Vina mea

Am nevoie de un sfat. Sint confuza si am nevoie de cineva care sa ma trezeasca la realitate.
Azi cred ca mi s-a intimplat cea mai mare nenorocire din cei 30 de ani ai mei.
Mai exact, am fost la medic si mi-a spus ca nu voi putea avea copii. Nu in mod natural.
Niciodata.
A cazut cerul pe mine.
Am inceput sa ma bilbii si am plecat.

I-am spus sotului meu, care ma astepta afara, si a tacut.
Si eu la fel.
Am ajuns acasa ca 2 straini.
A plecat la serviciu.
Acolo...eu am bravat, ca asta stiu cel mai bine sa fac.
Intr-un fel, mi-a fost mai usor pentru ca n-am avut timp sa gindesc.
Am ajuns din nou acasa - el a venit si s-a culcat.
Nici o vorba.

Am intrat pe messenger si am vorbit cu un prieten.
Vorbind, mi-am dat seama ca, probabil, cel mai bine ar fi sa divortez.
In fond, el e un om sanatos.
Am vreun drept sa il leg de mine, si de problemele mele?
Pot eu sa ii interzic lui sa aiba copiii pe care si-i doreste?
Ma iubeste.
Stiu.
Dar cum ma poate iubi pe mine, poate iubi si alta femeie.
O femeie e o femeie, un barbat e doar un alt barbat, dar un copil al tau e al tau si nu-l poate inlocui nimeni.
Acum putem gasi alte preocupari.
Dar ce facem mai tirziu?
Imbatrinim singuri?
Infiem un copil despre care nu vom putea spune niciodata "are ochii tai" sau "ride ca tine"?

Imi cunosc sotul.
Am facut planuri la infit...am planificat fiecare lucru pe care il vom face cu "copilul nostru".
Ca acum sa aflam brusc ca nu va exista niciodata "copilul nostru". Si sint convinsa ca socul e la fel de mare pentru amindoi, dar...problema e la mine.
Nu la el.
El are, de la mama natura, dreptul sa aiba copiii lui.
Si sa isi implineasca tot ce viseaza.
Am eu dreptul sa ii omor si lui visele?

Prietenul respectiv, care ne conoaste la fel de bine pe amindoi, a spus ca sint nebuna.
Nu sint nebuna.
As face-o si pentru el, si pentru mine.
Pentru mine...pentru ca tot timpul, alaturi de el, o sa imi reprosez asta.
E natura feminina.
Tot timpul, alaturi de omul pe care il iubesc, o sa visez copii cu chipul lui... al nostru.
Daca as fi singura, probabil as ajunge la un moment dat sa uit. Toate ranile se vindeca.
Se vindeca daca nu e un cutit infipt in rana tot timpul.

Si as face-o pentru el pentru ca e tinar, pentru ca are timp sa isi refaca viata cu altcineva... pentru ca la un moment dat o sa ma uite si o sa poata avea o familie.
Ne-am casatorit ca sa avem o familie.
O familie nu inseamna 2 oameni.
Si atunci cind ne-am casatorit n-am stiut ca nu vom putea avea copii.
Nici eu n-am stiut, nici el....
Probabil n-am fi facut-o.
Cel putin eu, n-as fi facut-o.

Asa ca o sa incerc FIV.
Si in paralel o sa investighez problema cu divortul.
O sa incerc FIV o data, de 2 ori... de 3 ori.
Daca nu merge, asta e.
Prefer sa fiu singura decit sa o iau pe cimpii, si sa-l nenorocesc si pe el odata cu mine.
Il iubesc si ma iubeste.
Cine spune ca o sa trecem impreuna...la bine si la rau... minte. Faptul ca nu pot sa am un copil NU TRECE.
Nu e o perioada nefasta.
E o certitudine cu care trebuie sa traiesc de acum incolo, si sa imi planific viata ca atare.....

Imi cer scuze daca am fost incoerenta.
Imi scriu gindurile exact asa cum imi vin.
Am nevoie de un sfat.
Voi ce ati face?
In afara de ceea ce fac eu ...adica ma ascund de el pina adoarme si dupa aceea jelesc pe tastatura ...ce ati face in continuare?


Elise

razhore spune:

si mamei mele i s-a spus ca nu va putea avea copii niciodata.A facut 2 :)

Cheer up!

gegea spune:

Nu incerc sa iti dau un sfat, nici nu sunt in masura.
Ma pun doar in pielea ta si egoismul meu nu m-ar putea lasa sa renunt la omul de care m-am legat pe viata. Nu as putea divorta numai pe acest considerent.
Iti inteleg temerile, dar eu una le-as infrunta.
Practic, ti-ai dubla suferinta: cea existenta (cauzata de vestea primita) si cea viitoare (cauzata de divort).
Discuta cu el si intraba-l franc ce ar face daca situatia ar fi inversa? Sau ce ai face tu in caz contrar?
Speranta moare ultima.

Elise spune:

Razhore, dar probabil mama ta avea trompe?

