Gelozia unei mame de baiat

Buna ziua. Voiam sa pun de mult o intrebare aici, acuma insa mi-am luat inima in dinti.
Problema mea, a noastra de fapt, a familiei noastre, o reprezinta soacra mea. Mama sotului meu. Cred ca ceea ce are ea se numeste gelozie exacerbata, dusa pana la extrem, pentru mine, nora ei.
Nu ma plang, acum stau departe de ea si nu ma afecteaza decat indirect. Dar il afecteaza foarte tare pe sotul meu, care, fiind unic copil, se simte dator s-o ingrijeasca pana la moarte. Asta nu ar fi nimic, decat un gest frumos, dar cum sa faci cand propria mama vrea sa te dea in judecata, cand lucreaza pe ascuns la defaimarea ta si nu doreste sa stie deloc de nepoti si de familia singurului sau fiu?

Sa incep sa povestesc, poate ar fi mai usor pentru mine.

M-am casatorit cu sotul meu fulgerator, dupa numai 2 luni de cand ne cunosteam. A fost si este o dragoste frumoasa, mare, stabila. Eu ma simt implinita si nu-mi mai trebuie nimic altceva. Avem impreuna 7 ani de casatorie si 2 copii.
Initial, cand m-am casatorit, am locuit cu mama soacra, ea statea la parterul casei, noi deasupra. Nu a venit la nunta noastra motivand ca e batrana, ceea ce e si adevarat, atunci avand 75 de ani, si pentru asta trebuia sa calatoreasca cu avionul (ea sta in USA de 15 ani).

Cand am ajuns acasa la sotul meu, a fost putin reticenta, dar binevoitoare. In lunile care au urmat insa, si-a dezvoltat o asa de mare gelozie ca aproape nu mai suporta gandul ca stateam in aceeasi casa cu ea. Nu aveam voie in subsolul casei, pentru ca era domeniul ei, pe la ea pe jos din oficiu nu aveam voie sa trec, u trebuia sa ies in curtea din spatele casei cand era ea acasa pentru ca nu suporta sa ma vada plimbandu-ma pe acolo.. nu aveam voie sa lucrez in gradina (voiam sa amenajez un spatiu verde pentru copilul care trebuia sa vina, pentru ca erau numai buruieni si ciulini pe acolo), astea toate pentru ca nu trebuia sa-i dau nici cea mai mica idee cum ca ma port ca o stapana a acelui loc. In fapt, doar ma casatorisem cu fiul ei, nu muncisem pentru nimic.
In fine, nici nu am vrut sa pun paie pe foc, dar nici nu am cautat sa atenuez relatia, pentru ca mi-era foarte greu: faceam parte din 2 lumi diferite, eu sunt mai rece, mai dura in exprimare, mai incapatanata, mai putin maleabila.

Poate ea ar fi vrut o nora blanda si draguta, care s-o asculte toata ziua si care sa-i ceara sfaturi pentru orice miscare. Eu nu sunt asa.. si multi (printre care si mama mea) mi-au reprosat ca nu am avut puterea sa-mi trec peste inima si sa ma comport ca o nora precum dansa voia. Boala ei sufleteasca capata dimensiuni groaznice, cand eram cu sotul meu si cu ea nici nu trebuia sa ma apropii de el, sa-l mangai sau sa-i folosesc numele de alint ca pe ea o apuca criza.. Nu de fata cu mine..
Asta niciodata nu s-a intamplat, poate as fi preferat sa aiba o izbucnire si sa dezamoresz bomba, dar nuuu.. ea statea acolo jos, singura si mocnea... mocnea..

A venit copilu (in timpul cat am fost insarcinata niciodata macar nu m-a intrebat daca mi-e bine, sau daca am nevoie de ceva) dar eu ma simteam bine, sotul meu reusea sa ma faca sa nu simt atat de tare ura ei..
Au inceput sfaturile, pe care din start le respingeam.. da-i putina bere copilului ca nu e bine sa pofteasca, pune-i putina smantana pe
buzite sa vada si el cum e.. din astea.. Recunosc ca am fost foarte refractara, voiam sa-mi cresc singura copilul dupa cum stiam eu, plus ca nu aveam incredere in sfaturile ei.
Intotdeauna mi-a fost putin sila de ea: are niste pisici cu care doarme in acelasi pat, miroase intr-un fel anume si ea si casa ei de jos.. Eu nu am nimic cu pisicile, cu animalele, chiar imi plac.. dar sa fie pisici de casa, nu sa le dea drumul si pe afara si apoi seara le baga la ea in pat..

