Copii mai mari,probleme mai mari

Teodora D. spune:

Adrienne, greselile pe care ti le imputi in educarea baiatului nu imi par prea mari, cam asa e in multe familii, copiii sunt cocolositi de parinti si/sau bunici,iar mamele fac curat dupa ei, in primul rand pt.ca merge mai repede decat sa te tot tii de capul lor cu insistente si supraveghere, in al doilea rand avand convingerea ca va face si copilul de toate "cand ii va veni vremea".
e interesanta explicarea rebeliunii prin procesele acelea de "restructurare" la nivelul creierului, desi in acest caz ar trebui sa aiba loc la toti adolescentii; dar sa zicem ca pe considerente genetice (?) procesul e mai accentuat la unii.
acum ca o mica sugestie, poti sa treci peste ea-daca te-ai ocupa tot tu de hainele lui, adica sa i le pui in dulap? ma gandesc la mine, ca ii impaturesc sotului hainele, dar si el le uita pe cate o canapea(si nu mai e de mult adolescent),asa ca uneori i le "arunc" eu in dulap.
iti doresc sa se rezolve problemele cat mai repede, inainte de a implini feciorul 25 de ani!

---

Somewhere on this globe, every ten seconds, there is a woman giving birth to a child. She must be found and stopped.

CriPOD spune:

Of, of!
Am avut si eu odata un baietel cuminte, fericit si comunicativ. Asta pana pe la 12 ani cand m-a luat complet pe nepregatite. Acum la 14 ani e gata partea dulce: teenager-ul tipic nord-american! Parintii devin "the provider", tot universul se invarte in jurul lor, creierul e injectat cu novocaina, casti pe urechi, raspunsuri monosilabice sau cel mult "whatever" sau "leave me alone". addriene, observi cate similitudini? Parca ar fi fratele mai mic al fiului tau! Sunt si cateva exceptii, dar in general asta e imaginea tipica. Influentele sunt numeroase: peer-pressure, media, valorile societatii, hormonii, etc. Totusi daca ma uit foarte atent il vad asa cum era cand era mai mic undeva adanc, adanc. Stiu ca ma exaspereaza uneori, dar nu e nici mai bun si nici mai imposibil decat majoritatea teenagerilor pe care ii cunosc. Hai ca nu e chiar pierduta cauza, isi vor reveni intr-o zi. Totul e sa evite alte pericole intre timp. In consecinta: copii mai mari, probleme diferite. Cu fetele e exact la fel PLUS inca o problema!
Am citi odata asta: "Cute babies exist so that their parents will continue to keep them later when they become monster teenagers" sau ceva de genul asta...

Principesa spune:

Fiecare varsta are problemele ei, dar se pare ca natura ajuta mamele sa le uite si sa considere ca numai varsta pe care o are copilul acum este problematica. Dar nu este o regula.
Cu privire la comportamentul adolescentilor am sa va povestesc un pic despre partea plina a paharului. Aceasta varsta este determinanta in constructia identitatii. Prin acele comportamente opozitioniste si greu de gestionat adolescentul incearca sa afle cine este el. Si acest raspuns il cauta prin diferentierea de cine era pana atunci si de familie. In timp, daca aceasta perioada nu este traita traumatic, el va gasi calea de mijloc si va reveni la un comportament adaptat social.
Lilach, deci de regula nu parintii sunt de vina in aparitia acestor comportamente. Dar ei sunt responsabili de modul in care adolescentul depaseste aceasta varsta.
Adrienne, sper ca acel shrink a acordat atentie aspectelor care erau important de remediat pentru adolescent nu pentru ierarhia lui de valori.
Angelina, inteleg ca nu ai beneficiat de suportul necesar din partea parintilor pentru a depasi cu bine tensiunile si asta te face sa te identifici cu adolescentii si sa fii frustrata si poate furioasa pe parinti

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

angelina spune:

Draga Principesa,

Cred ca m-ai inteles gresit, sau poate, m-am exprimat eu gresit.
Intr-adevar, eu nu am avut o legatura normala cu parintii mei, dar, nici nu am fost un adolescent rebel...absolut deloc!
Am stiut tot mereu cand am intrecut masura si am invatat sa ma corectez si sa tin cont de regulile casei pt a nu mai crea probleme. Si de fapt asta am vrut sa subliniez: ca daca parintii nu sunt detsul de fermi si nu exista anumite reguli in casa, iar balanta dintre recompense & responsabilitati nu este cat de cat egala, atunci apar aceste tensiuni la varsta adolescentei.

Eu nu sunt furioasa pe parintii mei. Ce am cu tatal meu, este cu totul altceva, alta tema.
Dar la capitolul adolescenta, eu nu pot spune ca mi-am facut de cap si ai mei nu stiau ce sa mai faca cu mine.
Din contra, am avut atat de multe restrictii, ca pot sa spun ca nu am avut voie sa fac aproape nimic in afara de mers la scoala si venit acasa.
Pana la 18 ani a trebuit sa cer voie sa ise afara si sa ma uit la Tv (aveam voie doar in week-end). Si totusi, nu mi-am permis niciodata sa protestez, m-am resemnat.

