Mami, cine a facut noaptea asta?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 4

madic spune:

Buna Cornelia,

Imi pare tare rau de problemele Mariei si am sa incerc sa-mi dau si eu cu parerea aici, din ipostaza de mamica de fetita cam de aceeasi varsta cu a ta.

Din tot ce-ai povestit tu ca stie si face Maria - puzzleuri de care "colegii" ei de varsta nici nu s-au apropiat inca, necum sa mai si rezolve cate 5-7 o data, faptul ca stie literele si ca a inceput si sa citeasca - eu cred ca Mariuta ta a primit mult prea multa informatie pentru varsta ei, informatie pe care nu stie s-o filtreze si sa o prelucreze in mod adecvat. Si eu am fost tentata sa-i dau din ce in ce mai mult, mandra de rezultatele Mariucai, dar m-am oprit tocmai din teama de a nu-i face mai mult rau decat bine. Fiecare varsta are limitele ei si eu, personal, cred ca nu este foarte bine sa incercam sa le depasim prea tare.

Bonei mele, care intr-o singura zi a indopat-o pe Mariuca mea cu morcov, ardei, rosie, mar, portocala, para - nu odata, pe rand, dar in cursul aceleiasi zile, de s-a stricat fie-mea la burta o saptamana - si care mi-a dat explicatia ca "ea mi-a cerut", i-am spus exact asa:
- ea cere, ca e mica si nu stie ce-i face bine si ce nu. Noi sintem cei care trebuie sa discernem ce-i dam si ce nu, pentru ca ea nu poate face asta. Nu inseamna ca daca cere, noi trebuie sa ne executam.

Cat despre raspunsul la intrebarile puse de tine, eu am ales calea adevarului: i-am spus ca noaptea si ziua au fost create de Doamne-Doamne, ca ziua pe cer e soarele, iar noaptea vine luna. Ca ziua a fost facuta pentru joaca, plimbari, iar noaptea ca sa ne odihnim, pentru ca a doua zi s-o luam de la capat - sa mergem in parc la copii, sa ne jucam, sa mancam.

Nu stiu daca te ajuta prea mult ce ti-am zis eu, dar poate te gandesti si la asta.

Va pup pe-amandoua (si pe Stefan) si va doresc sa treceti cat mai repede peste problemele astea.

Madi si Mariuca

caty spune:

Cornelia,
eu nu stiu ce sfat sa-ti dau sincer.
Pb ma depaseste total si nu vreau decat sa-ti spun ca sunt alaturi de voi si sper din toata inima sa rezolvati problema Mariucai.

Va pup cu drag si te astept cu vesti bune.

madishor spune:

Mami Cornelia,
dupa cum mai stii din povestile mele, Ana mea semana destul de mult cu Mariuca - la doi ani, la fel ca si Mariuca, era cu vreun an inaintea colegilor sai de generatie din punct de vedere intelectual, vorbea perfect, vroia sa stie tot si avea o imaginatie bogata. Partea proasta este ca dezvoltarea emotionala nu a avut aceeasi viteza, asa ca furtuna a venit peste noi mai dihai decat pe la alti copii. Furtuna asta a imbracat multe forme, dar printre ele s-a aflat si frica - o lunga perioada i-a fost frica de tot felul de lucruri pana cand noi simteam ca o luam pe campii. Cred ca vreo luna am dormit doar cateva ore pe noapte, pentru ca Anei ii era frica, se catara peste noi in pat si nu putea sa mai adoarma. Dupa o vreme in care am dormit mai mult cu ea in patul ei, urmata de o perioada cu o veioza mica in camera, s-a linistit.
Ce pot sa-ti spun din experienta mea:
- intotdeauna daca eu eram stresata, si ea era la fel. Starile noastre i se transiteau rapid, asa ca daca sunteti obositi si stresati chemati o bunica/prietena/dadaca inainte sa intrati in catamai cercul vicios.
- stati afara cat de mult puteti. Incotosmaneste-i si stati afara, chiar daca e frig, urat si bate dragutul de vant constantean. La intors or sa fie prea obositi pt mofturi.
- nu o lasati la televizor, sau cu televizorul mergand in fundal. Si, mai ales, nu la stiri. Valabil si pt radio.
- respectati ora de culcare. Un copil obosit seamnaa cu Stitch.
- calatoriile fac minuni. Desi ani de zile pregatitul de calatorie a fost pentru mine similar cu pregatirea unei operatiuni militare mai mititele, cu totii ne-am intors cu mult mai relaxati (desi, de obicei, la fel de obositi). De preferat pensiunile calde, cu gazde la varsta la care si-ar cam dori sa fie bunici si cu mult spatiu de hoinarit si inauntru si afara.