Ca sa nu ma mai intind, situatia dupa 2 ani de stat impreuna ajunsese critica.. avea crize de furie cu sotul meu, ii reprosa ca nu are grija de ea, ca nu face nimic pentru ea, ca ar vrea sa ii puna casa pe numele ei ca-i e frica de mine sa n-o dau afara intr-o buna zi(alta buba de-a ei, daca moare fiul inaintea mamei si ea ramane pe drumuri).
Toate astea s-au concretizat in niste cuie ascutite pe care le tot bate in capul lui fii-su: trece averea pe numele mamei, nu isi recunoaste nepotii si diferite obsesii legate de miros(o innebunea orice miros de toxina)..

Dupa 2 ani am decis sa plecam din casa aia, s-o lasam singura sa-si satisfaca toate nebuniile (sa sparga peretii, sa vopseasca in basement, etc), adica sa faca ce vrea numai sa traiasca si ea mai multumita si sa ne lase in pace cu aceasta ocazie(toate asta gandite de sotul meu).
De unde.. desi am plecat din casa aia, continua sa-i dea telefoane groaznice fiului, in care timp de o ora zbiara si face crize de isterie pentru orice motiv.. (el e vinovat pentru toate)
El a cam ajuns la limita rabdarii, cand aude ca-i maica-sa la telefon aproape ca lesina de stress.
In plus de asta, mamica lui strange bani sa-si dea fiul in judecata ca nu are grija de ea si ca trebuie sa-i lase jumatate din casa pe numele ei. Casa e a sotului, luata cu credit, la care mai platim inca rate... Teoretic, nu are sorti de izbanda la proces, insa a gasit un dragut de avocat care i-a promis ca pentru suma de 10.000$ el castiga procesul..
Acuma ea da in branci sa stranga suma asta.

Telefoane pe la rudele si cunostintele din Romania ca sa se planga de baiat.

Telefoane si plansete pe la lumea din cartierul pe unde locuieste, ca baiatul ei e un furacios, ca a plecat de langa ea si nu mai are grija de ea, ca a furat-o si vrea s-o lase pe strada..
Toate astea cred, ca o gelozie ingrozitoare pe mine, ca i-am furat baiatul.
Inainte de a se casatori cu mine, sotul meu a adus-o in USA, cu gandul ca e batrana si nu are pe nimeni in Ro care sa aiba grija de ea. Au stat impreuna in acelasi apartament cu 2 camere timp de 10 ani. Bineinteles ca banii si afacerile se discutau in comun. Acum, ea nu mai are cu cine face toate lucrurile astea. Barbat nu mai are de 30 de ani.

Mie mi-e clar ca e vorba de gelozia mamei pentru singurul ei fiu, dar vreau si eu sa stiu, exista vreun remediu la aceasta stare a ei, care se inrautateste?
Dupa atat timp,simt ca incearca si, culmea ca reuseste sa se strecoare incet incet in familia noastra. Imi pare rau s-o spun, dar nu o vreau, nu doresc sa am relatii cu ea. Ii sunt recunoscatoare ca mi l-a dat pe fiul ei, dar mai mult de atat simt ca nu pot.

Ah.. de fapt nici nu stiu daca cineva m-ar putea ajuta, vreau doar parerea unui psiholog/psihiatru despre acest caz.

Cum se poate ca o femeie de 80 si ceva de ani sa aiba atata ura si putere sa miste lucrurile precum vrea ea. Unde este blandetea si intelepciunea varstei? Unde este dragostea.. caci ea nu mai simte nici un fel de dragoste, nici macar pentru fiul ei, ca sa nu mentionez pe nepoti… Doar avaritie, dorinta de razbunare, posesie.

