AJUTOR! MI-E TEAMA- COPILUL NU ESTE AL MEU

Am auzit de tatici singuri, de mamici singure... dar eu am o alta problema sunt mamica de-a doua. Chiar daca e o poveste lunga si dureroasa pentru toti cei implicati in poveste am sa incerc sa fiu impartiala si sa va spun povestea. Pe scurt, sotul meu a mai fost casatorit si are un copil din prima casatorie. Fosta sotie a plecat cu copilul acum trei ani de acasa ( pe atunci Andrei avea 3 anisori) iar sotul meu nu a mai vrut sa se duca dupa ea (in ultimii cinci ani plecase de aproape 7 ori de acasa - si cand nu aveau copilul si dupa ce Andrei s-a nascut-). Ea i-a cerut sa se duca sa intenteze divortul ( acum o sa o citez din ceea ce am aflat si eu deci nu stiu daca este purul adevar dar tind sa cred ca asa a fost "sa bagi divort ca eu nu vreau sa stau cu un prost ca tine si in plus sunt zeci de barbati mai buni ca tine care ma vor lua si cu copil"). el s-a conformat si a ales ca Andrei sa locuiasca cu mama lui (P.A.) deoarece el a considerat ca locul unui copil e langa mama mai ales la o astfel de varsta. De atunci probleme. P.A. nu l-a mai lasat sa vada copilu, sa vb. la tel cu el...pana intr-un final cand a reusit sa dea de Andrei ( la tel) si copilul sa-i spuna ca: "nu vorbesc cu tine ca tu nu esti tati meu. Tati meu a murit" in secunda doi sotilui meu i-a venit rau cred ca daca nu eram langa el facea atac de cord. Nu va povestesc ce a urmat ( urlete, tipete, injuraturi la adresa P.A. - fara a mai fi cineva la tel-). Am reusti sa-l calmez si sa intentam actiune pt. Legaturi personale cu minorul. Am castigat. Andrei a venit la noi, ne-am inteles bine chiar daca uneori mai facea nazuri sau spune lucruri mai urate la adresa mea. Pot spune ca s-a atasat de mine. Noaptea fugea de langa tatal lui pt. a dormi cu mine. Ok! Toate bune si frumoase... dupa ce pleaca baiatul de la noi la trei sapt de la plecare ne trezim cu o citatie pentru Regtragerea dreptului de a mai avea legaturi cu minorul. Cu toti martorii ei ( care nu locuiesc in buc. si care au mintit cu grosolanie)am reusti sa pastreze dreptul la vizita la domiciliul reclamantei P.A.. De atunci Andrei a mai venit la noi in vara aceasta pentru trei sapt. a fost destul de OK dar...numai eu stiu...
De cate ori nu-i faceam pe plac incepea sa urle ( la propriu) si sa spuna ca vrea la mama sau sa spuna ca "daca tati vrea un copil sa il fac eu, sa-l cresc in burta mea"(va jur ca l-am citat cuvant cu cuvant, de fapt nu prea am cum sa uit cuvintele acestea deoarece m-au socat) in rest totul a decurs normal. Dormea cu mine, ne jucam amandoi. La o saptamana deupa ce Andrei a plecat de la noi.... SURPRIZA!!! (MAI EXACT PE 01.SEPT.2005) a sunat la ora 7,00 P.A. pentru a ne anunta ca ea in jumatate de ora iese din tara si ca nu se mai intoarce doi ani, ca a lasat actele copilului la parintii ei unde a si locuit si ca ea crede ca Andrei are polipi deoarece raceste mereu si copilul nu mai aude bine. Si de atunci....nu mai are nimeni nici un semn de viata de la ea ( nici noi, nici parintii ei, fratii surorile ei, NIMENI). Am reusit sa-l programam la doctor pt operatie de polipi ( saptamana viitoare v-a fi operat), fugi sa cauti gradi... ( acum nu prea mai sunt locuri si suntem in stend by).
Mi-e cam greu si sincer si cam teama....pentru ca nu prea am sprijin nici din partea socrilor mei si nici din partea parintilor mei ( ei nici nu vor sa auda de "acel copil" ( nu am vb. cu parintii mei un an de zile de cand m-am mutat cu el - din data de 01.03.2004 pana 01.06.2005 - deoarece nu l-au vrut pe sotul meu).
Eu il iubesc dar uneori ma scoate din minti, ma enervez rau si ma intreb daca chiar trebuie sa suport totul daca il ating la fundulet sau il pedepsesc cand face ceva rau ( injura, da cu pietre in alti copii) socrii sar in sus ca nu e copilul meu si ca nu am dreptul sa dau in el ( eu locuiesc cu ei in acelasi imobil dar separat doar curtea fiind comuna, daca eu incerc sa il fac sa doarma singur...soacra il ea cu ea sa doarma si nu doar o data am auzit cand il invata sa nu doarma cu mine ca nu eu sunt mamica lui, daca eu vreau sa-i fac baita ea ma da la o parte spunand ca ce stiu eu sa fac baie la copii, si asa mai departe... Sotul meu se ia de ei dar eu nu pot sa-i spun mereu tot ce se intampla pentru ca nu-mi place cearta si nu vreau sa se certe cu parintii in plus cred ca ei m-ar ura pentru asta ( mentionez ca atata timp cat Andrei nu e la noi ma inteleg perfect cu ei). Stau de multe ori si ma gandesc...daca eu voi mai avea un copil ( al meu) oare voi face separatisme, il voi iubi la fel de mult pe Andrei?
Imi vine sa si simt ca nu mai am putere. Nu ieri am patit altceva: am gasit o posibila gradi si discutam cu soacra ca trebuie sa se duca cineva dupa Andrei ca eu ies la 17,30 de la munca ( pana acasa fac aproape o ora) iar sotul iese la 19,30, iar ea a spus ca nu poate sa renunte la serv ( are pensie serv e peste ) iar socrul care lucreaza 24 de ore cu 48 ( doua zile este acasa) a spus ca el nu se duce dupa copil si ca ne priveste. Va dati seama ce am simtit atunci?
Am nevoie de ajutor psihic si sfaturi mai ales cu referire la copii pt. ca teoretic stiu multe dar practic....las de dorit.
va multumesc mult de tot