Iar acum, nu ma mai intereseaza ce a fost, pt ca oricum tine de domeniul trecutului, si stiu foarte bine ce trebuie facut ca sa nu calc pe urmele lor, daca voi avea propriul meu copil.

Principesa spune:

Ok Angelina

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

lilach spune:

Principesa, ai mare dreptate. Sigur vor depasi aceasta virsta dar pentru asta trebuie sa fii linga ei si la bine si la rau...adica fara conditii.

Fiica mea daca vin cu problema curateniei si ordinei in camera imi sugereaza scurt ca ea se simte foarte bine asa si sa nu-mi fac probleme.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

adrienne12 spune:

Oh, si fiu-meu era impotriva initiativei mele de a-i face curat. La el totul era (si este) sub pat. Argumentul lui este ca el stie unde si le-a pus in dezordinea lui si ca daca ii fac eu curat nu mai gaseste nimic. Acelasi motiv i-l invocam si eu maica-mii cind imi facea curat in birou cam pe la aceeasi virsta! Dar la fiu-meu e o intreaga camera nu numai biroul. Apoi l-am invatat sa spele la masina si trebuie sa invete sa si le puna si la loc pt. ca mai tirziu nu vreau sa ma injure nevasta-sa si sa se plinga de el ca-si lasa hainele peste tot asa cum am vazut ca se pling multe fete pe acest forum. Dar asta e o batalie up-hill, trebuia sa incep de mai demult, vina mea.Angelina, pozitia ta ma face sa zimbesc :-) Si eu am avut niste parinti f. stricti si relatiile mele cu ei au fost tensionate. Si eu imi ziceam ca stiu cum sa-mi cresc copilul si ca voi fi cea mai buna mama din lume pt. ca o sa-mi amintesc de greselile alor mei cu mine. Stii care e concluzia mea? Nu vei mai face greselile alor tai, vei face ALTELE. Sincera sa fiu, daca fiu-meu ar fi modelul de curatenie si disciplina pe care il visez cred ca l-as duce la doctor, as crede ca nu e normal... Principessa habar nu am ce a discutat acel shrink cu fiu-meu pt. ca fiu-meu a implinit 18 ani si in sua exista acel document intre doctor si pacient, de non-disclosure. Oricum mi-a fost recomandat de prieteni buni care mi-au spus ca tipul a facut minuni cu copii problema din liceul lui fiu-meu deci am mers pe mina lor. Tot ce am vazut in urma acestui tratament e ca i-a revenit zimbetul pe buze si ca rel. mele cu el s-au imbunatatit cit de cit (chiar daca i-am aruncat hainele in fata casei). In defintiv si le-a luat frumos si si le-a pus la spalat. Mai bine sa i le arunc eu acum decit nevasta-sa mai tirziu!

denizel spune:

ooooh, stai linistita adrienne, nici nu-ti imaginezi cat o sa se schimbe fiul tau cand o sa se-nsoare. Asta depinde fireste si da cat de maiastra va fi mica doamna
Tot ce pot sa-ti spun e ca sotul meu, cand era adolescent isi desfiintase practic dulapul de haine. Toata imbracamintea se gasea depozitata intre pat si perete, iar cand avea nevoie, scotocea in mormanul ala urias. Biata maica-sa renuntase la lupta si l-a lasat in ale lui.
Acum? Desigur ca e de nerecunoscut. Toata ziua ne atrage atentia, mie si lui fi-su, ca lasam lucruri imprastiate prin casa.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

angelina spune:

Denizel, la asta sincer nu m-am gandit :-))))
Si ai mare dreptate...m-am amuzat copios imaginandu-mi-l pe sotul tau sapand dupa haine intre perete si dulap :-))

Adrienne, sa stii ca la asta m-am gandit: nici un parinte nu va ramne scutit de greseli, asta e clar, decat daca....nu devine parinte.
Sunt total de acord cu tine, desi, pe mine nu m-ar deranja daca copilul ar fi disciplinat (in limitele normalului, bineinteles), nu ar mai trebui sa-mi racesc eu gura zilnic dand comenzi si ordonand si m-ar scuti de foarte mult consum nervos si riduri si fire de par alb.

denizel spune:

Am citit intr-o carte despre copii "problema":) scrisa de 2 psihologi, ca degeaba ne racim noi gura atragandu-le atentia sa-si faca ordine in camera. Solutia salvatoare ar fi sa primeasca vizite ale prietenilor si, ar fi imposibil ca macar unul sa nu-i atraga atentia ca in camera lui e ca o cocina. Se pare ca asta sigur l-ar face sa-si priveasca propria incapere cu alti ochi:))
Incercati-o si pe asta!:)

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.