Sincer, mi se pare un caz atat de greu, foarte greu.. de studiat cu microscopul chiar.
Si simt ca nu mai am putere.. s-o ignor, sa incerc sa o inteleg, s-o iubesc crestineste

Principesa spune:

Macrina, situatia nu are remediu, ea nu vrea sa se schimbe. Revin cu detalieri cum gasesc putin timp.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Macrina spune:

Da, stiu, ma gandeam ca nu vrea sa se schimbe. Nu are de ce, e prea tarziu la varsta ei.
Totusi cum s-o abordam? Am incercat pana acum s-o luam cu incetisorul, s-o sune sotul mai des, sa ii punem copii la telefon(se mai imblanzea cand ii auzea).. dar cum rupem legatura cu ea, gata.. s-a rupt firul

Sincer, sunt atat de dezamagita, ma uit si mi se pare ca nu mai exista solutii, este o lupta care pe care.. Ea, sau sotul meu.. caci el aproape a ajuns la limita

Cum te poti purta cu un om cu asemenea "bube"? Nici de mers la un spital de boli nervoase nu pare, dar nici de stat langa ea nu se mai poate. O boala atat de perversa, de subtila.
Ea pare o femeie amarata, batrana, nimic din infatisarea ei nu tradeaza suferinta pe care o poarta si pe care o produce rudelor ei. Toate batranele cu care vorbeste o compatimesc foaarte tare (pentru ca stiu numai varianta ei), noi suntem cei rai...
Si totusi, am renuntat la casa aceea ca s-o lasam pe ea sa stea acolo, am plecat eu de langa ea ca sa nu-i mai alimentez nebunia.. dar nu e de ajuns..

Oare e un fel de alien care se hraneste cu sufletele noastre?

try spune:

Aceeasi parere vroaim sa ti-o spun si eu. Ca nu se va schimba situatia, i nsensu lca ea nu isi va reveni, sa nu speri in vreo sclipire sau miracol care sa indrepte situatia.
Soacra-mea nu are nici 60 de ani si gandeste ca si soacra ta. Am 12 ani de convietuire cu fiul ei si un baietel de 1 an. Avem o casa intr-o tara civilizata, avem 2 servicii decente, o viata frumoasa intr-un cuvant avem tot ce mai bien de 90% din populatia globului nu are. Si totusi ea e continuu nemultumita, ea vesnic mocneste ,ea vesnic are ceva sa ne reproseze, ea in continuare nu poate sa se bucure pentru noi. E adevarat ca nu a ajuns la genul de manifestari de care vorbesti tu, insa ceea ce o opreste este numai educatia si pozitia sociala de care se bucura. Altfel, sufletu-i e negru de suparare.
Nu ai ce face, situatia va continua pana ea va inchide ochii.
Daca vreti sa mai scapati un pic de efectele problemelor ei, singura solutie e sa rariti contactele cu ea, dar asta numai sotul tau poate decide.
Mi se pare monstruos cum se transforma unele mame, cum devin inamicii prorpiilor copii... si toate astea la adapostul "dragostei" pe care le-o poarta. Tot ce fac este argumentat a se face in spiritul grijii fatza de copilul lor. Insa mie mi-e clar ca asta e doar o falsa impresie ca mai e iubire de mama, e orice altceva, numai iubire de mama nu mai este.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

adrienne12 spune:

Macrina, soacra intotdeauna e acra... asta e. Nu dai insa prea multe detalii si nici nu spui ce s-a intimplat daca s-a intimplat ceva intre voi... Nu prea pricep insa unde locuiti voi, in SUA sau Ro? Daca locuiti in SUA situatia e mai simpla... SUA e atit de mare... vindeti casa si mutati-va din oras. Daca casa e a voastra (cumparata pe numele vostru ea nu are nici un drept. Pe de alta parte ea unde a locuit toata viata ei? Adica nu are si ea vreun apartament, casuta, teren, asset undeva in lumea asta unde sa stea sa nu mai aveti contact cu ea? Sau eventual daca e cetatean sua poate sa-si ia un condo. La 82 ani nu se mai schimba. ATi incercat sa vorbiti cu ea despre un nursig home?... Tu spui ca ea voia sa remodeleze/zugraveacsa basementul casei voastre??? fara sa va ceara voie? si acum voi ati plecat lasind=o pe ea in casa cumparata de sotul tau? Nu e clar deloc. Spui ca mama si fiu au locuit in ap. cu 2 camere inainte de a se casatori cu tine. Atunci casa ac. cind a fost luata si din banii cui? Voi unde locuiti acum? Pe de alta parte, daca fiul a insistat ca mama lui sa vina in SUA si a vindut tot din Ro (ce s-a intimplat cu acei bani?) e cumva responsabil pt. ea aici. Am o amica care tot asa s-a dus in Ro cu sotul (american) a vindut totul inclusiv apartament, covoare, mobile si a adus-o pe mama in sua sa stea cu ei. Maica-sa nu e deloc fericita si se plinge la toata lume despre ce i-a facut fiica-sa, ca e dependenta de ei si nu are cu cine schimba o vorba. Si e cumva tragic pt. ei. Se simt ca toata viata lor s-a dus pe nimica toata si vin aici intr-o tara straina unde nici macar nu-si pot face tabieturile. Eu una n-as vrea sa traiesc cu fiu-meu nici sa ma roage!Eu cred ca nu de psiholog ai nevoie tu ci de un lawyer. In fine, trebuie sa aveti intelegere fata de ea, caci probabil nu mai e o fiinta rationala si in acelasi timp trebuie sa traiti separat dar sa va ingrijiti ca are ce-i trebuie. Eu vad citeva solutii: ori o trimiteti inapoi in Ro si cumparati acolo o garsoniera, ori o ajutati sa-si cumpere un condo in sua, ori o duceti intr-un nursing home. Trebuie sa va asigurati ca are ce ii trebuie si nu ramine pe drumuri. Dar again, depinde mult daca sotul tau i-a vindut tot avutul ca in cazul prietenei mele (in care caz ea e total finaciar dependenta de voi) sau ea mai are ceva capital.... Ea in Ro are pensie? Aici din ce traieste? E pe Social Security? Sotul tau cind a adus-o probabil ca si-a luat angajament fata de statul american ca o intretine. probabil ca pe asta mizeaza cind zice ca va da in judecata... Stii cum e: pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti...PS. Fireste ca incaperile in care stau oameni batrini au un miros anume de aer inchis si medicamente. Crezi ca noi vom fi altfel? Cit despre pisici si eu am o siameza care merge si afara si dorm cu ea in pat si te asigur ca e f. curata. Deci acestea nu mi se par acuzatii reale.

Macrina spune:

quote:

---

Mi se pare monstruos cum se transforma unele mame, cum devin inamicii prorpiilor copii... si toate astea la adapostul "dragostei" pe care le-o poarta. Tot ce fac este argumentat a se face in spiritul grijii fatza de copilul lor. Insa mie mi-e clar ca asta e doar o falsa impresie ca mai e iubire de mama, e orice altceva, numai iubire de mama nu mai este.

---

Try, multumesc pentru simpatie, este atata adevar in ce ai scris. ... Dureros chiar.. ce oare le-a facut sa se schimbe? Oare si eu o sa devin asa cum e ea peste cativa ani?