Gegea...ciudat, dar tocmai egoismul meu ma impinge la asta: de cind l-am cunoascut am vrut sa fac copii cu ochii lui, cu risul lui...si nu cred ca imi va iesi asta din cap vreodata, cit timp traiesc linga el. Si totusi, NU SE POATE. Lipsa lui poate ar vindeca obsesia asta.....

Elise

Oana_B spune:

NU investiga nici un divort!
Iarta-ma daca ti se pare ca te iau tare dar nu te lasa doborata de depresia asta. Am vazut ca ai scris pe la aspirante, trebuie sa fi citit pe acolo povesti ale fetelor carora li s-a spus ca nu vor putea avea niciodata copii si pana la urma au reusit. Nu te inchide in tine, mai incearca si opiniile altor doctori, multi trantesc vorbele fara sa se gandeasca cata suferinta provoaca si nu in ultimul rand nu il lasa pe afara pe sotul tau. Si el e destul de necajit probabil dar discuta cu el, care sunt gandurile lui, el ce simte trebuie sa comunicati unul cu altul, nu va lasati doborati de vestea asta.
Ceea ce simti acum este un simptom firesc de izolare si de vina, sunt comune gandurile de asumare totala a responsabilitatii si gandurile de despartire ca celalalt sa fie fericit dar NU te lasa doborata de aceste ganduri.
Eu as face ce a facut sotul tau: m-as duce la culcare si as relua discutia cu sotul maine, mai calma.
Plangi, descarca-te dar nu te lasa invinsa.

Oana_B

daniver31 spune:

Doamne ce mult il poti iubi!!Chiar nu stiu ce sfat sa iti dau....vorbeste cu el si spune-i ce simti .Poate amandoi ve-ti reusi sa va face-ti viata frumoasa(acum ti se pare greu sa nu ai copilul tau dar (stiu de la alti)nu este chiar asa)Daca nu poate avea copilul dorit sa nu te maiaiba nici pe tine...greu ...prea mare lovitura.Vorbiti!!.Nu stiu ce sa iti zic....m-am pus in locul tau si aceeasi hotarare as lua si eu:are dreptul la un copil al lui...dar eu???sunt egoista acum:dar il iubesc enorm si il vreau.....greu greu...cel mai bine :fi-ti sinceri unul cu celalalt si vorbiti.Nu lasa sa se produca ruptura intre voi...lupta ptr fericirea ta...si ptr a lui.Sa dea DUMNEZEU ca dorinta voastra sa devina realitate.
Mai merge-ti si la alti medicii poate exista cea mai mica sansa...nu te da batuta.Nu te lasa doborata.....totul se poate rezolva...trebuie sa existe o sansa.Te pup dulce si sa auzim de bine!

P.S. Un dr bun stiu eu la sp Giulesti.Daca vrei detalii da-mi un prv.Pupici
Oana,Nae si Danny(17 10 2004)

nematics spune:

Elise,

Nu mai pune asa mult pret pe asemanarea copiilor cu parintii -
ia-o si-asa: uite, eu am un baiat care nu seamana nici cu mine nici cu tatal lui, desi este al nostru al amindorura 100% ! Si e greu de spus ca seamana cu careva de prin familie - trebuie multa bunavointa sa gasim asemenari.

de unde esti asa sigura ca vor semana cu el? Daca ai face un copil care n-ar semana cu el n-ai fi oare dezamagita?

Si-apoi sigur se gasesc undeva solutii - n-ai vazut ca doctorii pot face sa nasti si dupa menopauza?

Si daca el te iubeste, ar trebui sa treaca peste asta.

" Trebuie-n viata sa te grabesti incet de vrei la timp sa-ntirzii - Pavel Stratan, Amintiri din Copliarie, III "

lai spune:

Elise, eu zic ca daca tu iti doresti din tot sufletul sa cresti si sa iubesti un copil alaturi de sotul tau poti sa o faci, ramane de vazut doar prin ce modalitate va ajunge copilul vostru la voi, daca va creste in burtica ta sau in burtica altcuiva. Asa simt eu cel putin Si mai cred ca in momentul in care apare copilasul in viata voastra, oricare ar fi modul in care el a ajuns la voi - o sa il iubiti amandoi enorm si vor fi alte lucruri mult mai importante decat forma guritei sau a ochisorilor. Iar pe sotul tau il vei regasi in copilul vostru, chiar daca nu este al lui biologic, pentru ca el ii va fi tata, el il va creste, il va educa, il va iubi, nu ai cum sa nu ii regasesti din gesturi, din felul de a privi, de a zambi, de a se purta.
Lasa-l incolo de divort si nu lua tu hotarari in locul sotului tau - daca el te iubeste asa cum il iubesti tu pe el, nu ar fi mai fericit fara tine. El nu isi doreste copii cu o alta femeie, ci cu tine, ca altfel nu s-ar mai fi casatorit cu tine - si ii poate avea, intr-un fel sau altul!
Eu asa cred, ca va este tare greu acum, dar cu multa iubire si rabdare puteti sa treceti peste, si puteti sa aveti parte si de o familie implinita si de copilasi!
Multa putere si incredere iti doresc!
Cu mult drag,

Lai

tlaura spune:

Ia incearca s-o iei putin invers; daca el ar fi fost cel care nu ar fi putut sa aiba copii, tu ce ai fi facut? Ai fi divortat de el?

