Cum sa opresc o infidelitate????
Raspunsuri - Pagina 2
symaco spune:
eu consider ca este si problema ta,nu e vorba despre niste simpli prieteni si de parintzi tai!
eu una as discuta cu mama cum de a ajuns la o astfel de decizie(sunt sigura ca din motive intemeiate)si as suntine-o moral sa ia o hotarare mai zdravana.poate sa discute cu tatal tau si poate se mai repara ceva(ceea ce nu cred).oricum as spijinio pe mama in primul rand,sincer,pt ca un tata care mai bea si nu se comporta frumos am si io...
adrienne12 spune:
Draga mea citindu-ti postarea am avut senzatia ca esti o liceeanca dezorientata de comportarea parintilor. Vad insa ca esti adulta si casatorita tu insati. Atunci o sa-ti raspund ca unui adult. Nu te baga. Nu e problema ta. Nu stii ce e intre ei, si desi e dureros, vorbind cu ei nu obtii nimic. Ce vrei de fapt sa obtii. sa iti ceara iertare, sa promita ca nu mai fac si sa continue viata lor alaturi doar ca sa te faca pe tine fericita? No way! Am intilnit multe cupluri care stau impreuna numai din cauza copiilor si cind acestia au ajung mari au divortat. AM intilnit cupluri in care sotii au inselat in stinga si in dreapta cu cine nu te astepti si mamele au ascuns asta copiilor ca sa le ofere iluzia unei familii frumoase si fericite. Ce incerc sa-ti spun este ca in marea majoritate a cazurilor copiii cresc si nu stiu totul despre parintii lor si casatoria acestora. Tu nu ai dreptul sa le judeci relatia lor. Daca poti dscuta de la egal la egal, de la adult la adult cu mama ta poti sa o faci ca sa o intelegi, dar nu ai dreptul sa o judeci. Si doamne fereste sa nu ti se intimple si tie asa ceva vreodata caci esti tinara si nu ai de unde sa stii ce surprize iti ofera viitorul.
Lauraa spune:
Sunt curioasa ce raspunsuri ar fi primit daca ar fi fost vorba de tatal ei, pe el sa-l fi prins cu musca pe caciula!
In rest, eu nu m-as baga dar nici bine nu m-as simti, e nasol,as prefera sa nu stiu nimic :)))
Mama de 
Lara Celine
Mirunaa spune:
Este viata lor.Dupa mine nu ai nici-un drept sa te bagi.Tot ce poti face este sa fii suparata....dar atat.
Dupa un an de cand a murit mama mea tatal meu s-a recasatorit.Am fost(si inca sunt) extrem de suparata de ceea ce a facut tatal meu.....dar nu i-am spus niciodata.Este viata lui si cu asta basta.
Parintii tai sunt majori si responsabili.....Poate ca tatal tau merita asta, poate ca mama ta merita un pic de fericire, chiar daca si-o culege dintr-o relatie extraconjugala.
Toate cele bune!
marius spune:
quote:
Originally posted by Lauraa
Sunt curioasa ce raspunsuri ar fi primit daca ar fi fost vorba de tatal ei, pe el sa-l fi prins cu musca pe caciula!
In rest, eu nu m-as baga dar nici bine nu m-as simti, e nasol,as prefera sa nu stiu nimic :)))
Mama de
Apreciez remarca facuta chestie de fair play. Ma intrebam si eu asa candid exact acelasi lucru. Dar chiar nu stii?
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
danyelana spune:
nu te baga. daca mama iti este prietena poti vorbi cu ea prieteneste dar doar atat.daca nu risti sa strici relatia ta cu ei si a lor, sau ce a mai ramas din ea.
Dumnezeu sa ne ajute la toti
anella spune:
Ar fi bine sa nu intervii.Fiecare om(chiar daca este parintele nostru)are dreptul la propria viata si fericire.Parintii nu ne sunt datori cu explicatii,nu ne sunt datori din nici un punct de vedere,noi le suntem datori.