Cat despre "De unde vine noaptea?" noi am mers intotdeauna pe explicatii stiintifice, daca nu intelege nu e nimic, putem sa divagam si sa ajungem la cine stie ce chestii dragute. La aceeasi intrebare am ajuns sa ne rotim prin casa una in jurul alteia ("eu sunt pamantul si tu esti soarele").

madishor

“If you treat people like idiots, they will behave according to the rules, and nothing else. But if you give them responsibility, they will know how to use it.”

anamaria spune:

draga cornelia....

imi imaginez cat de greu iti este! cat de stresata si cu sufletul sfasiat...
nu stiu ce faceau mamele sau bunicile noastre in astfel de situatii, si pana la urma daca gandim asa stam doar in contra progresului, nu? daca acum exista ajutor eu zic ca e de datoria noastra sa apelam la el! doar candva se murea si din raceli, si daca strabunicile se tratau cu ceaiuri asta nu insemna sa nu folosim azi medicamente potrivite! dar asta n-are in fond legatura cu subiectul...

despre mersul la biserica, n-are ce rau sa-i faca, si mie mi-a zis preotul ca acum in post ii poate impartasi oricand. eu una nu cred prea mult in asta, dar totusi ii duc la biserica si ii invatat sa fie credinciosi, pana cand vor putea sa faca ei singuri alegerea asta...

eu raman la ideea ca numai prin discutiile cu psihologul veti reusi sa-i dati de capat. nu neaparat ca terapia ar fi adresata direct mariei, desi la cat este ea de 'avansata' fata de copiii de varsta ei cred ca va putea sa si colaboreze cu psihologul... dar va va ajuta pe voi in relatia cu ea!

o alta idee care mi-a venit ar fi sa incerci sa stai cu ea mai mult, lasa-l pe stefan cu mama ta cateva zile si stai doar tu (si tati) cu ea. el este totusi inca mic, nu te gandi ca-l abandonezi cumva...

eu nu cred ca e bine sa-i indepartezi totate jucariile/cartile etc care o sperie. intreaba si psihologul ce crede... dar eu as incerca sa ii arat ca sunt 'nevinovate'. adica chiar daca seara ca s-o linistesti le dai deoparte, in timpul zile ia-le inapoi si jucati-va cu ele.

in fine, noi avem fiecare felul nostru de a gandi si de a cauta rezolvari... eu cred ca ar fi bine sa discuti cu psihologul ianinte sa iei vreo hotarare. sa-ti faci chiar o lista cu intrebari/ situatii si posibile raspunsuri/ iesiri din 'criza'. poate asa vei stii cum sa moderezi situatiile respective!

cu siguranta ar trebui sa doarma cu voi in pat, eu in general sunt contra acestei idei dar acum este singura optiune.

si daca poti sa mai amani inceperea serviciului, nu ezita! eu cred ca asta o sa provoace un regres, chiar daca pana atunci o sa reusiti sa rezolvati cate ceva. se va trezi din nou intr-o situatie nedorita de ea si cu care nu are puterea si nici nu stie cum sa lupte!

eu sunt cu gandul la voi si sper din suflet sa reusiti sa depasiti situatia asta! te rog sa ne mai spui cum sunteti, cred ca toate fetele sunt ingrijorate!

multi pupici mariei si lui stefan si multa putere tie, sa ramai calma si sa gasesti raspunsurile pt maria!

anamaria, mama soldatzeilor de plumb
Bogdan - 04.07.2000 si Tudor - 13.06.2003

poze cu frumosii mei (si nu numai )

Viata este ceea ce se intampla in timp ce esti prea ocupat sa-ti faci planuri de viitor! (John Lenon).

