bate copiii

am nevoie de sfatul unui psiholog sau al cuiva care a trecut prin asta.Problema e urata.Puiul meu are 3 ani si o saptamana,merge la gradinita din septembrie si de atunci cu cateva pauze aud zilnic ca a batut pe cineva.Are 3 ani dar arata ca de 4-5 si e foarte,foarte puternic.Are extrem de multa forta si banuiesc ca e constient de asta.la modul cel mai serios daca pune mana in piept unui copil mai mare ca el,prescolar, il pune jos.Aproape si pe mine,.Ok,acum la gradi cand vrea o jucarie se duce si o ia din mana cui o fi,daca nu o primeste..o ia cu forta,dupa ce pocneste sau musca copilul respectiv.
Sunt disperata.Chiar acum vin de la gradi,a muscat de fata o fetita.Bineinteles ca l-am certat..a cata oara?l-am pus sa mangaie fata,in fine..tot tacamul,mai tare ca azi nu l-am certat vreodata-se ascundea dupa educatoare acum ,ca de obicei vine la mine in brate,ma mangaie,mami,mami,mamaaa!!.Sigur ca a inteles.De fiecare data sunt convinsa ca e ultima data.Nu are voie la tv,clac,ii explic,..apoi el incearca sa-mi distraga atentia prin ORICE mijloace,iar ne intoarcem la subiect si tot asa.Dar stie ca nu are voie.Acum e la el in camera,e ca un ingeras de cuminte,sta smirna de aproape 2 ore,stie ca sunt suparata,nici nu a incercat la tv sau calc,sunt ferma cu el..el insa incearca sa ma impace,nu cred ca ii pare rau ca a fost rau la gradinita cu copiii.Daca il cert nu se supara,din contra vrea musai la mine in brate,ma alinta,se lipeste tot de mine,daca il desprind e si mai rau sau daca refuz sa.l iau in brate.Sigur nu-i pare rau ca a muscat fetita,nici nu cred ca a avut intentia sa.i faca rau..ooof,nu stiu ce sa mai zic.
Educatoarea spuna ca nu poate sa-l pedepseasca altfel decat sa-l ia dintre copii la ea la birou.Acum fi-meu ii pocneste pe toti care se apropie de birou,ca deh,e locul lui acolo.Cat i-am spus sa nu-l mai duca la birou,sa-l puna singur pe un scaun sa faca ceva mai radical-degeaba-nu are voie.Si oricum marc nu sta in time out.Azi a zis ca-l exileaza in alta grupa pentru un sfert de ora dar nu cred ca-l afecteaza.
Am intrebat pediatrul,a zis ca ar fi o gresala sa-l scot de la gradi pt cateva luni-o sa vina la fel de infipt.doar ca mai fortos.
Inainte de gradi nu a avut contact cu copiii,am fost doar noi amandoi.Nici de vorbit germana nu o face-adica intelege tot si face ce-l rogi spune aproape toate cuvintele in germana dar nu le leaga si banuiesc eu ca de asta e asa terorist la gradi -nu se poate exprima in cuvinte,o face fizic.
Rabdare nu pot sa am pana incepe sa vorbeasca-deja ma suna parintii acasa ca-i bate fi-meu.Azi la gradi zice o mama-asta-i micul diavol???(e cel mai mic ca varsta din grupa dar la fizic e printre cei mai dezvoltati dintre prescolari.Si e inteligent dar are o ambitie si o vointa ceva de speriat,nu se lasa pentru nimic in lume,asta am scris si in alt subiect.
Mi-e groaza sa ma duc sa-l iau de acolo.
Acasa e un dragut.o dulceata de baietel.Eu il ador,normal,dar e intr-adevar superb.Daca ii mai vine numai sa faca figuri la mine la nervi(gen pocnit) ma uit urat la el numai si incepe sa ma mangaie.
Poate ca nu e suficient de bagat in seama acolo,poate ca nu se poate exprima...cine stie.