In lumea asta la toate speciile vedem cum puii isi parasesc cuiburile si fiecare isi vede de treaba lui;la oameni copiii sunt invatati sa fie ajutati de parinti pana la batranete si scurg din bietii oameni toata vlaga.E anormal.
E drept ca te afecteaza daca relatia parintilor merge prost dar ratiunea trebuie sa-ti spuna 'gata',e momentul sa le las lor,sa le daruiesc timpul ce le-a mai ramas si daca mama ta traieste o dragoste noua fii fericita pentru ea si atat.
amuleta spune:
Dyany, ma gindesc ce-as face daca ar fi mama mea : cred ca m-as pune in genunchi in fata ei si as ruga-o sa se opreasca. I-as spune ca daca este in halul ala de nefericita in casnicie si chiar nu mai e nimic de facut, sa-l respecte macar atit pe omul care este tatal meu incit sa nu-l minta.
Si dupa aceea m-as retrage si daca as vedea ca nu-i pasa ce-am zis m-as ruga pentru ea si as pastra distanta.
camelia-daniela spune:
Eu daca as fi in locul tau, as discuta cu mama...nu as putea trai cu aceasta intrebare, la care nu am nici un raspuns! M-as simti tradata, asa cum este si tatal.
Tatalui nu i-as spune nimic, dar as vrea sa stiu ce motive a avut mama sa faca acest pas...ceva a determinat-o.
Daca imi explica plauzibil, atunci i-as respecta alegerea si as intreba-o ce are de gind sa faca in continuare.
Lasa situatia sa merga mai departe asa cum este...sau eventual sa divorteze daca vrea...eu sint matura si pot accepta asa ceva...si divortati, sint tot parintii mei, egal cu cine isi continua viata din acel moment. Daca sint convinsa ca are dreptate, atunci eu nu-i stau in cale...toti oamenii au dreptul la un pic de fericire.
Dar eu gasesc foarte important ca mama sa le explic copiilor mei ( mai ales daca sint adolescenti, sau chiar casatoriti ) ce motive m-au determinat sa fac acesti pasi.
Cu asta contrazic parerea multora care au raspuns pe tema asta, dar eu consider ca este de datoria mea sa le dau explicatii copiilor mei intr-o situatie de genul asta. De ce sa-i tratez ca pe niste fiinte subordonate mie?... numai datorita faptului ca le-am dat viata si i-am facut mari, trebuie sa-mi ramina indatorati toata viata?...nu...asta a fost hotarirea mea personala sa-i fac, ei nu au nimic de-a face cu asta. Vreau sa-i tratez cu respect si sa le arat ca parerea lor ma intereseaza si tin cont de ea...intr-o anumita masura...sint cazuri cind trebuie sa faci mici derogari si sa le explici de ce vezi tu altfel decit ei...aici e vorba de experienta vietii, subiect la care ei nu or sa ajunga la nivelul tau.
Eu ti-am spus cum as face eu in locul tau...nu am trecut prin asa ceva...doar ca acum am aflat ca tata are o "prietena", dar dupa 10 ani de la moartea mamei. El s-a ferit sa-mi spuna mie...nu stiu de ce...dar i-a spus sotului meu, care mi-a povestit. Trebuie sa recunosc ca faptul ca tata este acum cu o alta femeie decit mama, mi-a dat un fior rece prin spate, dar...e viata lui si poate face ce vrea! La un moment dat vorbesc cu el la telefon si se scapa despre prietena...eu intreb, ca si cum nu as fi stiut, care prietena?...la care el raspunde foarte normal: "dar ce tata, crezi ca am murit?"....bineinteles ca nu am crezut asta!!...dar cind voi veni in Ro, as vrea sa o cunosc si eu pe prietena lui, ca sa-i arat ca-l sustin si ca ma bucur cu el...viata merge mai departe.
de la Cami.