adrienne12, imi place cum ai despicat tu situatia, in parte ai dreptate sa pui intrebari, numai ca nu vreau sa dau multe amanunte. Boala ei mi se pare beyond imagination. Nu are nici un fel de justificare, orice i-am fi facut noi(daca ar fi adevarat ca am adus-o cu forta acolo, etc.. tot ce spui tu in mesajul tau, desi nimic nu e adevarat)
Ea a fost cea care s-a agatat cu disperare de USA, a plecat din RO pentru ca ura sistemul de aici, e de inteles. Acum, nici nu mai vrea sa auda de Romania, uraste tara asta ingrozitor de tare
Noi acum locuim in Ro, am renuntat momentan la America, in primul rand din cauza ei si apoi ca am vrut sa avem parte de iubire pentru copii nostri, si am preferat bunicii de aici, si ajutorul lor.
Iar despre casa aceea, a fost cumparata de sotul meu cu cateva luni inainte de a se casatori.. si nu putem s-o vindem, pentru ca se tine cu disperare de ea, nu vrea sa plece de acolo. Ea in 15 ani de cand e in USa nu a muncit decat vreo 2 ani si atat. De participat la cumpararea casei... nu a avut nici un fel de participare, decat cu sfaturi .
Si de cand am plecat se poarta ca si cum e casa ei si face tot ce poate sa arate asta. Si cand era doar cu sotul meu, incerca sa-l forteze sa accepte deciziile ei prin crizele pe care le facea, sincer, sotul meu accepta sa faca orice numai sa nu mai faca urlete si crize de furie. Vopseste basementul, gaureste peretii, aranjeaza lucrurile la noi sus, sterge urmele mele ca sa nu o mai streseze.
Daca noi am vinde-o, nu am face decat s-o obligam sa stea pe strada. Ea este cetatean american si are dreptul sa stea acolo, nu vrea in ruptul capului sa considere Romania ca pe o optiune. Practic, platim mortgage pentru ca sa stea ea acolo. Iar acum la batranete, are un acut simt al proprietatii, ar vrea sa vanda si sa cumpere, sa se bata cu chiriasi, ne-a innebunit cu cate energie are si cate poate sa cloceasca in cap.
Iar de cand am aparut eu, vrea neaparat sa aiba ceva pe numele ei. Foarte trist.. se gandeste mereu ca fiul ei va muri inaintea ei.. ca ea va trai 100 de ani si vrea ceva pe pamantul asta. Mai hilar/trist e ca e o persoana credincioasa, cat de cat, in limita intelegerii ei, dar nu se gandeste ca nu va lua nimic pe lumea cealalta.
Ignora moartea cat poate de tare, ii e frica de ea, se face ca n-o vede.
Deci nu se poate pune problema vinderii casei, la 80 de ani nu o va primi nimeni cu chirie, iar condo.. stiu si eu prin ce zone intunecate sunt, nu va accepta NICIODATA sa dea locul ei din casa pe asa ceva. Absurd.
Are o pensie de batranete(nu stiu exact) in USA pe care numai acolo o poate lua, daca pleaca o pierde. Deci e legata.
I-am spus de atatea ori sa vina in ro, aici putem sa-i dam pe numele ei o casa, putem sa vindem casa de acolo si ii cumparam ceva aici, este mult mai ieftin si mai de inteles. Ea nici macar nu vorbeste engleza.. este a nimanui, in tara lui nimeni.
Dar nu mai judeca, nu mai este o persoana cu care sa discuti, se intoarce la aceleasi obsesii ale ei over and over
Insa, dincolo de toate obsesiile ei, si tot ce ne face, este sotul meu, care se simte foarte rau ca mama lui a ajuns in halul asta. In care sa-si doresca sa se judece cu unicul ei fiu si sa-l distruga. Nu conteaza ca are nepoti si ca acestia vor creste mari si lor li se cuvine sa aiba drepturi, nu mie sau ei. Conteaza doar ea.

Am obosit deja sa intorc pe toate partile situatia, ma tem ca va veni intr-o zi in care o sa obosesc sa mai aud de ea, si de problemele ei.
Desi la atatia km de noi, despartiti de un ocean, parca si acum e langa mine.


PS. Apropo de ce ziceam despre pisicile ei, am mai spus, eu iubesc animalele, si nu era vorba in particular de ele, era vorba de ea ca-mi pare putin aiurea. Poate eu fiind o persoan care nu am avut niciodata pisici, nu stiu cum e sa ai, dar mi se pare normal sa le tii in casa si sa ai grija de ele, sa fie vaccinate, nu sa le lasi pe afara, sa se bata cu toate matele din cartier, sa ia purici si alte boli si apoi sa le pui in pat cu celelalte pisici care sunt curate, stau in casa, si nu au purici. Asa se intampla mai tot timpul, le da drumul afara si apoi vin bolnave si tarande si tot sotul meu trebuie sa le duca la vet, pentru ca ea nu se descurca deloc cu limbaetc
Alta manie ar fi sa puna ziare pe jos, o mie de carpete de cele mai diverse culori, total nepotrivite, cyclam, cu maro si rosu tipator, etc.. gusturile ei sunt groaznice. Plus ca asa merge si imbracata, tot cu culori din astea tipatoare. Isi vopseste unghiile in galben, se tunde singura stil ciopartit, iar margelele nu lipsesc cand merge sa mature in fata casei Toate astea m-au facut sa nu prea am incredere in ea si mai ales sa nu accept sfaturile ei

adrienne12 spune:

Draga mea calm down! Lasa-o in durerea ei. Acum la 82 ani si din tot ce descrii tu se pare ca mintea ii functioneaza ca unui copil care nu e in stare de decizii logice si de care trebuie sa aiba grija cineva. F. aiurea e (si de fapt dovedeste ca nu mai e logica) faptul ca ea nu se gindeste la propria moarte ci la faptul ca fiul ei va muri inaintea ei!? Nici un parinte in lumea asta nu se gindeste ca va muri copilul inaintea lui! Asta arata clar ca e senila. Cit despre casa, din puntc de vedere legal, daca numele ei nu figureaza in acte puteti sa o vindeti si miine. Daca e cetatean american probabil ca primeste social security dar nu cred ca e mai mult de citeva sute care oricum nu ii ajung sa traiasca aici. Mai este povestea venirii ei in sua. Daca sotul tau a adus-o ca pe ruda de gradul intii atunci in mod sigur a semnat acte ca o sponsorizeaza. Asta e clar pt. ca altfel nu avea cum sa emigreze din Ro aici, ok?Aici e o zona mai gri de-asta zic sa lasi sentimentele de-o parte si sa vezi ce poti face legal. Faptul ca voi platiti mortgage pt. casa nu inseamna ca ii faceti neaprat ei un favor, pt. ca acea casa acumuleaza equity deci nu e un bun pierdut indiferent in ce culoare zugraveste ea peretii si cite pisici are in casa. Nu cred ca v-ar fi convenit mai mult ca sa ii platiti chirie undeva si mortgage pt. casa voastra goala, deci aici nu ai dreptate 100%, de-asta iti zic sa separi faptele de sentimete.E clar ca nu puteti convietui impreuna, e f. clar ca nu poate sta in casa voastra si sa mai aiba si un chirias (ca sa zicem ca din chirie va puteti plati mortgage-ul). Daca as fi in locul vostru, mai ales ca nu stie limba si nu se descurca in sua fara sotul tau, este sa vindeti casa. Pur si simplu o puneti in fata faptului implinit. Ea nu are nici un cuvint de zis daca nu e in actele casei. Chiar daca sa zicem (pt. ca nu vrei sa dai detalii) aconto pt. casa a fost platit cu banii ei, trebuie sa dovedeasca avocatului ei asta si e f. greu. Si cum mama draga vorbeste ea cu un avocat american daca nu stie boaba de engleza? Plus imi inchipui ca e batrina, e pe medicare... medicamentele costa aici o gramada... i se poate explica ca voi v-ati pierdut jobul. Nu stiu care e situatia voastra in SUA cine ce lucreaza dar economia aici e cum e si concedieri inca se mai practica, ok? ori ea n-o sa puna mina pe tel. sa sune la firma sa vada daca voi mai lucrati.Spuneti-i ceva de genul ca voi trebuie sa va mutati cu serviciul in ...Alaska (I made it up, undeva departe si nu puteti avea doua case si aici si acolo) si ca nu aveti alta solutie decit asta. Eu nu zic sa o dati afara in strada, dimpotriva zic ca solutia pe care o vreti trebuie ca ea sa aiba un acoperis si traiul asigurat, pt. ca totusi e mama sotului, dar sotul tau trebuie sa ii explice f. ferm (indiferent cite crize si zbierete va auzi) ca asta e decizia cea mai