maggda spune:

Sunt tare curioasa ce te vor sfatui fetele.Eu iti spun doar atat:sa-ti dea D-zeu putere si inteligenta pt a trece cu bine peste toate problemele.Grea situatie pt tine si nu stiu daca esti apreciata macar de sot pt ceea ce faci.

Magda si Bianca

http://community.webshots.com/user/danut1965

casandra spune:

Exact asta mi-a venit si mie in cap. Sa te ajute Dumnezeu sa rezolvi toate problemele. Esti o peroana deosebita. Andrei e micut acum, dar sigur va aprecia (si cred ca si apreciaza) tot ce faci pentru el. Copiii simt oamenii. Cred ca este un dulce.

angelina spune:

Annitha, este o situatie destul de dificila, cel putin din punctul meu de vedere.

In primul rand, ceea ce conteaza cel mai mult este faptul ca tu il iubesti.
Daca intr-adevar tii la acest copil, atunci se merita sa lupti pt a-l ajuta.
Ajuta, pt ca, acest copil trebuie sa fie cam nauc, dupa toate cele cate s-au schimbat in viata lui. Si-a tot mutat hainutele de la casa la casa si a fost influentat de diverse persoane in diverse directii. (mama lui, bunicii)
Ideea este ca, daca mama lui a plecat in strainatate si nu se mai intoarce decat peste cativa ani (majoritatea care pleaca dincolo si incep sa faca banuti cum trebuie, nemaipunand la socoteala ca isi mai gasesc pe vreo unul, nu se mai intorc curand), voi puteti depune plangere ca mama nu se ocupa de copil si, custodia trebuie sa revina tatalui. Desi, daca tot vorbim despre asta, de ce v-a fost retras dreptul de la bun inceput?!?
Si fara sa apareti la tribunal, fara dovezi, sa vi se explice cu ce a-ti gresit? Hmmm...
Ma rog, din cele povestite de tine, trag concluzia ca nici soacra ta si nici mama copilului nu prea sunt pe creanga lor...textele alea pe care spuneai ca ti le insira copilul erau invatate si auzite de la mama lui.
Iar soacra ta, nu face decat sa-i dea nas lui Andrei si asta nu e bine deloc, pt. ca daca tu vei incerca sa te impui pt a-i da o educatie de rigoare, fie vor sari ei cu gura pe tine(daca sunt in aria ta), baiatul te va uri si te va pari la bunici (pt ca, cu siguranta asa il invata).
Deci, mai pe romaneste, atat timp cat tu tragi "hais" si ei "cea", se va alege praful de copilul acesta.
Este foarte important ca acum, cand incepe sa creasca, sa primeasca o educatie buna, educatie care trebuie data de catre niste persoane destupate la minte si consecvente, in cazul de fata, voi doi.
Voi trebuie sa va ocupati exclusiv de acest copil si sa fiti consecventi si sa il invatati sa fie respectuos si sa nu va mai intoarca vorbele si alte de genul, asa cum s-a obisnuit.
Soacra ta este geloasa, cred eu si din cauza asta are accesele astea de superioritate. In plus, cred ca vrea sa iti arate ca ea stie mai bine, mai ales ca tu inca nu ai avut copil. Insa, eu nu cred ca doar asta o face pe ea mai priceputa decat tine.
Eu zic ca este mai bine sa discuti cu sotul tau si pana nu se clarifica situatia, nu te mai baga deloc! Lasa-i sa faca ce vor.
Oricum, copilul nu asculta de nimeni!
