cum depasim momentul?

Nu stiu exact de unde sa incep…nu prea am activat in ultimul an pe forum…m-am cam retras din diferite motive.
As dori sa va spun ca totul e bine, nu prea in sta in fire sa-mi etalez "rufele murdare", in fata tuturor...chiar nici in fata familiei. Sint de felul meu destul de inchisa…aici pe forum este o singura persoana care stie aproape tot ce se intimpla cu mine si la care ii multumesc din toata inima ca m-a ascultat intotdeauna.
Stiu ca nu e bine sa tin totul in mine dar asta e. Aici cred ca nu intervine factorul incredere ...cel putin sper...ci mai degraba frica de a fi "descoperit si judecat.
Incerc sa fiu tare pentru toti cei din jurul meu insa nu stiu cit timp va dura aceasta putere...presupun ca nu o vesnicie...si la un moment dat va veni si clacarea...nervoasa...poate chiar mai rau.
Voi incepe cu sfirsitul.
Mama mea este foarte bolnava ...i s-a descoperit hepatita C in Romania la inceputul lunii iunie insa deja in august dr.a spus ca are deja ciroza hepatica.

Parintii mei traiesc aici jumatate de an si cealalta jumatate in Romania. La sfirsitul lunii noiembrie s-au intors aici si de atunci sintem tot pe la doctori. Ea deja e la capatul puterilor si nu prea are incredere in medici...cel putin nu in cei de aici. Miine urmeaza sa mergem la dr. Specialist in boli de ficat ca sa-i faca punctie. Imi inchipui ca nu poate fi placut insa doctorul de familie a spus ca trebuie neaparat sa faca asta pentru a vedea in ce stadiu al bolii se afla si m-a rugat pe mine sa fiu tot timpul cu ea...eu oricum merg cu ea peste tot pentru ca nu prea se descurca cu limba.

Problema cea mare este insa ca nu ma pot apropia de ea cu toata boala si cu tot ce se intimpla...noi nu am fost niciodata prea apropiate...si in afara de asta intotdeauna dar intotdeauna am simtit ca nu e multumita de mine si ca asteapta ceva...nu stiu ce de la mine...oricum altceva decit ii dau eu. Asta nu e doar impresia mea ci toti cei care privesc din afara relatia noastra de mama si fiica sesiseaza ca mama doreste prea multa atentie din partea mea (asta in timp ce spune ca ea nu doreste nimic de la mine).

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

monagan spune:

Poate ar trebui sa faci un efort acum in ceasul al 12-lea, chiar daca nu ati fost niciodata prea apropiate.Este mama ta si ea are acum nevoie mai mare de tine,sa fii langa ea, sa o ajuti si de ce nu sa o si resfeti din cand in cand. La asa o boala, cine stie cat va mai trai si de ce sa nu incerci sa ti-o apropii? Gandeste-te ca o faci si pentru tine, ca sa nu ai regrete si remuscari...mai tarziu .
Cu scuzele de rigoare si fara intentia de a jigni , asta a fost parerea mea despre ceea ce ai scris .
Numai bine.

MG

lilach spune:

Monagan,

stiu ca ai dreptate,nu stiu insa cum sa fac pasul asta, o ajut si sint linga ea tot timpul (atit cit imi permite timpul...am 3 copii si servici...deci totusi nu prea mult...) dar nu e destul.
Intradevar nu doresc sa ajung sa am regrete si remuscari. Deja am regrete si remuscari...imi dau seama ca timpul e scurt.

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

Veve spune:

Ella,iti inteleg neputinta si nu-s in masura sa-ti dau vreun sfat pentru ca-n aceleasi relatii sunt si eu cu maica'mea.Fara un motiv anume;pur si simplu nu suntem pe-aceeasi lungime de unda.Parte buna e ca suntem constiente de asta si depasim momentu' cu umor,si,nu in ultimul rand,ca nu suntem presate de timp.
Remuscarile oricum vor aparea,oricat de bine ne-am fi purtat cu ai nostri;mereu o sa ramana ceva nefacut sau nespus.Dar nu cred ca e cazul sa te invinovatesti pentru asta!...
De fapt nu vroiam decat sa-i urez sanatate mamei tale!Poate totusi nu-i chiar atat de grav cum pare...



