Terapie ocupationala!

Va rog sa ma sfatuiti si pe mine intr-o problema!
Bunica mea a avut in august anul acesta un accident vascular cerebral. A fost paralizata partial, in partea stanga, brat si picior,insa cu recuperare prin gimnastica(cat a putut si cum s-a putut, avand in vedere ca cauza accidentului au fost fibrilatiile la inima) si prin exercitii de respiratie si-a revenit. In fiecare zi am putut vedea progrese din ce in ce mai bune. Acum reuseste sa se miste singura, merge singura(cat de cat supravegheata pt ca ne e frica sa nu se impiedice si sa cada, cu toate ca si cu noi langa ea s-a intamplat sa pateasca lucrul asta), se imbraca singura, ne mai ajuta la curatat cartofi si legume pt mancare sau mere pt compot sau a mai ajutat-o pe mama sa depene niste melana pt o caciula. Incercam sa ii dam si ei ocupatie sa se simta utila. Trebuie sa spun ca inainte de a se intampla accidentul vascular, ea facea totul in casa: mancare, curatenie, cusut, calcat, dadea de mancare la gainile pe care le avem(stam la curte) si ogramada de alte treburi. Doar la cumparaturi nu mergea, pt ca se obosea repede daca mergea pe strada mult. Nu stiu daca m-am facut inteleasa in ceea ce priveste situatia bunicii mele, care ne este foarte draga si pe care incercam sa o ajutam cum putem sa se simta bine, dar sper ca cineva dintre voi poate sa imi dea vreun sfat sau vreo idee ca sa o pot face si pe bunica mea sa se simta utila pt cei din jurul sau. Cu toate ca ne ajuta cu ce poate si ii mai dam noi ocupatie(cum am spus mai sus) cateodata ea spune ca se simte inutila din cauza ca nu mai face ce facea mai demult. Daca puteti sa ma ajutati, va rog!

try spune:

Nu stiu cum sta cu vederea... da-i sa coase tot ce aveti prin casa. In orice casa exista o gramada de lucruri care asteapta sa fie cusute pe la despicaturi, rupturi etc. si care mereu sufera amanare: ciorapi, tivuri la cearsafuri etc.
Cand mi-am luxat degetul mic de la picior cand eram mica si mi s-a spus ca trebuie sa stau 10 zile la pat, medicul m-a intrebat: stii sa cosi? Atunci sa stranga mama tot ce are de cusut prin casa si o sa ia o ocupatie serioasa timp de 10 zile.
Are vreun nepotel (adica stranepot) mai mic prin preajma caruia sa-i citeasca povesti? Ma gandesc ca ocupandu-si timpul cu un nepotel va avea timp mai putin sa reflecteze la noua ei conditie, iar satisfactiile izvorate din relatia cu un copil sunt de neegalat.
Sau poate o pisica/un catel ii pot oferi o alinare si o preocupare, stii cum e, cand te gandesti mai mult la sufletul altora, iti ramane mai putin timp sa te gandesti la sulfetul tau si astel nu va mai reflecta ata de mult la inutilitatea ei.
Dati-i sa va reorganizeze albumele cu poze. Scoateti-le voi si spuneti-i ca vreti sa le reimprospatati cu poze noi.
Dati-i sa calce rufe. Ma gandesc ca poate sta in fund pe canapea si cu o masuta de calcat poate sa se faca utila.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

principessa spune:

Multumesc de sfaturi! Din pacate calcatul rufelor nu poate intra in discutie pt ca fierul de calcat e destul de greu si mai e si fierbinte si putand sa se ajute in siguranta doar de mana dreapta e mai dificil. Face treaba si cu mana stanga, nu-i vorba, dar mai greut. Nu are asa multa precizie si siguranta in mana stanga, dar totusi fata de situatia anterioara e mult mai bine. Nepotei micuti din pacate nu sunt prin preajma. De cusut s-a gandit si mama sa ii dea si probabil asta va fi una dintre lucrurile pe care i le vom da de facut in viitor. Dar problema e ca se si plictiseste repede. De exemplu, s-a apuca sa depene niste melana, din proprie initiativa, dar dupa un timp s-a saturat(nu lucrase asa mult).Totusi dupa o zi s-a apucat din nou. Deci face ce face doar cat timp ii place. Se plictiseste si se aseaza in pat sa mai doarma(de vreo 2 ori pe zi). I-am dat sa citeasca reviste(ei care ii placeau la nebunie revistele cu fel de fel de povesti si sfaturi si retete!). Se plictiseste si de astea la un moment dat. O inteleg intr-un fel, pt ca nu-i poti impune unui om sa faca ceva cacnd vrei tu. Cam asta e. Mai scrie-ti-mi daca va mai vine vreo idee.