Cornelia spune:

Va multumesc tuturor ca va ganditi la noi.

Am cititi cu atentie tot ce mi-ati scris. Fiecare are dreptate intr-un fel...

Madic, am gandit (cam tarziu, e adevarat) acelasi lucru. Nu am fortat-o cu nimic, dar trebuia sa ma opresc eu. Comparatia pe care ai facut-o cu mancarea e f. reusita. "Planul" meu e sa lasam la o parte puzzle-uri, carti, litere si sa ne jucam, afara daca se poate, asa cum zicea si Madishor.

Cred ca o sa ajungem si la biserica.

Super mami, sunt blocata in momentul asta si chiar ma ingrozeste gandul ca poate nu se rezolva. pe zi ce trece e mai rau. Nu ma asteptam sa ajungem aici.

Boticelina, sunt interesata de datele psihologului. O sa iti trimit pm. Totusi acum mergem la cineva si ma gandesc sa continuam aici. Sper sa nu ii fac mai mult rau. Daca simt ca e in neregula sunt dispusa sa apelez la altcineva.

Nu mai pot povesti aici, dar chiar nu m-am inselat, Maria este mai rau. In cea mai mare parte a zilei e ok, comunicativa, dar temerile eui revin si se inmultesc, obsesia cu ochii e din ce in ce mai evidenta. Imi povesteste cosmaruri sau inchipuiri (?) lucruri despre care nu mi-as fi imaginat niciodata ca ar putea sa le gandeasca. Incepe sa fie din ce in ce mai clar ca o problema o reprezinta Stefan si ma ingrozeste ce poate spune.

Maine sun psihologul sa ma programeze mai devreme si eventual sa merg singura.

Va pup,
Cornelia, mami de Maria (2 iulie 2003) si Stefan (4 mai 2005)
poze

super mami spune:

Of, imi pare tare rau.
Daca vrei sa vorbesti si sa te descarci.....noi suntem alaturi de tine. Sincer si cu tot sufletul.
Eu zic ca macar o data sa mergi singura, sa puteti discuta fara rezerve.
Ea e mititica, voi va ocupati de ea, mergeti si la un specialist....o sa fie bine. O sa vezi.
Fruntea sus. Trebuie mers inainte, trebuie gasita cea mai buna solutie, trebuie gasita o explicatie.
Am toata convingerea ca o sa-i dati de cap si ca totul o sa intre in normal. Sincer.
Va tinem pumnii si suntem aici oricand ai nevoie.Alexandra si Isabelita Isabel

adriana spune:

Draga Cornelia,

te rog, du-te la biserica.
Impartaseste copilul in fiecare duminica.
Mergi cu ea la maslu (o slujba tare puternica si buna pentru cei bolnavi). Slujba se face in fiecare vineri, trebuie sa intrebi la lumanari femeia care vinde.
Te rog, nu vreau sa-ti par nebuna, dar asta ar ajuta-o.
Chiar daca crezi ca e prea mica, stai cu ea in biserica si roaga parintele sa-i acorde mai multa atentie (eventual povesteste-i de problema voastra).

Fetita e prea mica si pare supusa unor presiuni infioratoare.

Daca eu, adult, as avea privatiune de somn, mi-ar fi frica sa inchid ochii, sa ma uit pe pereti la umbre, etc.. cred ca as ajunge in cateva zile la nr. 9..
Pare un fel de Poltergeist.. iarta-ma te rog, dar mi se face pielea de gaina inchipuindu-mi prin ce trece saracuta copila.

Acum, sa-ti spun de sotul meu, care pe la 3-4 ani se scula in miezul noptii si urla. Nu aveau cu ce sa-l impace. Il intrebau, ce a vazut, ce il sperie.. dar el nu stia ce sa raspunda.
Mama lui l-a luat si l-a dus la preot sa-i faca niste rugaciuni de dezlegare, ceva. Acela l-a intrebat ce vede cand se scoala si tipa in miezul noptii. Si copilul a raspuns(desi inainte nu stia ce sa spuna):
"Vad niste turme de cai mari, care vin peste mine sa ma calce"
Na.. experienta..!
Dupa ce i-a citit rugaciunile, episoadele din timpul noptii au disparut complet.. Fara urme..