Nu vreau sa va creez o imagine proasta despre copilul meu,ar fi total fals.Este un copi, bun,cu suflet bun,atat de dragut si iubitor si ...bun efectiv bun si dragut si calm,relaxat..Nu are exemple de astea acasa,nu il bat,nu ne certam des,nu ma cert cu tati in prezenta lui..e un dragut efectivBine ca mai are toane si tantrumuri sunt normale la varsta lui,Sunt sigura ca nici la gradi nu o face din rautate ci pt ca pe moment vrea kestia respectiva apoi uita si rade si e iar dragut Daca ar jumate din cat este nici nu s-ar baga de seama comportamentul asta,multi fac asa,copiii se cearta si se impaca,dar fiindca e asa puternic si fara frica e cu totul alta problema..Nu stiu ce-i cu el la geradinita,nu sunt acolo..de ce face asa-aici e problema mea.Cum sa.l fac sa inteleaga sa nu mai bata copiii?
Eu am nevoie disperata si urgentra de solutii,de sfaturi,sper ca ati avut rabdare sa cititi.

mi-e frica ca o sa fie din ce in ce mai rau.Copiii nu se mai joaca cu el,ce-o sa fie in sufletelul lui ..si cine stie,poate o sa fie si mai razboinic.Principesa sau karmen,daca aveti un sfat..va rog.
Ma gandesc la ceilalti copii,daca situatia ar fi fost inversa si lui marc sa-i fie frica de gradi de raul altui copil..

poze de la mare-super!:)
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=1b51&.src=ph&store=&prodid=&.done=http%3a//de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/my_photos
Insula Mainau,Bodensee-Marc 2 ani jumate aprilie 2005
http://de.pg.photos.yahoo.com/ph/ancuta_hoppe/album?.dir=/8c1c

Daisy spune:

Draga Ancutza,
Marturisesc ca am fost extrem de curioasa sa vad VARIANTA MASCULINA a fetitei mele, drept pentru care m-am uitat la pozele voastre, asa cum mi-am imaginat, sunteti niste draguti iar Marc este chiar un scump.
Dupa cum iti spuneam si eu am trecut exact prin aceleasi probleme ca si tine pana acum vreo luna si ceva. Andreea este cea mai mica din grupa dar ii pune jos si pe aia de 7 ani. Absolut tot ce este in daycare considera ca este proprietatea ei personala, inclusiv educatoarele, ii apartin numai ei si nu una, ci toate, drept pentru care alea se invart in jurul ei ca dupa soare (e drept ca si ea este o parsiva, le mangaie, le alinta si pupa ziua intreaga). De fapt asa face si cu copiii dupa ce ii pocneste (ea de muscat nu musca)...
Iti spuneam ca noi (slava cerului) am depasit problemele astea. Ajunsesem sa refuz total sa ma mai duc sa o iau din daycare, asa rusine imi era sa mai aud reprosuri si descrieri - plastice, uneori ale faptelor fii-mii... Unii parinti ajunsesera sa ma astepte in curte o ora, doua, pana apaream eu doar sa vada cum arat, ca aveau impresia ca suntem o familie de luptatori de K1 si ca ne antrenam copila acasa cat e ziua de lunga:))
Dupa cum si tu ai sesizat, si corect as zice, problema este lipsa de comunicare efectiva in germana (in cazul nostru in engleza)...toti ceilalti copii comunica fluent, la ai nostri apare frustrarea ca ei nu pot fi "in rand cu ceilalti" si atunci cauta alte metode de exprimare.
Pe mine m-au ajutat f. mult educatoarele si copiii ceilalti, adica in timp ce discutau intre ei, i se adreasau Andreei mult mai rar si aratau si cu manutele ceea ce spuneau, asa fii-mea in 3 luni de zile a ajuns sa comunice fluent in engleza (acum avem probleme acasa, cu romana) si ce e mai dragut, in timp ce vorbeste da si din maini ca o morisca.
Ce ai putea tu sa fac? Poate sa discuti cu el in ambele limbi acasa si sa rogi educatoarele sa se ocupe mai mult de el dpdv al limbii si sa ii determine pe ceilalti copii sa i se adreseze, nu sa il ignore/izoleze ca acest lucru nu va face altceva decat sa il inraiasca si sa caute metode de razbunare.
Acasa, tu ai putea sa "lucrezi mai mult la sentiment" cu el, sa ii arati la televizor copilasi mici sa ii explici ca orice lovitura, muscatura ii doare si plang si ca tu esti sigura ca el nu ar dori sa le faca rau, ca el e mare si ar trebui sa ii ocroteasca pe cei mici si sensibili (la mine a functionat poezia cu Gandacelul a Otiliei Cazimir, ca strangea la piept toti cainii si pisicile de se invineteau la fata)...
Mai multe nu stiu ce as putea sa-ti spun, sincera sa fiu, sper sa fie doar o etapa (la noi asa a fost), oricum, trece asta, vin altele, cel putin eu asa am fost "incurajata".
Sanatate si tie si Micutzului tau si astept feedback!
Va tinem pumnii,


