casatoria
Raspunsuri - Pagina 9
ALINATXA spune:
Citind ce a scris angelina nu ma pot oprii sa mai adaug si eu cate ceva.Casatoria in zilele noastre este departe de ceea ce ar trebuii sa reprezinte......fetele gandesc intr-un mod idealist....realitatea nu e deloc asha........Eu cum am mai zis ma simt mult mai casatorita decat o persoana care a facut totul ca la carte.....Am responsabilitati,nu pot lua o decizie pur si simplu...de una singura.....sunt multe bile negre...eu sunt o tipa foarte open mind......ofer libertate ,intelegere,suport ....el nu este tocmai asha...este mult mai rigid......am luptat si lupt cu anumite conceptii.....ptr ca stiu ca el are un fond bun altfel nu cred ca ash fi ajuns aici.....realitatea mea este urmatoare:IL IUBESC,IL VREAU CA TATA AL COPIILOR MEI NUMAI CA MAI AM CEVA DE LUCRU PE ICI PE COLO.OFFFF MI-AR TREBUII MULT MULT SA VA EXPLIC TOTUL....DAR NU VREAU SA VA PLICTISESC
ALINUTA
ilona77 spune:
spun unii ca (virgula) casatoria este o "inchisoare in care cei de afara vor sa intre, iar cei dinauntru vor sa evadeze" ... nu sunt de acord cu aceasta afirmatie, dar totusi, desi visezi sa te casatoresti, sa ai familia ta, sa simti ca esti si tu util, sa dai viata unui copil, iti dai seama, uneori aproape imediat, ca zidurile ei sunt prea groase si ca uneori nu iti ofera libertatea de care ai nevoie. casatoria in zilele de astazi e mult diferita de cea a parintilor si bunicilor, putem sa "probam" intai, sa ne cunoastem partenerii inainte de a face pasul si totusi ... multe cupluri ajung sa nu se mai inteleaga dupa ce au oficializat relatia si ajung la divort, chiar daca inainte se iubeau mult si nu concepeau viata unul fara celalalt.
uneori cautam sa vedem care sunt cauzele si incepem: o a treia persoana, lipsa experientei unuia sau ambilor parteneri, prea mult timp petrecut impreuna, prea putin timp, stressul, cariera, disparitia iubirii si instalarea obsinuintei ...
inainte nu eram adepta unei relatii fara oficializarea ei ... acum, daca ar fi sa o iau de la capat, nu as mai face pasul ... poti fi fericit, iubit, multumit si implinit chiar si fara o hartie ... nimeni nu iti garanteaza ca semnand hartia nu ramai singur sau ca nu vei fi condamnat la singuratatea ... uneori, acea hartie iti provoaca mai multa durere ...
Elise spune:
mie mi se pare ca se face prea mult caz cu casatoria asta.
Ca din iubita devii zbir...ca din iubit devine zmeu...samd.
Nimeni nu devine altceva datorita unor amarite de acte.
Ceea ce schimba oamenii este viata in comun.
Isi cresc copiii impreuna.
Trec prin suisuri si coborisuri.
Dau nas in nas chiar si atunci cind ar vrea spatiu personal.
Impart totul, pina la periuta de dinti (uneori si aia).
Si in aceaste conditii relatia evolueaza.
In bine sau in rau.
Dar evolueaza la fel si daca au trecut pe la primarie, si daca nu.
Elise
lai spune:
Ana-Maria, scuza-ma daca gresesc, dar eu inteleg de la un alt subiect ca tu esti in Canada de cateva luni, stai cu parintii, nu ti-ai rezolvat inca actele, nu ai o ocupatie stabila la momentul actual, nu vorbesti limba foarte bine; iar prietenul tau este in Romania. Daca asa este, eu as lasa gandurile de casatorie deoparte deocamdata, as trage tare - si eu, si prietenul - sa ajung la un nivel cat mai bun cu limba, in masura in care iti permite situatia cu actele m-as stradui cat de repede posibil sa ma apuc de scoala si/sau sa-mi gasesc un job, iar intre timp prietenul sa incerce sa-si depune actele de emigrare independent de tine si/sau sa incerce sa-si gaseasca o bursa de studii sau o alta modalitate (legala, bineinteles) de a ajunge in Canada singur - asta presupunand ca voi planuiti sa va stabiliti in Canada. Si dupa ce ajunge si el aici si va faceti amandoi un rost, atunci sa va ganditi si la casatorie. Daca el incearca pe toate caile si nu reuseste sa vina independent atunci abia sa va puneti problema sa-l aduci prin casatorie, dar macar tu intre timp sa-ti fi facut o situatie cat de cat stabila, in sensul de a avea un job stabil sau macar o bursa de student, sa fii cat de cat pe picioarele tale. Nu stiu, asa vad eu lucrurile. Succes in orice caz!
Lai
zozela spune:
M-am casatorit anul trecut(la 24ani),dar sunt impreuna cu sotul meu de 8ani si locuim impreuna de 4..
..
Nu spun ca e usor,dar nici greu sa "traiesti in 2"..Exista suisuri si coborasuri..Nu imi este frica de viitor..nu mi-a fost niciodata..ce-o fi,o fi..aici sunt-si sunt gata sa-l infrunt
...
Nu cred ca are importantza asa de mare varsta la care te casatoresti...conteaza oamenii care "intra"in institutia asta..
PS:Am gasit un banc despre casatorie,care intareste cele spuse de unele dintre fete..:
" Copilul era o fetita tipica de patru ani - frumoasa, curioasa, stralucitoare.. Cand aceasta si-a exprimat dificultatea in a pricepe conceptul casatoriei, tatal ei a decis sa scoata fotografiile de la nunta, crezand ca imaginile vizuale o vor ajuta...
Pagina dupa pagina, el i-a aratat cum mireasa ajungea la biserica, intrarea, ceremonia nuntii, receptia, etc.
-"Acum intelegi?"a intrebat-o el.
-"Cred ca da..", a spus ea .."atunci a venit mamica sa lucreze pentru noi?!" "
Nunta noastra-26.06.2005
Ana-Maria21 spune:
LAI vreau sa fac tot ce ai zis tu dar vreau sa fiu si cu el .Astept ca iasa actele si sa-l chem si pe el.Vreau sa-mi termin scoala vreau sa-mi fac un viitor.Am crezut ca o sa iasa actele mai repede si de asta ma intrebam daca si celelalte fete au simtit o emotie inainte de acest pas dar dupa cum se vede o sa mai dureze deci pana o sa fim in sfarsit impreuna o sa mai treaca timp.Nu am nici un dubiu un privinta noastra stiu ca vom rezista acestei despartiri pt ca vrem ca fim impreuna pt toata viata.am crezut ca o sa fiu mai repede cu el dar vad ca Dumnezeu vrea sa vada daca ne iubim cu adevarat si eu sunt sigura ca vom trece peste acest test.Deci pana la urma tot va trebui sa mai astept cum au spus multe dintre voi.Nu-i nimic.Vorba proverbului "CE NU TE DOBOARA TE FACE MAI PUTERNIC"
Ana-Maria21 spune:
Si va multumesc tuturor inca o data pentru raspunsuri.Sunt nemaipomenite