PSIHOZE de mama...
Raspunsuri - Pagina 4
alexa si mami spune:
da' voi de unde ma cunoasteti? ca tare bine m-ati descris.
- programul de somn si masa se respecta indiferent de situatie
- sunt obsedata de pupaturi: sa nu o pupe nimeni in afara de mami si tati
- sa manince numai ce-i dau eu
- aia cu respiratia e valabila la toate mamele
si inca multele care le-ati amintit
credeam ca sunt prea egoista si nebuna.
ei bine, NU.
madalinad spune:
florinutza, stai linistita ca nu esti singura... plus faza nu sanatatea lui - sunt ob-se-da-ta la fiecare planset sa nu aiba ceva, tot asa, incurabil... acuma tocmai se plange ca il doare ceva la spate, nu stim ce, si nu mai sunt om... pe langa altele multe dintre cele de mai sus, mai sunt obsedata si de a-l educa cum trebuie, sa nu ajungem sa chemam vreo super nanny pe la noi... bineinteles, cand e bolnav sta numai la mine in brate, si orice alta sugestie din partea oricui ma face sa urlu! plus ca prima data am lipsit de la baita de seara cand a im plinit 1 an si 11 luni, pana atunci nu am conceput sa-l lasam cu nimeni (respectiv cu mama, ca numai ea are grija de el). si cate or mai fi si nu-mi aduc acum aminte...
Tia spune:
ma inscriu si eu in clubul vostru... parca nu ma mai simt asa singura cand imi spune berbantu' meu ca's nebuna 
de cand s-a nascut Alexandru mi s-a schimbat total optica asupra vietii..
ma gandesc mereu la lumea asta cruda in care am aterizat cu totii si mi-e teama sa nu i se intample ceva rau. asta e cea mai tare obsesie.
apoi urasc sa ma frece la cap toti priceputii in ale copiilor si sa faca tot felul de comparatii.
ma obsedeaza ca nu doarme destul, asta pentru ca atunci cand era nou-nascut dormea putin si ajunsesem sa-l cronometrez, facusem media de somn pe zi, pe noapte 
in fine! acum m-am mai potolit.
ma deranjeaza teribil ca cei din jur nu pricep ca avem un bb mic care trebuie sa doarma si trantesc, claxoneaza, vorbesc tare, fac tot felul de zgomote care-l trezesc.. nu va spun ce nervi am acum cu pocnitorile astea 
si eu il verific din cand in cand sa vad daca mai respira, mai ales cand doarme profund si mi se pare mie ca ar fi cazul sa se intoarca..
sa consult un 
?
Alexandru, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=19306&whichpage=10" target="_blank">minunea noastra (14 iulie 2005)
szivarvany spune:
Si eu simt ca innebunesc numai la gandul ca ea ar putea pati ceva rau, fetita mea, lumina ochilor mei, cel mai important lucru din viata mea ... simt ca innebunesc numai la acest gand si pentru ea as face orice, orice.
_
Daria & 
Giulia (2004 08 16)
VENITI LA BAZAR SA-L AJUTAM PE ALEX ! 
Sarbatori fericite !
Supercopiii iulie/august 2004
Principesa spune:
Nu Pisi ella, nu este vorba de nebunie, chiar am vrut sa scriu mai devreme ca termenul de psihoza mi se pare cam dur ales.
Situatiile descrise se inscriu in sfera anxietatii, mai mult sau mai putin severa. Prin gradul mare de frecventa ar putea intra in normalitate. Insa prin consecintele pe care le au asupra copiilor este mai bine sa nu intre in normalitate.
Nasterea unui copil este un moment in care toata viata psihica inconstienta se reorganizeaza si acest lucru se exprima frecvent printr-un grad mai crescut de anxietate. Este important de evaluat in ce masura aceasta anxietate devine disfunctionala pentru mama sau pentru copil sau pentru relatie.
Foarte frecvent un grad prea mare de anxietate poate duce la formarea unui atasament dependent si la creearea unei imagine anxiogene a copilului despre mediul inconjurator si a neincrederii in propriile capacitati.
In acest context, foarte util este interviul de evaluare a mamei despre copil (WMCI) despre care am mai vorbit, care identifica proieciile pe care le face mama asupra copilului si implicit sursa anxietatii.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
pisi_ella spune:
Multumim mult de raspuns!! Da, stiu ca e dur cuvantul "psihoza" ...Deci nu suntem nebune...ne mai putem vindeca!
DE multe ori ma gandesc ce mult m-a schimbat maternitatea...NU mai vad altceva, nu ma mai gandesc la altceva, la altcineva, decat la copiii mei. M-am certat cu parintii, cu socrii...pentru ei. Ma rog...e mult spus "m-am certat"...S-au racit relatiile cu ei. De multe ori vad in ei niste dusmani. Am vazut ca si alte mame au gandurile astea...ca eram ingrijorata sa nu fiu nebuna....
quote:
Originally posted by Principesa
Nu Pisi ella, nu este vorba de nebunie, chiar am vrut sa scriu mai devreme ca termenul de psihoza mi se pare cam dur ales.
Situatiile descrise se inscriu in sfera anxietatii, mai mult sau mai putin severa. Prin gradul mare de frecventa ar putea intra in normalitate. Insa prin consecintele pe care le au asupra copiilor este mai bine sa nu intre in normalitate.