Cea care spera
http://community.webshots.com/user/andreeabianca

Principesa spune:

Mamica dulce, comportamentul lui agresiv fata de copii exprima o nevoie: intr-adevar poate nevoia de atentie. Si mai cred ca faptul ca este atat de dragut te face sa iti fie foarte greu sa ii pui limite. Si el stie asta.
Deci intai trebuie identificata nevoia care sta la baza agresivitatii si apoi gasita o alta cale de a o satisface.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

viorica avram spune:

mamica dulce
cu voia ta imi voi exprima si eu parerea asupra comportamentului agresiv al puiului tau.
in primul rand trebuie explicat educatoarei, cu toate ca ea ar trebui sa stie acest lucru foarte bine,ca baietelul tau are nevoie de o atentie sporita din partea ei mai ales in aceasta perioada foarte dificial pentru el:se simte in permanenta amenintat de necunoscut ,de ceva ce nu cunoaste si atunci instinctiv devine agresiv si aplica legea junglei.
sub nici o forma sa nu-l lase nesupravegheat in prezenta celorlalti copii si sa intervina la timp pt. ca nici un copil sa nu fie ranit.
fetita mea ,cand am dus-o la gradinita in primele zile,a fost victima unui copil agresiv care a muscat-o ,a batut-o ,si a speriat-o de nu mai vroia nici cum la gradinita.educatoarea a hotarat sa nu-l mai primeasca la gradinita pe copilul agresiv dar i-am explicat ca e o greseala enorma sa faca acest lucru.trebuie sa lucreze mai mult cu el sa-i explice in pemanenta ca nu e bine ce face .e intr-adevar greu dar merita.

viorica

Elise spune:

eu n-am copii... dar am fost in situatia asta: pina prin clasa a 2-a (deci, mare!!) bateam si mushcam tot ce imi iesea in cale.
Imi amintesc destul de bine ca nu o faceam din rautate, ci vroiam sa ma joc.
Mai exact, o faceam ca sa "socializez" si "ca sa fiu bagata in seama". Bataile erau lucrurile la care obtineam cele mai spectaculoase reactii. Si, evident, nu aveam nici o remuscare.


Elise

scarmanus spune:

Mamica dulce, la mine in clasa este o fetita care terorizeaza pe toata lumea (incluzand pe subsemnata ). Are 7 ani si este de nestapanit, parintii ei insisi mi-au marturisit neputinciosi ca sunt depasiti de situatie. In clasa nu poate sa fie atenta mai mult de 2 minute, se intoarce ba la colegu din spate, ba la cel din stanga, le ia creioanele, liniarele, gumele si mai tot pe ce pune mana. Daca-i atragi atentia trebuie sa-i strigi numele de 5 ori ca sa se uite o data la tine, se fataie non-stop, in recreatie isi trage camarazii de bluza, pe fete de par, se infinge peste tot unde se joaca ei. Daca vorbesti cu oricine, fie personana directoarea sau colega mea, te intrerupe cu te miri intrebare, si ea vrea raspuns atunci si pe loc. Pe scurt, si-a exasperat colegii in asa hal incat nimeni nu mai vrea sa se joace cu ea. Nu va mai spun in ce hal am ajuns eu cu nervii. Si totusi, fetita asta are momente de duiosie la fel de impulsive precum cele de terorizare a populatiei, cand vine la mine si ma imbratiseaza tare si-mi spune "te t'aime maitresse" sau pe colegii ei. Personal am incercat totul cu ea, motivarea, laudele pentru un lucru facut bun, pedepsele, discutia, tot. Nimic n-a mers. Eu din ce vad mi se pare ca are nevoie de atentie. Tatal ei este destul de in varsta, si-a pierdut rabdarea, drept urmare a dus-o la o evaluare psihologica de pe urma careia reiese ca fetita este deosebit de nesigura pe ea. Exista undeva un complex legat de limba, suspectez eu, caci desi vorbeste vorbeste fluent franceza nu stie sa scrie bine in franceza, de altfel cand o pui sa citeasca se aude o voce mica din banca ei, de aprca ar vrea sa se ascunda. In paranteza fie spus, adora scoala, pe noi, "maitresse-le" si pe colegi, ceea ce este totusi o baza de lucru.
M-am lungit tare mult, insa am vrut sa spun ca mi se pare o idee buna evaluarea facuta de un secialist, mai ales ca Marc al tau imi pare un copil deosebit de inteligent (de vreme ce poate sa va suceasca pe detegete asa de bine ) si in plus si foarte matur pentru varsta lui, pentru acelasi motiv. Iti dau si eu o idee, pana vin specialistii sa te sfatuiasca, de comportament posibil pe care sa-l adopti cu el (in prezent pe ideea asta lucrez eu cu fetita din clasa mea). Anume, in paralel cu sugestia lui Daisy referitoare la suportul non-verabl atasat comunicarii verbale dat de educatoare, trebuie sa porti discutii "serioase" cu el acasa (sper ca-i place tare la gradii, si in mod normal ar trebui sa-i placa, ca doar e rege peste toti ). Ceva de genul: Marc, sunt foarte trista de fiecare data cand pocnesti un copil, fiindca il doare foarte tare, ca si pe tine de altfel daca te-ar musca sau lovi cineva, la fel cum si eu as fi daca te-ar musca sau lovi cineva pe tine. De aceea tati si cu mine am hotarat ca nu te mai trimitem la gradinita pana nu ne convingi ca esti si la gradinita baiatul care esti cand esti cu noi acasa. Poate ca aberez, insa citesc mult Francoise Dolto . Pedeapsa cu trimisul la el in camera nu cred ca tine, insa cred ca l-ar face sa se gandeasca putin asupra a ceea ce a facut daca adoptati o atitudine grava cu el, adica mai putine alinturi, mai putina satisfacere a capriciilor, tratati-l ca pe un mic om matur. Eu am observat cu fetita despre care va povestesc ca raspunde mult mai bine la un tratament "matur" daca vreti, decat la unul tipic scolaresc de genul te trimit la colt daca mai faci asta o data, etc.
Sper ca nu suna inchizitional ce propun, astept si eu cu interes o parere avizata.
Pusiche,

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

sinzi_ana spune:

Si eu am in grupa un baietel care are acelasi comportament. Nu poate sa stea locului mai mult de 2 minute, bate copiii, nu se supune nici unei pedepse, face crize de isterie (caci la 5 ani nu cred ca mai este scuzabil), tipa si loveste tot ce apuca...
Pacat ca este foarte inteligent...
Deja l-au respins la 2 gradinite din cauza comportamnetului si acum parintii celorlalti copii au facut cerere sa il respinga si aici...
Iar educatoarele nu stiu ce sa mai faca (ele mai aplica si metoda palma la fund) caci nu functioneaza nici o metoda.
Iar comunicarea nu poate fi problema caci este un copil foarte inteligent.

Pe mine m-a speriat cand i-am spus ca mamica lui o sa fie foarte mandra cand va auzi ca a fost cuminte la gradinita si ca a invatat mai repede ca ceilalti copii si el mi-a spus "mama si tatal meu au murit" (ceea ce nu e deloc adevarat).
Are niste parinti exceptionali, care il iubesc si fac totul pt el, dar nu s-au impus niciodata in fata lui. Nu asculta de nici unul, si ii joaca pe degete.
In plus, am observat ca daca greseste si mama il cearta se duce la tata si acesta in loc sa fie de acord cu pedeapsa mamei il iarta!!!