"Prefer sa fiu singura decit sa o iau pe cimpii, si sa-l nenorocesc si pe el odata cu mine.
Il iubesc si ma iubeste.
Cine spune ca o sa trecem impreuna...la bine si la rau... minte. Faptul ca nu pot sa am un copil NU TRECE.
Nu e o perioada nefasta.
E o certitudine cu care trebuie sa traiesc de acum incolo, si sa imi planific viata ca atare....."

Eu cred, acum esti foarte suparata, dar mai cred ca ar trebui sa iei o pauza de ganduri din astea sa te linistesti putin, si sa judeci la rece; tu chiar crezi ca sa infiati un copil e o asa mare nenorocire?
Cum adica il nenorocesti pe el? Il lasi fara o mana sau un picior?
Pai atunci, daca nu puteti trece impreuna la bine si la rau, chiar ca mai bine divortati; in fond de asta se casatoresc oamenii, iar prin casatorie devin un singur suflet: ca sa-si fie sprijin unul altuia.
Daca vi se intampla un lucru extraordinar de bun, il traiati impreuna, va bucurati impreuna de el; asa va trebui sa suportati amandoi durerea de a nu avea copii biologici.
Sa stii Elise, ca nu vorbesc in necunostinta de cauza; fetele care ma cunosc stiu ca vreo 5 ani m-am chinuit si eu sa am un copil; copil pe care sotul meu l-a dorit de la inceput; iar cand am ajuns la conccluzia ca nu pot avea, am fost la un pas de infiere.
Dumnezeu m-a ajutat si m-a binecuvantat cu unul; dar oricum ar fi fost noi tot impreuna ramaneam.

In fine, acum conteaza si parerea lui, din cate am inteles inca nu ati discutat ; dar nu iti mai face atatea ganduri negre; problema nu e usoara intr-adevar; dar nici una peste care nu poti sa treci; sa treceti impreuna!
Eu iti doresc multa sanatate si intelepcine in rezolvarea problemei cu sotul tau! Caci se pare ca principala problema a ta acum e sotul tau! Te gandesti mai mult la el decat la tine!






www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite" target="_blank">Poze

ponicid spune:

Elise, dar daca ai probleme doar cu trompele FIV-ul este ideal pentru tine! Daca organismul tau functioneaza bine din punct de vedere hormonal tu ai cele mai mari sanse sa faci copii prin FIV. Dar se poate si prin inseminare artificiala care este mult mai ieftina. Mai exista si mama purtatoare. Ai multe, multe sanse in fata.
In al doilea rand sa stii ca fetita mea este adoptata si seamana perfect cu sotul meu. Oameni care nu ne cunosc spun "vai ce seamana cea mica cu taticul".
In al treilea rand eu cred ca in momentul acesta in sotul tau se da o lupta. Instinctual, fiecare dintre noi doreste sa-si transmita genele mai departe. Asa ne-a lasat pe noi Dumnezeu. Dar mai este si ratiunea. Daca nu puteati sa aveti copii din pricina problemelor lui tu ai fi divortat? Dar daca Doamne fereste copilul nascut de tine nu seamana nici cu el si mai are si vreo problema de sanatate ce face sotul tau? Te abandoneaza pentru ca nu ai fost in stare sa-i aduci pe lume un copil sanatos?
Eu nu pot sa concep ca un barbat poate abandona femeia iubita pentru ca nu poate naste copii. Este primitiv, barbar, cum vrei tu sa spui. Suntem totusi fiinte superioare. Nu suntem o turma de maimute care marginalizeaza femelele sterpe.
Oricum, eu cred ca tu ai multe sanse sa nasti un copil.

Jocelyn spune:

Elise draga, exista astazi si alte metode de a avea copii si poate ca tu vei reusi cu una din ele. Exista si posibilitatea adoptiei si chiar daca nu ar semana cu voi ar fi tot copilul vostru si l-ati iubi la nebunie daca te gandesti la asta.

Nici sa nu te mai gandesti la posibilitatea divortului. Daca sotul tau te iubeste, vei gasi impreuna o cale de a avea copii sau va veti iubi si fara. In nici un caz nu trebuie sa fii eroina prin a-i da "libertatea" pe motiv ca tu nu poti avea copii. Daca este dragoste intre voi si alt motiv de divort nu exista atunci nu te mai gandi la asta! Esti o femeie sanatoasa (apropo, si eu cunosc o doamna careia i s-a spus exact acelasi lucru si a facut doi copii) si nu ai nici un motiv sa-ti pierzi speranta.


Researchers have discovered that chocolate produces some of the same reactions in the brain as marijuana. The researchers also discovered other similarities between the two but can't remember what they are