Sarcini multiple pierdute?? treceti pe aici!!
Raspunsuri - Pagina 6
giuliella spune:
Hello fetelor!
Hai ca mi-a mai venit o idee in legatura cu sarcinile noastre pierdute..si m-am gandit sa va intreb si pe voi daca stiti ceva in legatura cu asta. Deci sa va spun mai bine poebvstea..
Am achizitionat un aparat BIOPTRON de la Zepter. Si m-am gandit eu ca ar trebui sa il folosesc in primul rand la burtica..ca sa imi refaca totul acolo ..ca sa o iau de la capat cu o alta sarcina..si mi-a venit ideea "geniala" de a imi aseza aparatul pe glanda tiroida. Ce m-am gandit eu...ca am dereglari ale C.M. si mai am cateodata..dar ff rar o durere la nivelul gatului la tiroida. Si dupa cum cred ca stiti daca merge bine tiroida..totul e OK si la ovare. Si uite asa m-am apucat de treaba asta. Dupa 2 zile..mi s-a inflamat tiroida..de nu puteam sa inghit. Normal ca m-am speriat..mi-am spus ca poate mi-am facut rau. Si m-am interesat sa vad ce e de facut. Si ce am aflat. Folosirea aparatului face ca sa apara initial mici neplaceri la nivelul oricarui organ expus la lumina..apoi se repara totul ff repede fara sa apelez la medicamente. Am mai aflat ca Dr. Dan Peretianu foloseste cu succes de ani de zile aparatul ptr reglarea functiei tiroidei si totodata a observat ca nu apare nici o dereglare a tiroidei sanatoase. Si mi s-a explicat ca eu chiar aveam o tiroida bolnava si cum manifestarile care le aveam nu erau demne de a fi luate in seama...nici nu aveam cum sa stiu ca am probleme. Si acum am apelat repede la motoare de cautare si ce credeti ca am aflat . Ca intradevar tiroida este cea care face ajuta f mult si dezvoltarea unui BB si prin disfunctii poate duce la sarcini oprite in evolutie. Asa ca ma gandesc destul de serios ca sa imi fac si niste controale mai amanuntite. Acum va intreb si pe voi..cele care ati avut acele sarcini oprite in evolutie..v-ati facut analizele necesare ptr tiroida? stiti daca e intradevar un factor de a nu ajuta BB-lul sa se dezvolte? 
Astept nerabdatoare sa imi raspundeti. Va pupacesc pe toate si ...va astept pe aici.
gia
Adriana mica spune:
Buna fetelor,
Nu prea ma incadrez in topic, intrucat am avut doar o sarcina pierduta, dar sunt sigura ca avem multe lucruri de invatat una de la alta.
Pe scurt povestea mea trista: am ramas insarcinata(pentru prima oara) fara nici o problema, a fost totul ok pana la 9 saptamani(desi m-am mirat mereu ca simptome accentuate de graviduta nu prea aveam); dupa o intreaga saga neplacuta in relatia cu medicul meu de atunci, am decis sa merg la un alt medic(dr.T) unde s-a constat ca inima lui bebe nu mai bate.
Mi s-a efectuat chiuretajul acum aproape 8 saptamani, iar CM a venit exact la 6 saptamani dupa acea data. Imediat dupa interventie am facut tratament profilactic cu antibiotice; am sangerat foarte putin, si am plecat in concediu la mare. Dupa ce m-am intors(cam la 3 saptamani dupa chiuretaj) am avut din nou scurgeri maro, dar controlul ginecologic a confirmat ca totul este ok. Sunt convinsa ca fiecare organism reactioneaza diferit, dar poate aceste detalii va ajuta pe cele care treceti acum prin aceste momente (Mia, Ionica - colega mea de la Endometru).
Eu nu sunt prea sigura cand ma voi simti emotional pregatita pentru o noua incercare. Medical insa, mi s-a dat unda verde dupa primul CM normal. Ma incadrez in categoria "defect cromozomial"(analize foarte bune, prima sarcina pierduta, asa ca medicul nu mi-a recomandat alte analize - imunologice sau genetice).
Cum spuneam, insa, emotional ma simt coplesita. In jurul meu vreo 3 colege au ramas insarcinate cam in aceeasi perioada cu mine. Ma bucur enorm pentru ele, dar nu ma pot abtine sa nu constat ironic cum ar fi trebuit sa se vada acum si la mine burtica sau sa simt pentru prima oara "fluturasul" provocat de miscarile lui bebe. Incerc sa ma tin tare pe pozitii, si sa ma auto-incurajez ca data viitoare voi fi monitorizata ca la carte si ajutata cu ceva tratamente, iar experientele povestite anterior de fetele care au trecut cu bine de o incercare de acest gen(si acum isi tin bebe sanatos in brate)ma fac sa nu imi pierd speranta.
Barza
Adriana
ionica spune:
Scumpa Adriana
Imi pare nespus de rau ca trebuie sa treci prin aceasta experienta, din cate am inteles de la tine am pierdut sarcinile cam in acelasi timp.