Cum il stapanesc eu?
Ii acord foarte multa atentie (desi imi este greu caci sunt 26 de copii in grupa), il laud de fiecare data cand se supune vointei mele, si cand invata, sau se joaca frumos cu alti copii, nu il las niciodata sa smulga jucariile din mana altor copii (daca o face o iau si o pun deoparte, fie ii spun sa o ceara frumos copilului, si daca nu se executa - de multe ori nu o face - il izolez, daca nu sta izolat nu mai este bagat in seama de nimeni pana cand nu isi cere scuze. Si el incearca, urla, tzipa, nu ma lasa sa imi fac ora in continuare, incearca sa loveasca alti copii, sa nu ii lase sa fie atenti. Cand exagereaza il duc jos la bucatarie sub supravegherea ingrijitoarelor....izolat de copii. Pana se potoleste si vrea sa isi ceara scuze.

Trebuie sa fii foarte ferm cu ei si sa le acorzi multa atentie, trebuie foarte mult laudati cand fac ceea ce trebuie, si nu trebuie sa le ierti nici o greseala. Trebuie pedepsiti (prin izolare) de fiecare data cand gresesc, si iertati doar cand isi cer scuze si realizeaza ca gresesc. Implicati in activitati comune, si ajutati sa isi faca prieteni, sa socializeze...

E foarte important acum cat e Marc mic, sa incerci sa indrepti comportamentul lui, cu cat sunt mai mari cu atat sunt mai greu de "modelat" si au foarte multe de pierdut prin faptul ca sunt izolati de alti copii si nu au cu cine sa se joace, devin si mai inchisi in sine si mai violenti.

Iau in fiecare zi viata de la capat

Sinzi, Radusi David

Simonna spune:

Anca, stii, m-am uitat si eu la poze, doamne ce-i mai sclipesc ochii in cap! E clar ca stie ce face si intelege ce face, ma uit la el si mi-amintesc de Atomix cam tot pe atunci... Stii, ieseam in parc cu el, avea casca de la bicicleta pe cap si se protapea in fata copiilor mai inalti ca el si: "treosc" cu casca-n gura!
Nu-mi amintesc exact ce i-am zis si ce i-am promis ca sa se potoleasca... Crezi? Aiurea, ca promitea solemn ca nu mai face, stii, cu privirea aia super - onesta, de ziceai ca jura pe tricolor!, si iesea in parc si "treosc", din nou. Stiu ca s-a lasat de minunea asta cind m-am pus eu, mama anormala ce sint, in genunchi in fata lui, cu casca mea de bicicleta pe cap si i-am fript una. Cit sa priceapa ca doare. Sa mor daca mai aveam alta solutie, ca avea tv-ul interzis, computerul interzis, fara vizite la prieteni... S-a socat plodul ingrozitor, adica eu, mami a lui, care il iubeste de nu mai poate, ii trage cu casca in cap?! Da' a priceput mesajul!
Si-mi aduc aminte ca il apucase si pe el muscatul, drept ca era ceva mai mic, avea 1 an jumate, poate doi, stiu ca e nepedagogic, dar dupa ce-am consumat nervi si explicatii in van l-am muscat si eu. Ca nu se mai putea, pur si simplu.
O alta solutie care a functionat bine, spre rusinea mea inca o aplic!, a fost MITA. In limbajul folosit de autorii de carti pt copii ii zice "recompensa" si cica in loc sa zici: "Daca nu faci cutare lucru nu primesti cutare lucru" sa-i zici "daca faci cutare lucru primesti cutare lucru". Eu mi-am insusit cu bucurie conceputul si il aplic, mi se pare mai sanatos decit sa santajezi mereu bietul copil...
In cazul tau, incearca sa-i oferi ceva ce-si doreste mult, cu conditia sa ajungi la gradi dupa el si sa nu zica nimeni ca s-a batut sau a muscat.
Dar ia-o incetisor, cred ca trebuie sa ai multa rabdare cu el inainte sa iasa din faza asta, vezi la madamele educatoare, lamureste-le pe ele ca asta e, nu se poate exprima in germana, sa-l ajute un pic mai mult...
Sa nu-mi iei in nume de rau interventia foarte putin pedagogica si solutiile putin ortodoxe, am scris si eu, asa, ca o mamica trecuta prin fazele exasperarii catre o alta mamica...
Ah, si mai vreau sa-ti spun ceva! M-am surprins, in ultima vreme, ca, de dragul linistirii apelor, acceptam foarte usor ca Radu e vinovat. La gradi, la scoala, aia ziceau: Radu a facut cutare lucru si eu ziceam: a, stiu! Stiti, el e foarte activ si, de multe ori, mai scapa vaca-n porumb! Pina m-am trezit ca era vinovat de cite ceva o data la doua zile si ca, chiar si intre prieteni, el era cel pe care adultii il suspectau primul ca e de vina pentru cine stie ce traznaie facuta de copii.
Ei, draci!, eu stiam ca piticul meu e un copil bun, ce se intimpla aici?, mi-am zis si, sa vezi, se intimpla ca eu eram mama care accepta cel mai usor ca odrasla ei e habauca de cap. Si-atunci ii puneau lui Radu in spinare tot felul de chestii.
Drept care, dupa ce anul trecut a plins o dupa-masa intreaga ca nu a fost el de vina ca fetita din fata lui a cazut si s-a lovit la cap, m-am dus la scoala si am cerut sa vorbesc cu invatatoarea care a vazut tot. Cucu invatatoare, nimeni nu vazuse nimic, dar pentru ca si el fusese acolo il alelsesera pe el sa-i dea avertisment scris ca nu se comportase cum trebuie. Pina la urma, s-a implicat directoarea scolii, a vorbit cu ceilalti copiii si s-a aflat ca de fapt Radu chiar nu facuse nimic, alunecasera in gasca pe ghiata, jumate de clasa, de mici si fraieri ce erau si a iesit o imbulzeala de copii care incercau sa se ridice pe jos. Da' a fost a dracului de comod sa dea vina pe-al meu, ca io ziceam da, e posibil, si ii mai trageam o papara ca n-a fost cuminte.
I-au sters avertismentul din carnet dar mi-au dat mie un "avertisment": sa mai fiu si de partea copilului! Sa-i gasesc scuze atita vreme cit comportamentul lui se incadreaza in limitele normalului virstei, sa nu mai accept un'-doi ca el a fost de vina, ca din cauza lui ca asa si pe dincolo. Ma crezi ca de cind, ca sa zic asa, "stand up for my son" chiar si celor de la scoala li s-a schimbat comportamentul fata de el?!
Concluzia? Ia-l asa cum e! O sa-i treaca si faza asta!
Cu drag,
Simona