Nasterea unui copil este un moment in care toata viata psihica inconstienta se reorganizeaza si acest lucru se exprima frecvent printr-un grad mai crescut de anxietate. Este important de evaluat in ce masura aceasta anxietate devine disfunctionala pentru mama sau pentru copil sau pentru relatie.
Foarte frecvent un grad prea mare de anxietate poate duce la formarea unui atasament dependent si la creearea unei imagine anxiogene a copilului despre mediul inconjurator si a neincrederii in propriile capacitati.
In acest context, foarte util este interviul de evaluare a mamei despre copil (WMCI) despre care am mai vorbit, care identifica proieciile pe care le face mama asupra copilului si implicit sursa anxietatii.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
_Ella, 
Emma & MateiPovestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
pisi_ella spune:
Uff....da, stiu, din pacate, ca putem face rau copiilor cu comportamentul asta al nostru prea posesiv...Maica-mea a facut la fel cu mine....si acum nu am deloc incredere in fortele proprii...Dar nu ma pot abtine!! Mai ales acum...ca sunt copiii asa mici...Ma gandesc ca ma voi schimba cand acestia vor creste...Cand o sa-i simt eu siguri pe ei...cand o sa fie destul de mari ca sa-si poarte singuri de grija...Acum sunt atat de dependenti de mine...si eu de ei
Nu stiu cum voi putea pleca de langa ei...cum o sa stea la gradinita fara mine....cand o sa incep serviciul...Doamne....mi se intuneca mintea cand ma gandesc!!!!!!!!_Ella, Emma & Matei
Povestea nasterii lui Matei ;)
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=58237
http://community.webshots.com/user/emmaandreea
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
truli-luli spune:
Fetelor ma regasesc si eu in unele din fricile descrise de voi. Pe langa astea mai am una. mama mea. Nu imi vine sa cred ca scriu asta cand stiu atat de bine cat tine la noi si ca ne vrea doar binele, si cat de mult o iubesc si o respect sieu, dar uneori nu ma pot abtine. Pt inceput ar prefera ca fetita sa nu ii spuna "bunica" ci "mama Nuti" .Stiu ca nu e iesit din comun, la fel spuneam si eu bunicii mele, dar cand o aud ca vorbeste cu fetita mea "hai la mama", "te iubeste mama", ""spune-i la mama "parca mi se pune un nod in gat. Parca simt ca o sa confuzeze copilul si o sa-mi ia locul in inima ei. Mai grav e ca fetita mea are abia 4 luni deci mai are pana sa priceapa toate astea, dar deh... daca pot sa ma ingrijorez de pe acum de ce sa nu o fac?
Cami si ANA (17.08.2005)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gcamelia2002/my_photos
Principesa spune:
Pisi ella, ce spui tu este amuzant, nu? speranta ta de a te schimba mai tarziu cand vor fi mari. Dar sunt convinsa ca nu te va lasa balta creativitatea ta tocmai atunci si vei gasi suficiente surse de ingrijorare in orice stadiu de dezvoltare al copiilor :).
Dar presupunand ca s-ar intampla asa, cu siguranta ca si tu stii importanta majora a primilor ani de viata in formarea conceptiei despre sine si despre ceilalti.
Si daca tu ai suficienta distanta acum ca sa poti evalua efectele negative ale unor aspecte educationale asupra ta inseamna ca ai puterea si sa pui capat acestui lant al slabiciunilor.
Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
Lona spune:
quote:
Originally posted by truli-luli
Fetelor ma regasesc si eu in unele din fricile descrise de voi. Pe langa astea mai am una. mama mea. Nu imi vine sa cred ca scriu asta cand stiu atat de bine cat tine la noi si ca ne vrea doar binele, si cat de mult o iubesc si o respect sieu, dar uneori nu ma pot abtine. Pt inceput ar prefera ca fetita sa nu ii spuna "bunica" ci "mama Nuti" .Stiu ca nu e iesit din comun, la fel spuneam si eu bunicii mele, dar cand o aud ca vorbeste cu fetita mea "hai la mama", "te iubeste mama", ""spune-i la mama "parca mi se pune un nod in gat. Parca simt ca o sa confuzeze copilul si o sa-mi ia locul in inima ei. Mai grav e ca fetita mea are abia 4 luni
Cami si
http://pg.photos.yahoo.com/ph/gcamelia2002/my_photos
E, uite, pana acum mi le-am recunoscut pe toate, dar pe asta n-o am!
Nu incerc sa-ti dau vreun sfat, dar vreau sa spun ca fiul meu, care are peste 9 ani, i-a zis de la bun inceput mamei mele "mami", iar mie "mama". Si eu la fel le strigam pe mama si bunica mea. Si nu este deloc confuzat, stie foarte bine, demult, care cine este, pe ce "pozitii" afective, si ne iubeste pe amandoua la fel de tare, dar diferit. Si ca amuzament, bunicii paterne, pe care a vazut-o doar de vreo 15 ori in 9 ani, refuza sa-i spuna altfel decat "doamna X".
Sanatate, un an nou fericit, si poate ne mai trec si spaimele astea...