Tu nu te amari, copiii pot fi destul de cruzi, mai ales cei care au fost permanent plasati de la unul la altul, se invata sa nu mai asculte de nimeni si sa jigneasca pe toti.
Mai ales la baieti, trebuie ca parintii sa fie un pic mai stricti. Si fara sprijinul sotului tau, nu veti reusi nimic.
Eu sper ca te-am ajutat cat de cat cu sfaturile mele si nu am batut campii prea mult.
Ideea este ca eu am trait o experienta similara cu cea a lui Andrei....si stiu foarte bine, ce s-a intamplat cand am fost plasata de la bunici la mama si de la mama la tata si apoi a mai venit si mama vitrega cu fata ei.
Nu eram un copil rau, nu jigneam, insa ma tanguiam mereu si ma plangeam ca pe mine nu ma iubeste nimeni si eu nu am mama, pana cand m-a auzit maica-mea vitrega intr-o buna zi si mi-a dat o mustruluiala de numa'. Si am urat-o si n-am inteles-o(mai ales ca ea este o fire tare rece, care te pupa doar la ocazii, de alintat nu mai vorbesc), dar mai tarziu, cand am crescut si am inceput sa inteleg si sa observ cate SACRIFICII si EFORTURI a facut ea intr-adevar pt mine si pt educatia mea(tatal-meu oricum era zilnic pus pe scandaluri si innecat in vodka), si mai ales ca daca deschideai dulapul, sora-mea vitrega nu avea nici macar o pereche de chiloti in pls fata de mine, am ajuns sa o apreciez si sa o iubesc cu adevarat. Si, mai ales, acum inteleg si de ce era atat de rece: cu un sot alcoolic care te bate si doua fete micute care au atatea nevoi si toate grijile doar pe capul tau(ea era singura din casa care realiza ca nu avem ce manca, sau ca trebuie platita intretinerea sau cate datorii avem si purta singura pe umeri toate aceste greutati!!!)...nici nu-i de mirare!
Acum o admir mult si sunt mandra ca nu am crescut cu altcineva! M-a invatat lucruri care, nici mama mea naturala nu m-ar fi invatat atat de bine!
Sincer, nu mai intelegeam nimic. Si mi s-a intamplat asta cam pe la varsta de 6 ani, cand mama a fugit dincolo.
De aceea eu sunt de parere ca, cel mai bine pt copil este sa creasca de la bun inceput cu mama(in cazul de fata, TU) si cu tata.
Cand voi veti avea drepturile la custodia copilului, puteti sa o luati de la 0 cu educatia baiatului. Voi veti fi singurii din viata lui si va vedea ca va trebui sa va asculte si ii vor trece si toate obrazniciile.
Altfel....
Sunt convinsa ca si daca vei avea un copilas al tau, ii vei iubi pe amandoi la fel. Acum simti astfel pt ca esti coplesita de situatiile piedica si de comportamentul lui Andrei.
Toti copiii sunt buni, si el este un copil foarte bun, sunt sigura, dar, atat timp cat nu te poti ocupa doar tu de el, invata si el ce aude si ce vede...
Multa intelepciune iti doresc si sper sa se rezolve asa cum este cel mai bine!
Ai grija de tine. Menajeaza-te si nu te mai enerva.
Oricum nu poti schimba situatia atat timp cat nu ai drepturi depline asupra copilului!
Toate cele bune si capul sus! Noi suntem alaturi de tine, nu esti singurica!
Scrie-ne ce ai mai facut!