Simonna spune:

Scarmanus, Sinzi...
Am citit cu drag ce-ati scris, idei bune - de altfel si Radu reactioneaza tare bine cind il tratam ca pe un adult - si subscriu...
Pupici,
Simonna

scarmanus spune:

quote:

---

Originally posted by Simonna

Scarmanus, Sinzi...
Am citit cu drag ce-ati scris, idei bune - de altfel si Radu reactioneaza tare bine cind il tratam ca pe un adult - si subscriu...
Pupici,
Simonna

---

Simo , eu de fapt acolo bateam cu raspunsul meu (m-am razgandit si n-am scris ca deh, io-s pedadog, nu se cade sa dau astfel de sfaturi neortodoxe), evident ca la scoala nu-mi pot permite sa ma ating de nici un par din capul nici unul copil, inca in calitate de mamica dusa la exasperare asta as fi sugerat si eu, adica, musca copii, foarte bine ia sa-l musc si eu sa vada pe pielea lui cum e, socul ca tu, mamica lui, ii poti face asta este suficient de mare sa-l faca sa constientizeze ce face.

pisici, flori si jucarele


When the heart is full of love, the world is full of beauty

enn spune:

Mamico draga,
v-ati gīndit sa-l īnscrieti pe Marc la un club sportiv? Daca are atīta forta si energie, cred ca i-ar face bine sa īnvete sa le foloseasca īntr-un mod disciplinat. Si, cine stie, poate are si aptitudini sportive sau aveti norocul sa dati peste un antrenor/ o antrenoara care sa-l intuiasca mai bine decit educatoarele si va merge copilul cu mai multa placere decit la gradinita. Succes!