try spune:

de exemplu ii fac placere anumite emisiuni radio? Bunicul meu statea mult si asculta la radio diverse emisiuni, dar marturisesc ca era tipul de om comod.
Insa am vazut ca batranii sunt mai atrasi de radio decat de tv, ascultau des piese de teatru radiofonice, emisiuni indragite. Iar asta ii poate ocupa cateva ore bune pe zi sau poate fi un fond pentru alte activitati pe care le face ea si care ii vor parea mai placute si mai putin plictisitoare. Timpul trece mai repede astfel.
Iar voi puteti s-o intrebati de ce mai zice cutare si cutare de prin emisiunile ei radio. cateodata sunt ca niste copiii, dornici sa-ti redea cu lux de amanunte tot ce s-a vorbit/discutat acolo, parerile lui X-ulescu etc.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

tlaura spune:

Nu numai munca fizica o poate face sa se simta folositoare; apelati la partea sentimentala: cereti sfatul dansei in orice faceti(chiar daca nu-i nevoie); faceti-o confidenta voastra; impartasitii gandurile si problemele voastre; faceti-o sa se simta indispensabila din punct de vedere psihic, nu neaparat fizic, si nu uitati sa-i reamintiti zilnic cat de mult o iubiti si cata nevoie aveti de dansa.
Cel mai rau ar fi sa o ignorati din acest punct de vedere.
Principesa, tu intelegi ce vreau sa spun!
Multa sanatate ii doresc si viata lunga!


Laura, mama lui Andrei

http://community.webshots.com/user/tcatlaura

http://www.imagestation.com/album/?id=4287441075&code=8712142&mode=invite

Adria_ spune:

Eu zic ca bunica ta "se simte inutila" din cauza accidentului suferit. De fapt simte ca nu mai e in stare ca altadata
sa le faca pe toate in casa, ca oricand poate ajunge ca un bebelus de care trebuie sa ai grija 24 de ore din 24, ca ... nu mai e independenta, libera. Trebuie timp sa se obisnuiasca cu noua situatie. Amintiti-i tot timpul cat de multe lucruri poate sa faca.

principessa spune:

Va multumesc tuturor pentru cuvintele frumoase si pentru sfaturile voastre! Sigur ca problema majora in cazul acesta este inutilitatea resimtita din cauza faptului ca nu mai poate face tot ce facea altadat. Incercam sa fim alaturi de ea cu discutiile noastre si sa ii povestim ce mai auzim noi despre una despre alta. Cateodata insa e dificila, din cauza bolii probabil mai mult ca oricand, si nu accepta lucruri cu care altadata era de acord sau le trecea cu vederea;de exemplu un defect al cuiva sau o fapta mai nelalocul ei a altcuiva. Bunica mea e o femeie buna la suflet si n-ar zice ceva rau despre cineva niciodata. Are cateva prietene care n-au incetat sa o viziteze, dar din cauza ca totusi se oboseste destul de mult si de des nu prea poate fi cooperanta tot timpul, in sensul ca sa stea totdeauna de vorba cu ele cat ar vrea ele. La televizor se uita, insa nu mai urmareste ca mai demult nici o telenovela. Am reusit sa o fac sa se uite la emisiuni de genul Din dragoste sau Iarta-ma pe care le urmarea si asta m-a bucurat. A avut rabdare, mai greu, dar a avut.
Mai scrie-ti-mi daca mai puteti.

denizel spune:

ideea de a o face partasa la toate problemele voastre, eu cred ca e foarte buna. Incet, incet, o sa se obisnuiasca ccc cu noua ei stare.
cind bunica mea a trecut prin ceva asemanator, de mare folos i-a fost un pisicut mic-mic pe care l-am gasit in strada si pe care ea l-a ingrijit. I-a shimbat viata pur si simplu.

" Maamiii, îmi place pielea ta. E ca de câltitză" :)) - din jurnalul unei mămici de băietzel.

casandra spune:

Si bunica mea a trecut exact prin acelasi lucru. Ea mai iesea in baston afara din curte si mai trecea pe la niste vecine, mai statea de vorba cu ele.

LindaZ spune:

Si eu sunt pro pisicut. Bunica mea a avut multe pisici si caini in ultimul timp. Cainii ii salvam noi de pe strada si ii duceam la ea, sa nu ii tinem la bloc, unde este deja unul de rasa. Si era tare incantata ca o iubeau si o aparau de straini, latrau si ea auzea asa cand venea cineva (altfel mai greu), iar pisicile se alintau pe langa ea. Si astfel bunica ta va simti ca e ea utila pentru pisicut. Asta in cazul in care iubeste animalele.
Ma faci sa ma gandesc ca atunci cand am sa fiu batrana mi-as dori sa am nepoti asa ca tine ...

principessa spune:

Ideea cu pisicul sau cu cainele nu e rea, dar noi avem deja o pisica si un caine. Acestia n-au voie in casa, doar in curte, bunica mea insistand mai ales asupra acestui lucru dintotdeauna. Iubeste animalele de casa dar sa le vada afara. Locuind la casa intotdeauna animalele de casa traiau totdeauna in curte, asa ca asa s-a invatat ea, in casa mai lasa par si fac murdarie ma imulta ca afara. Afara e afara! Pot face si ele ce vor. Astept sa mai imi scrieti.