P.S.: fetele au dreptate, cand va fi mai mare, Andrei va aprecia mult ceea ce ai facut pt el!

Principesa spune:

Annitha, intr-adevar e o situatie deloc usoara pentru toti cei implicati.
Felicitari angelina pentru profunzimea raspunsului si pentru capacitatea de a acorda semnificatii pozitive aspectelor propriei vieti si de a le integra intr-o perspectiva atat de armonioasa. Raspunsul tau atinge foarte multe aspecte si le abordeaza foarte corect asa incat mie imi mai ramane foarte putin de adaugat.
Angelina pune accentul pe resursa ta principala: faptul ca il iubesti pe baietel.
Experienta lui anterioara ne ajuta sa intelegem de unde vin problemele lui comportamentale: un mediu de viata instabil, cu informatii contradictorii si confuzante. Cu siguranta ca e dezorientat, speriat, furios si nu are incredere prea multa in nimeni.
Iar peste toate astea, acum cand ajunge la tine se confrunta cu o problema de limite, de ierarhie care tot confuzie creeaza. Pentru echilibrul lui si al tau este nevoie sa adopti o pozitie ferma fata de socrii. Chiar daca nu este copilul tau, tu te ocupi de educatia lui iar a educa inseamna si e impune reguli care trebuie respectate. La sanctionari fizice e de preferat sa se apeleze cat mai rar dar probabil ca asta o stiai si tu. Cu socrii e foarte important de delimitat responsabilitatile pentru ca posibilele incalcari se repercuteaza negativ asupra lui Andrei si te tensioneaza si pe tine.
Perioada care va urma va trebui sa fie una de monitorizare a lui Andrei pentru a evalua profunzimea tulburarilor de comportament. In acest sens e de preferat daca este posibil amanarea operatiei de polipi pentru ca sunt 2 evenimente cu potential traumatizant care se suprapun.
Astept sa scrii mai concret despre nevoile si nelamuririle tale legate atat de Andrei cat si de tine si sa gasesti echilibrul in interiorul tau si al semnificatiilor pe care le acorzi tu


Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

try spune:

As mai adauga ca daca sotul nu te sustine in incercarea de a stabili regulile fatza de socrii tai, este aproape inutil. Iar cand spun sustine, inseamna sa creada in planul tau si sa le dea de inteles parintilor lui ca te sprijina 100%. Daca sotul tau impartaseste si macar 10% din pozitia mamei lui vis-a-vis de relatia ta cu Andrei, posibil sa nu obtii decat probleme si mai mari cu socrii si inevitabil cu sotul.
Toate deciziile care le luati vis-a-vis de Andrei si de socrii tai vor trebui acceptate de tine si de sot deopotriva.
Soacra ta trebuie sa constientizeze ca Andrei este mult mai castigat sa aiba o mama ca tine decat o mama ca PA, iar ea, ca bunica, nu poate indeplini rolul de mama. Fa-o sa inteleaga ca nu legatura de sange este cea care are rolul esential intr-o relatie mama-copil, incearca s-o convingi ca singura ta preocupare este binele lui Andrei si ca asta presupune si corectarea comportamentului lui, corectare care presupune si masuri mai putin placute (de genul pedepse, interdictii etc.). Ii poti cere eventual sa-ti acorde credit pentru o perioada in privinta lui Andrei. Spune-i ca poate nu ai experienta de mama inca, dar ca iti doresti sa reusesti sa fii o mama buna pentru Andrei. Sa-ti ofere un pic de timp si incredere sa dovedesti ca poti fi o mama buna.
De cele mai multe ori cu socrii sta asa situatia: nu te iau de buna de la inceput (mai ales cand e vorba de nurori), vor intai sa dovedesti si apoi se dau si ei pe brazda, eventual. Mai ales ca fiul lor este la al doilea mariaj (deci s-au fript o data si acum mai sufla un pic in iaurt).