buna pt. toata familia, ca in Ro o puteti ajuta sa traiasca pe cind aici NU. Si asta e, sa ii inmineze biletul de avion pt. Ro si cheile garsonierei in Ro, sa-i spuna cine o asteapta la aeroport in Ro.... si sa vinda casa. Nu exista nici o lege in SAU prin care copiii sin obligati sa-i suporte finaciar pe parinti. Ba chiar am citit de multe cazuri de batrini pe Social security care traiesc din 7-800 dolari pe luna si pe care copiii ii ajuta cit pot daca pot. Deci nu are cum sa va dea in judecata pt. asta mai putin daca sotul tau, prin aducerea ei aici nu a semnta vreun act prin care se obliga asta.Daca ii prezentati biletul de avion ce crezi ca va face? Arunca cu cratiti si smulge hainele de pe ea? Bun sunati la 911 si aveti dvada ca e nebuna. Nu are ce face, ok? Sa dea foc la casa? Bun, se va dovedi ca e nebuna si va plateste asigurarea. Sa iasa pe strada, sa se plinga la cunostinte? Cunostintele nu pot sa o ia la ei sa o intretina ei, ok? Sa va dea in judecata? pai v-a dat odata si in plus nu vorbeste engleza... deci cineva a tradus pt. ea, decimai exista si alte persoane implicate. pe bune, daca as fi in locul vostru asta as face.Dac ti se pare prea extrem atunci mutati-va in alt oras, reface-ti-va viata acolo, dati-va telefoanele la secret, plateste-i mortgage in continuare pina cind da ortu' popii si cu asta basta. Cita vreme morgage is paid banuiesc ca social security ii va ajunge la limita pt. telefon, mincare, cal;dura si electric caci banuiesc ca intrenet nu are si nici de condus nu conduce. Nu mi-e f. clar cine ii face cumparaturile alimentare dar banuiesc ca are prietene, pt. ca atfel nu i-ar fi placut in ac. tara. De fapt e f. bizar ai mei n-ar sta aici nici sa-i leg de scaun, pt. ca se plictisesc in casa, nu au cu cine schimba o vorba... Cam atita am avut de zis. Succes, pune-ti caller id, las-o in plata domnului o vreme, clarifica-ti actiunile si tine minte ca nu va trai o vesnicie...Mi-a mai venit o idee. Zi-i ca sinteti in imposibiliatatte finaciara sa platiti casa si ca va urma foreclosure si ca voi va mutati din oras si ea TREBUIE sa mearga in Ro pt. ca nu puteti sa o luati cu voi pt. ca de abia va intretineti voi. In felul asta ii aratati ca nu va ajunge in strada si v-ati ingrijit ca are traiul asigurat in Ro... si dati-i biletul de avion... si ce va pasa ca se plinge la rude si cunostinte de pe strada (care presupun ca sint romani). Si altceva, scoteti-va long distance de la tel (daca telfeonul e numele vostru). in asa fel incit sa nu mai poata suna international (numai local, nici macar in sua, ok?). Si luati-i o chestie din aceea care se poarta la git ca un medalion, in caz ca pateste ceva sa apese pe ea si sa vina paramedic, am vazut la tv...ca sa nu poata sa va acuze ca daca i se face rau nu a avut acces la tel. si nu a putut sa anunte.Sau, daca va tine buzunarul... nursing home!!!!