Irina,veve & croko
poze1,2,3,4,5

Kehleyr spune:

Poate ar trebui sa accepti situatia si sa te accepti pe tine insati asa cum esti, in sensul ca nu te poti apropia mai mult de mama ta. Asta va fi primul pas spre disparitia sentimentului de vinovatie. Incearca sa te gandesti ca doar atat a fost sa fie relatia voastra mama fiica si ca nu e vina nici uneia dintre voi, pur si simplu cum zice Veve nu sunteti pe aceeasi lungime de unda. Daca tu ai tot timpul remuscari asta sigur se vede sau se simte si din afara si nu poate duce la imbunatatirea relatiei.

Normal ca intotdeauna in al 12-lea ceas ne intrebam "ce-ar fi fost daca?" dar nu ajuta sa pierzi timpul in astfel de explorari ipotetice.

Multa sanatate mamei tale .

---

Luminous beings we are, not this crude matter.

cl spune:

Ella, si eu am intervenit doar pentru a-i ura sanatate multa mamei tale. Iar tie multa putere, curaj si intelepciune. Si cine stie, poate nu e asa de grav si poate ca mama ta o sa mai traiasca ani buni, iar voi o sa deveniti mai apropiate. Si inca ceva: nu te mai invinovati!
,

Claudia

clyo spune:

Ella, pot sa-ti scriu pe pm?

si mama are hepatita c, a facut si punctie hepatica, asa ca te inteleg perfect.
multa sanatate!

Mik spune:

Ella, o intrebare totusi : de cine e mama ta apropiata ? Daca mama ta e mai inchisa din fire, se poate sa ai tu o idee falsa. Daca mama ta are totusi citiva apropiati, incearca sa vezi cu acesti citiva apropiati cum ai putea proceda mai bine. (cei de care pomenesti de din afara se poate sa aiba si ei o idee falsa)

Multa putere tie si multa sanatate mamei tale !


Mik.

danyelana spune:

Multa, multa sanatate mamei tale si Dumnezeu sa-ti dea forta sa o poti ajuta.

Curaj

Dumnezeu sa ne ajute la toti

lilach spune:

Va multumesc ca sinteti alaturi de mine.

Mik, mama mea nu este apropiata de nimeni din pacate.
Ieri am fost cu ea la dr. specialist in boli de ficat. Asa cum am spus a confirmat dupa toate analizele si dupa toate examinarile ca are ciroza clinica si ca de cel putin doi ani e in ciroza si de cel putin 30 de ani are hepatita C, insa poate sa traiasca inca citiva ani buni si cu boala asta . Acum trebuie sa urmeze o serie de analize, CT, US la toate organele interne, gastroscopie... intr-un cuvint am de rezolvat tot felul de programari.
Ieri dupa ce am iesit de la dr. am intrat sa rezolv o parte din programari si ea s-a enervat si mi-a spus ca nu are de gind sa faca nimic, ca tot ce fac nu e de ajuns. Eu stiu ca ea nu are incredere in doctorii de aici., asa ca am intrebat-o daca crede ca e mai bine sa se intoarca in Romania, poate doctorii de acolo o vor ajuta mai mult. Mi-a spus ca ea nu vrea nimic si sa o las in pace.

Ieri de la lucru m-am dus direct la ei pentru ca nu aveam timp destul sa trec pe acasa si pe urma sa ajung cu ea la dr. asa ca am incercat sa stau de vorba cu ea...dar din pa cate nu prea mi-a mers. Deci dupa ce am fost cu ea...am incercat sa stau de vorba cu ea,…nimic nu e bine. Am ajuns ieri de abia la ora 18:00 acasa....obosita fizic de la lucru dar si mai obosita psihic din cauza mamei si din cauza proceselor de constiinta pe care mi le fac....nu fac destul nici pentru ea...dar nu am timp destul nici pentru familia mea...copii, casa....sot. Aseara chiar vorbeam aici cu copiii cei mari si cu sotul despre acest punct si nu vedem nici o iesire...

"Un sfirsit e un inceput..."

ella&com.

baicualina spune:

scumpa mea vin si eu cu o incurajare!
totusi e mama ta!sangele apa nu se face!
iti dau un sfat!roaga-te!si mai pune si cateva prietene sau daca nu roaga-te doar tu cu copii tai pentru asta!esti in Tara Sfanta!ai sa vezi ca Dumnezeu iti va indeplini dorinta!trebuie doar sa crezi!

fiecare dintre noi avem toane rele asa ca incearca sa o faci sa-si aminteasca lucruri placute de cand erai tu mica; e o idee!

Doamne-ajuta!si ai incredere ca totul va fi bine!
Alina