Eu sunt mai categorica in privinta interferentei parintilor in viata tinerilor. Eu nu accept sa intervina parintii sau socrii in deciziile care privesc familia mea: de la unde-mi pun tablourile pe perete si ce mananc la masa de pranz si pana la problemele de cuplu. Accept cu placere sfaturi, pareri, idei, insa impunerile si "eu stiu mai bine decat tine" trebuie lasate la usa. Pentru motivul asta nu sunt nici adepta convietuirii la comun cu parintii sau socrii. Iar vietile voastre acolo sunt cam amestecate, chiar daca intrati in casa pe propria usa.
Stii, imi vine in minte serialul ala "Everybody loves Raymond". Esti un pic in situatia Debrei cu socrii care traiesc peste drum si care isi fac aparitia in casa/viata lor cand ti-e lumea mai draga. Iar sotul bine-nteles ca e intre ciocan si nicovala, intr-o permanenta pendulare intre parinti si sotie.
E adevarat ca socrii tai sunt un potential ajutor si pot reprezenta o parte buna in educatia lui Andrei, insa fara reguli pe care sa le respecte toata lumea, tot timpul va fi cineva nefericit sau in dezavantaj.

Alex - 5 Nov. 2004 ......... poze cu noi

conchita spune:

annitha, v-ati gandit sa introduceti actiune contra fostei sotii pe motiv de abandon? ca doar asta a facut, si-a abandonat copilul. iar daca tu te chinui, vad ca mai mult singura, sa il cresti pe andrei, ma intreb ce o sa se intample cu tine peste doi ani cand se intoarce mama "adevarata" sa-l recupereze?! pai cred ca, la cat ai ajuns sa il iubesti, iti iei campii.

problema pe care, dupa parerea mea, ar trebui sa o rezolvi tu acum este cu implicarea sotului in cresterea copilului. el este primul responsabil, nu tu. nu le mai reprosa socrilor ceea ce stii si tu prea bine ca ai de reprosat sotului. multa putere si intelepciune iti doresc.

annitha_cl spune:

Fetelor va multumesc din suflet ( nu pot exprima in cuvinte ceea ce am simtit cititnd randurile voastre). E ATAT DE BINE SA STII CA AI PRIETENI DE SUFLET SI LANGA SUFLET.
Am sa incep prin a raspunde la cateva intrebari.
Am introdus deja actiune de reincredintarea minorului tatalui ( pentru decaderea din drepturi a mamei e mai greu).
Nu de la bun inceput i s-a luat sotului meu dreptul la vizita. A avut putin ghinion ca sa spun asa : la divort - la intentarea actiunii- sotul meu a cerut ca minorul sa-i fie incredintat mamei spre crestere si educare si ca el sa aiba dreptul la relatii personale cu minorul dar nu s-a stabilit atunci si un program si PA a facut ea reguluile dupa pronuntare ( trimite bani dar baiatul il vezi cand vreau si daca vreau) apoi a urmat ceea ce am povestit mai sus.
Ce sa va spun... cand se supara Andrei spune multe lucruri care dor dar eu am adoptat o alta tehnica: il las sa spuna in legea lui ce vrea si cand se calmeaza ii explic ca tati e tatal lui la PA e mamica lui iar Dumnezeu a ales ca el sa fie baietel pentru ca tati asa si-a dorit si pentru ca tati il iubeste asa de mult el seamana numai cu mami, pentru ca tati e un om bun Dumnezeu l-a facut pe Andrei dupa tati ( fizic si chiar emotional).Iar eu... eu il iubesc foarte mult si sunt prietena lui ( a lui Andrei). Si cum de obicei crizele trec in 10 min cam in jumatate de ora ne jucam. Daca are nevoie de ceva ma striga pe mine, nici pe tati nici pe mamae nici pe nimeni, doarme cu mine ( nu o data a fugit de lanag bunica lui - soacra mea- pentru a veni langa mine), de cand mama lui a plecat si pana in prezent ( el locuieste cu bunicii materni deoarece abia duminica il v-om aduce) de cate ori il suna sotul meu sau soacra mea vorbeste cu ei 5 -6 cuvinte apoi ma cheama pe mine la telefon si abia il conving sa inchida telefonul, in plus mie imi spune mere: "Cristina, vorbeste tu cu tati sa vina sa ma ia la tine".Ultima oara era racit si abia putea vb. la telefon am inceput sa plang si sotul meu mi-a spus "Doamne sunt cel mai norocos om de pe pamant ca te am langa mine" m-a luat in brate si mi-a spus ca el simte si crede ca Andrei ma iubeste, nu doar ca tine la mine cum spun eu .
Ce sa va spun... ca sa va faceti o idee despre cum suntem noi... In zece ani cat au fost casatoriti sotul meu si fosta sotie nu au cumparat nimic in casa si nu au facut nici o reparatie a casei deoarece fosta sotie spunea mereu ca ea nu investeste nimic intr-o casa care nu este a ei si ca ea trebuie sa simta ca traieste, in schimb intr-un an de zile noi (sotul meu si cu mine) am schimbat totul in casa, am reconsolidat casa de la fundatie pana la acoperis, ma credeti sau nu chiar am sapat in gradina la cazma ( eu care sunt singura la parinti si am locuit intr-un apartament de bloc de cand am deschis ochii si pana pe 01.03.2004 - adica 27 de ani-) si pot spune ca nu imi pare rau si sunt chiar mandra de ceea ce am realizat pana acum impreuna ( in conditiile in care salariile noastre sunt de nivel mediu pe ec.)si totul doar noi doi el si cu mine fara sa ne ajute nimeni nici parintii mei nici parintii lui.
Aseara sotul meu mai ca avea putin sa nu inceapa sa planga... De ce? Sa va povestesc: a venit asera foarte fericit ( ii iesise si lui ceva in plus si cu ce mai avea pus de-o parte - banii pe care ii ia fiecare sa aiba la servici in ziua respectiva el ii pune de-o parte- mi-a cumparat un aspirator nou - cel vechi se stricase-)eram toti in curte si (socri si cu mine) iar el a venit cu aspiratorul cel nou sa mi-l arate. Socrul meu s-a schimbat la fata si la intrebat ca cel vechi ce are ca l-a reparat el. Sotul meu i-a spus ca daca l-a repata sa il foloseasca soacra mea pe acela vechi si noi pe cel nou si si-a cerut i-a multumit ca l-a reparat. Socrul meu a inceput sa tipe ca sa-l aruncam pe cel vechi ca soacra mea nu are nevoie si scurt a replicat "iar cu Andrei va priveste ce faceti pe noi nu ne intereseaza" apoi au facut stanga imprejur amandoi si au intrat in casa. Va spun sincer ca mi s-a rupt sufletul cand m-am uitat la sotul meu ( arata ca un catelus haituit, avea lacrimi in ochi si ochii lui albastrii erau cenusii acum). M-a luat in brate si mi-a spus TE IUBESC.
Aseara tarziu mi-a spus : "stii uneori ii urasc din tot sufletul".
Asa ca va dati seama cam care e situatia. Am stabilit sa vb cu o vecina sa il ia de la gradi si sa stea cu Andrei doua ore pana ajung eu acasa contra cost si o sa vedem mai departe.
Iar eu azi dimineata m-am certat un pic cu soacra mea pe tema asta.
Stiu ca poate v-am plictisit si ca aveti fiecare problemele lui care sunt sau nu putine si mai mult sau mai putin mai grave decat ale mele dar sunteti singurele persoane cu care pot vorbi cu adevarat, in fata carora imi pot deschide sufletul. Pe sotul meu il alin si ii ridic moralul dar nu ii spun chiar totul ca sufera destul din cauza copilului.
Va sarut dulce de tot, Annitha.