casandra spune:

Mai, gandeste-te totusi ca are 82 de ani. 82, nu 60, nu 50, nu 40. La varsta asta aproape toti batraneii, care apuca sa ajunga pana aici, au ciudateniile si rautatile lor. Si toti se agata de viata cu disperare. Noua ne e mai usor sa vorbim de moarte, ca inca o credem departe. Dar de ne-am uita in oglinda si am vedea un chip zbarcit, de-ar trebui sa punem eforturi mari sa ne deplasam de colo-colo, de am fi singuri, cum ar fi? Iar mintea la 82 de ani nu mai zbarnaie....

Fie-va mila de batranetile ei si nu o puneti acum sa vina in Romania, intr-o lume care ii este mult mai straina decat SUA, unde cat de cat are prietene si s-a obisnuit cumva. Daca i-a fost greu ei sa se urce in avion si sa vina la nunta fiului ei, daramite acum.

adrienne12 spune:

Dragelor eu am 40+ si va raspund ca una care intelege si nora si soacra. Inteleg ca soacra a venit in sua la 67 ani, o virsta la care pina si femeile americane se gindesc la pensionare. AI mei la ac. virsta si-au cumparat cavou si ingrijit de toate pt. inmormintare desi eu am protestat. Oare ea nu si-a pus problema ce va face in America si pe banii cui va trai? Apoi 67 de ani e o viata. Daca o persoana care a trait 67 ani intr-un loc, nu are nimic la care sa se uite in urma, prieteni si amintiri placute atunci e grav. Indiferent de regimul politic, coruptie etc... cunosti oameni si intotdeauna vor fi oameni de aur care iti fac viata minunata indiferent in ce regim traiesti, chiar si sub talibani. daca ac. femeie a aruncat 67 ani la gunoi si prefera viata intr-o tara in care e numai de 15 ani si pe care n-o intelege pt. ca nu poate citi carti si nu poate citi ziare sau vorbi cu localnici , unei vieti intregi traite probabil de pomana in alta parte atunci scuzati-ma, cu all due respect isi merita soarta. Am cunscut si cunosc oameni in virsta care sint lucizi si stiu ce vor de la viata. Eu la cei 40 de ani ai mei va spun ca in viata mea nu voi fi o povara pt. copilul meu si ca atit cit voi trai il voi ajuta cum pot. Si ca nu ma intereseaza cu cine se insoara atit timp cit el e fericit. Si ca nu am nici cea mai mica intentie sa stau cu el.... Iar femeile care la batrinete gindesc altfel isi merita soarta. Asa ca eu in locul tau nu as avea nici o mila, as trimite-o in Ro sau nursing home. Ei nu i-a trecut prin cap nici o clipa ce se va intimpla cind a venit in tara asta? Nu s-a gindit ca baitul se va insura si nu va sta cu ea? Atunci sa suporte consecintele...

casandra spune:

My God, Adriana, ce dura esti.
Femeia asta la 67 de ani a venit dupa unicul ei fiu, nu a plecat de nebuna in lume. Ce legatura mai puternica ar fi putut avea o femeie vaduva?

Adriana, eu iti doresc din suflet sa te comporti asa cum sustii cu copilul tau. Dar, stai sa ajungi acolo. Deocamdata nu ai nora, esti in putere, iar baiatul tau e doar al tau. Una e sa iti imaginezi o situatie si altceva sa treci prin ea.
Asta pe de o parte, pe de alta, nu toata lumea e la fel.

Eu am vazut-o pe bunica-mea, o femeie teapana, muncitoare, decisa, care a stiut toata viata ce vrea si nu a fost dependenta de nimeni niciodata. La 73 de ani se urca in copac sa culeaga mere si strabatea tara de la un capat la altul, sa mearga fie la tratament, fie la cumparaturi, fie la rude. S-a pensionat la 68 de ani, pana atunci se trezea in fiecare zi cu noaptea in cap, sa prinda rata, se ducea la servici, venea acasa, avea grija de gospodarie, iar duminica pleca in piata sa vanda lactate, pe care tot ea le facea. Ei bine, cand a lovit-o boala si s-a trezit neputincioasa, s-a transformat in cu totul si cu totul alt om. Semetia s-a dus si a luat locul nesigurantei, a aparut teama de a ramane singura, dorinta de a i se acorda atentie sporita. Limpezimea gandirii s-a dus pe apa sambetei. Daca toata viata a vrut sa stea la casa ei si n-ar fi conceput sa deranjeze pe cineva, acum vroia sa vina neaparat la Bucuresti.

Macrina spune:

Ah.. nu mi-am dorit sa va bulversez . Inteleg punctul de vedere al fiecareia.
Uneori imi vine si mie sa-i zic sotului sa faca precum zici tu adrienne12 . Dar el never ever nu va face asta, chit ca o sa mearga la tribunal mamica-sa

Drept sa spun, m-am mai linistit un pic, mi-am dat seama ca nu vad lucrurile dintr-o perspectiva morbida.. se mai intampla si pe la alte case

Try, mersi

Casandra, asa e, uneori te uiti la maretia omului si te intrebi unde a disparut..
Asta pentru ca isi pun toata nadejdea in viata asta si uita sa se gandeasca sa mai agoniseasca si pentru dincolo...

Multumesc pentru opiniile voastre