Nu asa vrea sa-ti par ca din emisiunile acelea cu magia alba sau neagra.. vrajitoare

etc, dar problema cred ca are radacini si numai asa vad eu rezolvarea lor.

Va imbratisez,

dadi_t spune:

Adriana...e un pic cam horror cum pui pb. si poti s-o speri pe Cornelia.
Iar intentia noastra e s-o ajutam si s-o sustinem.
Cornelia, eu ti-am mai povestit de pb. pe care le-am avut cu Andreea. Si la noi tot psihologul si biserica si-au facut ...efectul. Care mai mult?...e o taina...depinde cat si cum crezi.
In max 3 luni Anduta a avut un accident grav, soldat cu 4 dinti rupti, capul spart si 6 copci si obrazul drept julit , de credeam ca o sa ramana toata viata cu cicatrici. Apoi la o distanta de doua saptamani, a inceput sa se trezeasza in fiecare noapte, in jurul orei 2 si pana la 6 dimineata urla fara motiv si facea efectiv militarie cu mama: n-o lasa sa se aseze in pat, sa nu clipeasca, sa nu se miste, sa stea dreapta in piciore fara sa se sprijine de nimic. Dupa o saptamana de suplicii de genul asta mamei ii tremura capul. Greseala a fost, ca nu ne-a spus ce patea cu ea noaptea(dormea cu ea). Dupa ce am aflat, am luat-o cu mine in camera. De atunci a refuzat sa mai faca kk pe motiv ca nu poate si statea asa cate 5-6 zile si apoi facea...normal...Poti sa crezi ce putere de sugestie avea? Am ajuns cu ea la chirurgie pediatrica si i-a facut debridare sub anestezie generala si ne-a spus dr. ca nu are nici o anomalie la colon si nici pb. de constipatie, ca totul este ...impus. Poti sa crezi ca un copil de 4 ani isi impunea sa nu faca kkk pt ca in felul acesta simtea ca ne pedepseste si este astfel mai mult bagata in seama? Eram disperata. In paralel am fost la psiholog si biserica. Am dat si acatist de 40 de zile cu lucrusoare lasate in altar toata perioada asta. Sa stii ca pana in 40 de zile s-a rezolvat pb. Nicioadata nu s-a mai trezit noaptea cu crize si si nici cu kk n-a mai avut pb. Poate s-a speriat la spital, poate au avut efect sfaturile psihologului, poate biserica....Eu inclin cel mai mult pe rugaciuni, pt. ca am crezut in puterea lor. Oricum a fost si o pb. de manipulare din partea ei. S-ar putea ca la fel Mariuca sa va manipuleze pt. a fi bagata in seama mai mult.
Offf ce m-am intins. Mai vb la Adina...mai multe, nu?

Poze octombrie!!
Tania cu Andreea(14 sept'96)+ Bianca (14 febr'04)

Ce nu poti controla...evita!

super mami spune:

E bine sa mergi la biserica.
De cate ori avem greutati sau trecem prin situatii care ne depasesc ...primul gand e "Doamne ajuta-ma" .
Pana la urma, chiar si cei mai putin credinciosi in situatii disperate se roaga cu toata puterea la Dumnezeu.
Asa ajungi sa crezi.
Cand eram insarcinata si credeam ca fetita mea nu are nici o sansa sa se nasca sanatoasa....am facut doua promisiuni. Am promis sa renunt la ceva si sa fac ceva. Ambele mi s-ar fi parut imposibil de realizat.
Ma gandeam ca poate trebuie sa fac ceva ...greu...sa merit copilul asta.
In fiecare seara ma gandeam...Doamne...nu uita...ti-am promis...
E bine sa te rogi si sa mergeti la biserica.Alexandra si Isabelita Isabel

adriana spune:

quote:
Originally posted by dady68

Adriana...e un pic cam horor cum pui pb. si poti s-o speri pe Cornelia.
Iar intentia noastra e s-o ajutam si s-o sustinem.

Sa stii ca nu am avut intentia asta