"Daca iubesti frumusetea exterioara, atunci nu ma iubi caci eu nu sunt frumoasa si pe lume sunt multe femei mult mai frumoase ca mine; daca iubesti bogatia, atunci nu ma iubi caci eu sunt saraca si pe lume sunt multe femei cu mult mai bogate decat mine... dar... daca iubesti iubirea, atunci IUBESTE-MA CACI EU SUNT SINGURA FEMEIE DIN LUME CARE TE POATE IUBI CU IUBIRE ADEVARATA!"

annitha_cl spune:

Ce sa va spun ... imi este teama in primul rand sa nu clachez ( in sensul ca tot adunandu-se problemele sa nu rabufnesc asupra copilului) in al doile rand ... si de asta imi este teama cel mai tare MOMENTUL IN CARE P.A. SE VA INTOARCE IN TARA. Va dori Andrei sa plece cu ea, va mai vrea sa sta cu mine, ma va putea iubi vre-odata aproape la fel de mult ca pe mamica lui, ce sa ii spun despre ea cat timp este plecata...,sa o las sa vorbesca cu el ( in cazul in care va incerca sa ia legatura cu el- pentru ca eu sunt foarte furioasa pe ea pentru ca a folosit acest copil pe post de obiect de razbunare si in plus a fost timp de doi ani, atat cat eu sunt prezenta in viata lor, pe post de minge de ping-pong, cand la unul cand la celalalt...)?
Astea sunt doar o parte din intrebari...
Apoi apar altele... la gradi ce-i trebuie, cum sa procedez daca nu ii place, ce sa fac cand nu vrea sa manance anumite mancaruri ( nu mamanca ciorba, mereu ne certam sa manace si apoi cerea portie dubla), ce sa fac cand ceva nu-i convine si imi cere sa merga la mama lui sau la bunicii materni? Sa ma duc impreuna cu sotul sa-l iau de la bunicii materni sau mai bine sa stau acasa? SA-i fac toate poftele sau sa reactionez normal ( cum as reactiona daca ar fi propriul meu copil)? Eu vreau sa ii creez un program stabil si sanatos cu ore de dormit, de mancat de plimbat, de joaca, de calculator... credeti ca ii cer prea mult? El este un copil istet si invata repede...ca exemplu asta vara i-am luat carti de colorat...nimic ( nici nu a colorat trei pagini), i-am luat caiete pentru scolari ( clasa intai cu litere..) nimic... si la un moment dat am avut ceva de facut pt. servici ( imi luasem acasa deoarece a trebuit sa plec mai devreme deoarece el facuse o criza de "isterie") si lucram de zor el a intrat si a vazut ca am "stilou de aur"(e auriu dar nici urma de aur) si ma intreaba "de unde ai stiloul asta de aur?"eu ii raspund "mi la dat un profesor"(asta mi-a venit in minte atunci) si ma intreaba "de ce? ai invatat bine si de aceea?"i-am spus ca da... A disparut doua minute si a venit cu caietele la mine ( cele de scoala) vreau si eu sa invat sa am si eu un stilou de aur ca al tau. Am lasat totul de-o parte si am inceput sa ii arat cum se fac liniutele si bastonasele . Am lucrat amandoi eu pt. servici el bastonase. La un moment dat imi spune pot sa fac o pauza? Bineinteles ca i-am dat voie... A luat caietul in brate si a iesit in fuga afara ( si descult) tati, tati, uite ce m-a invatat Cristina sa invat ca sa am note bune si un stilou de aur! Apoi s-a intors langa mine si a continuat sa scrie cat eu am lucrat ( il strigau copii sa vina la joaca si el nici nu clipea) Ca o concluzie ... voi ce spuneti?
In plus la el ( pentru moment) totul se rezuma la e scump sau nu, e la moda sau nu? cand mergem in parc ma intreaba vreau si eu asta costa mult, ai bani? De obicei negociem daca iti iau asta nu mai pot sa-ti iau altceva...deci vrei asta sau ne mai uitam poate gasim ceva mai ieftin si merge ( intelege).
va pup
Cristina

