi-va...il ferim de numa...de toate...dar nu avem nici o garantie ca dincolo de poarta casei noastre va fi la fel de ferit. Eu sunt...dupa lupte seculare...adepta cresterii unui copil cu dragoste, multa dragoste...dar si cu metoda "derularii" progresive a cordonului ombilical...usor usor...copilul trebuie sa ia distanta...sa-si creeze propria individualitate...sa-si gaseasca in el..nu in mama...forta de a depasi obstacolele...si uitati-va numai la ei cat sunt de triumfatori cand fac primul pas...la fel vor fi si cand vor realiza ca pot face altele...iar noi vom trai cu aceleasi spaime...E mult mai frumos un copil care-si iubeste mama ...decat un copil dependent de mama:). Daca am suparat pe cineva imi cer iertare...stiu ca din clipa in care in noi mijeste samburele de viata si pana ce noi vom inchide ochii ...vom trai cu spaima sa nu i se intample ceva rau puiului...dar
un copil nu ne va iubi mai putin daca il vom invata sa fie independent...fie ca aceasta inseamna sa nu mai sarim la fiecare clatinare...fie sa i-l lasam sa gaseasca si in el un prieten si un ajutor...si exemplele ar putea continua. Va dorim un an nou plin de sanatate, lumina si puterea de a va indeplini visele:)

Dana si Ioana Amazoana (24.09.2003)

http://community.webshots
.com/user/floarea_soarelui

pisi_ella spune:

Floarea Soarelui, uite o pentru tine!!



_Ella, Emma & Matei

Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237

http://community.webshots.com/user/emmaandreea


Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.

mariussimiuc spune:

quote:

---

Originally posted by buli

fara nici o suparare, dar unele dintre voi mi se pare ca exagerati.
culmea e ca va dati seama, dar va complaceti in asta amuzindu-va sau incurajindu-va unele pe altele.

eu nu vad nimic bun in a sta numai eu nas in nas cu cupilul, consider ca apropierea de bunici este unul din lucrurile minunate din viata lui, microbii au si ei rolul lor (nu trebuie sa-i tinem in mizerie, ci intr-un mediu normal de curat, altfel vor fi prea sensibili).

asta-i parerea mea, nu vreau sa va supar, dar cred ca un copil independent are mult mai mult de cistigat pe termen lung decit unul tinut strins linga fusta mamei.

---

Sunt in totalitate de acord!

Miha si Robert (18 nov 2004)



Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun


Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!

daniella4 spune:

Bravo Floarea Soarelui!
Intru totul de acord

Daniella

teodora35 spune:

[quote]Originally posted by aissa

Pai cred ca toate avem una-alta:
- nu am incredere in nimeni in afara de tati sa o las si daca plec de acasa sunt numai cu gandul la ea sa nu se intample ceva si sa nu se descurce tati
- nu am primit prieteni la mine in primele luni (unii chiar ma comenteaza si pe forum pentru asta )
- nu imi place sa iau de bun tot ce zic altii, toti care au copii mai mari ca mine au impresia ca sunt detinatorii adevarului absolut si daca eu nu imi cresc copiii ca ei inseamna ca sunt ori proasta ori nebuna (ori ambele )- nu ii stric programul, nu imi place sa fie cineva la noi in timpul mesei sau cand ar trebui sa doarma pentru ca se perturba toata "atmosfera" si ne da peste cap
- nu imi place sa roada jucariile altor copii sau altii sa le bage in gura pe ale ei
- nu imi place faza cu "da-i sa guste" si noi mancam numai dupa ce se culca ea, daca ce avem noi la masa nu e bun pentru ea
- frecvent ma duc si ma uit din usa cum doarme si daca nu vad eu clar ca se misca cavitatea toracica si nici nu ii aud respiratia ma foiesc prin camera pana o fac sa se miste sa ma conving ca respira

Aici este ceea ce am scris eu pe forum

buna seara as vrea sa stiu si eu parerea unora dintre voi in legatura cu prieteniile dintre familii.Spre ex noi am crezut ca avem niste prieteni ne cunostem de ani de zile iar ei anul trecut au adoptat un copil de atunci totul s-a schimbat si noi avem o fetita dar nu ne-am comportat in felul in care se comporta ei si inca ceva eu zic ca adevaratii prieteni te invitau la turta fetitei lor in schimb noi am aflat de pe site ca au petrecere si tot acolo am vazut si pozele.Va dati seama ce senzatie am avut efectiv m-am simtit tradata .si ar mai fi multe de spus dar ma opresc aici .
va multumesc pt intelegere

E ca sa vezi oare cine minte acum unde este comentariul nostru de pe forum referitor la felul cum iti cresti tu copilul ,acum ar fi rindul meu sa spun ca rufele astea trebuiau sa fie spalate in familie ,unde este adevarul de care vorbeai tu?
in fond si la urma urmei daca am incercat sa iti dam un sfat asta nu inseamna ca am fost noi mai destepti si oricum nu ai acceptat sfaturile noastre si uite ca asa destepti cum ne credem noi si ca stim adevarul absolut ne-am crescut fetita cu toate ca i-am dat mar cu biscuite
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=61719

nu calca adevarul in picioare ,daca vrei sa ai trecere la oameni
ajunul craciunului