Ramba spune:

Parerea mea este ca trebuie sa il tratezi ca pe propriul copil, cu bune si rele. Apoi e bine sa limitezi pe cat posibil timpul petrecut cu bunicii, pentru a-l putea dezvata mai usor de obiceiurile proaste. Exista intradevar riscul sa apara din nou mama lui naturala si el sa doreasca sa locuiasca cu ea, dar incearca sa ignori aceasta perspectiva, pentru ca ar afecta relatia cu baiatul.
Cat despre socrii, nu ii baga in seama. Si eu am niste socri dificili, dar in 4 ani de cand locuim in aceeasi curte, am invatat sa ii ignor sau sa iau in gluma tampeniile le care de debiteaza.
Chiar daca ar fi fost copilul tau, soacra s-ar fi comportat la fel. Fetita mea venea de la bunici si imi spunea "Mama esti rea". Dar am trecut peste asta si peste multe altele, incerc si eu sa limitez timpul fetitei petrecut impreuna cu ei si lucrurile merg mult mai bine.
Multa bafta!

Miruna Enescu spune:

Cristina, ce baietel minunat, nu-i de mirare ca ti s-a lipit de suflet!

Am sa imi dau si eu cu parerea fata de intrebarile tale:
Cand iti este teama ca o va iubi/prefera pe mama lui, daca se intoarce in tara, gandeste-te intotdeauna la BINELE LUI: pentru el este cel mai bine sa creada despre sine ca este un copil dorit si iubit. Ii poti spune ca mama lui il iubeste, ca a plecat ca sa castige mai bine pentru el si eu zic sa-l lasi sa vorbeasca cu ea daca il suna. Daca nu se intoarce, copilul va creste cu impresia ca merita sa fie iubit si sa se lupte pentru el si abia mai tarziu va intelege ca mama lui nu este o persoana de calitate. Daca se intoarce, va putea avea o relatie buna cu DOUA mame care il iubesc. Tu poti lupta pentru ca sa ramana la voi, dar daca vreodata va trebui sa se intoarca la mama lui, pentru EL va fi mai bine asa. Asta este parerea mea, poate Pupesita sau altcineva va sti mai multe despre asta.

Cat despre restul: si eu sunt de parere ca un program riguros este EXACT ce-i trebuie (ex.: in fiecare zi ne sculam, ne imbracam, mancam, plecam la gradi, ne ia vecina, vine mami, ne jucam 30 min, mancam, vine tati, mancam de seara, facem baie, citim poveste, spunem rugaciunea, ne pupam si iubim, stingem lumina). O astfel de rutina face ca lumea oricarui copil sa para mai sigura, mai prietenoasa, si in special pentru un copil atat de "plimbat" pana acum. Chiar daca la inceput este mai greu, stabileste o astfel de rutina si tine-te de ea!
Eu cred ca asta este foarte-foarte important!

Celelalte probleme...vazand si facand, nici noi, mamicile vechi, nu am gasit toate solutiile. De exemplu, eu nu ii oblig niciodata sa manance ceva, doar le pun sub nas si, daca nu vor, le cer sa ia o inghitiura. Doar una, nu trisez. Incet-incet (dupa 4-5 incercari) se obisnuiesc cu gustul, si apoi mananca. Daca este o mancare pe care deja au mai mancat-o si ii apuca brusc mofturile, nu ii oblig, ii las nemancati (si fara snacks-uri intre mese). Asa ca am foarte putine mofturi la masa. Dar astea sunt doar metodele mele, fiecare mama cu stilul ei.

In rest, suntem aici, intreaba si sigur se va gasi cineva cu un sfat (daca nu cumva gasesti deja subiectul discutat).

Si inca odata, felicitari pentru bucatica de rai pe care ti-a incredintat-o Dumnezeu!