Mie inca nu mi-a venit CM desi am avut sangerari pana acum doua zile,petele maro sunt normlale colul uterin nu este inchis iar endometrul se subtiaza pana va ajunge la dimensiunea normala.
Emotional nu este usor sa traiesi o asa experienta,imi aduc aminte la prima sarcina pierduta am crezut ca totul s-a prabusit in jurul meu.
Trebuie sa mergi mai departe,intoarce pagina nu trai in trecut ,cea fost a fost acum gandestete la viitor,ocupati timpul cu lucruri frumoase,trebuie sa ai in jurul tau un anturaj pozitiv ,debaraseazate de oamenii cu gandire negativa,nu uita ca ai suficienti ani in fata ca sa poti avea un bebe ,din cate stii o femeie este fertila de 12 ori pe an si vreo 40de ani deci fa calculul 40X12=504 sanse sa poti ramane insarcinata ,ai pierdut doar o sarcina dar nu si speranta.
Eu am piedut 4 si inca mi-au mai ramas vrea 480de posibilitati de a avea un bebe,totul sta in puterea gandirii tale pozitive,daca vei face prea mare caz te vei bloca pe aceasta idee si vei suferi.
Capul sus sunt convinsa ca vei reusi!!
Giulliela,
Interesant experimentul tau ,stiu ca tiroida este un impediment in dezvoltarea fatului dar la mine a fost eliminata aceasta cauza,se pare ca este deficienta de progesteron!!
Curaj
http://groups.msn.com/LeDumontauCostaRica
Hanaa spune:
Buna fetelor eu sunt noua pe forum, si as vrea sa va spun ce rau i-mi pare cand citesc ca atatea femei desi vor din tot sufletu sa aiba un bebe, nu reusesc iar altele care reusesc saaiba fara nici o problema nu i-si doresc acel copil, si-l paraseste prin spitale sau mai rau ajung chiar sa i-si omoare copilu nou nascut. Eu am pierdut o sarcina acum 4 luni,dupa 8 luni de incercari ne reusite am ramas insarcinata am fost cea mai fericita, pana in luna a doua cand intr-o seara am inceput sa sangerez
,m-am internat in spital unde am luat injecti dar degeaba sarcina s-a oprit din evolutie si am ajuns la chiuretaj . Acum incerc din nou desi i-mi este foarte frica nu i/mi pierd speranta va doresc la toate sanatate si sa va inpliniti visul de a avea un bebita frumos si sanatos 
anamari spune:
ma iertati daca apar si eu pe aici, dar vreau sa adaug o poveste cu final fericit...
am pierdut si eu o sarcina- in octombrie 2003, si asta dupa ce cu 10 ani mai devreme dusesem o sarcina la bun sfarsit...cauza -nu se stie, se mai intampla...am sangerat la inceput de sarcina, si apoi m-am simtit mai bine, iar in ultima saptamana am sangerat din nou-doctorul a zis ca e ok deoraece aveam placenta previa-acoperea colul, a dua zi au inceput contractiile si pana am ajuns la spital nu mai a fost nimic de facut....eu cred ca stresul, slabiciunea organismului- fusesem bolnava foarte rau in primavara lui 2003 au fost cauzele...eu am decis sa stept cel putin 3 luni...asa ca nu am mai incercat pana in februarie 2004, cand am ramas gravida cu Lia(aici noi suntem foarte norocosi)..primele saptamani de sarcina au fost foarte pline de griji, am numarat fiecare zi, fiecare saptamana...tin minte ca la servicu imi pusesem un calendar al gravidutei pe birou unde insemnam fiecare saptamana trecuta...au mai fost sangerari, placenta a fost jos inserata pana in saptamana 22, cand ni s-a luat o piatra de pe inima-dar in final rezultatul e o bomboana de fata...
Acum, eu in toata perioada dintre avortul spontan si februarie am luat vitamine-de preferinte prenatale.Pentru intarirea organismului in genere, cat si pentru faptul ca acidul folic reduce intr-un mare procent riscul unor defecte genetice care pot fi cauza pierderii sarcinii...m-am relaxat, am avut incredere, am fost la psiholog cu sotul-asa am simtit noi nevoia...
apoi m-au sunat multe cunostinte, si m-au incurajat si uite asa am aflat ca sunt multe femei care au pierdut la un moment dat o sarcina, mult mai multe decat imi imaginam eu...sunt femei care au pierdut 4,5,6 sarcini inainte de a naste un bebe...
ionica- am citit parca tu iei aspirina. din cate stiu eu aspirina este interzisa in sarcina???...
va doresc la toate un bebe sanatos, cat mai curand...
anamaria-lia-21.10.2004 si alex -24.08.1993 si samburelul de decembrie 2005-31 
poze de copii cuminti
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=39200" target="_blank">povestea lui alex, povestea liei, povestea noastra
Puterea corupe. Puterea absoluta corupe absolut
megbeng spune:
vin si eu in clubul vostru, dina pacate..nu am citit inca toate povestile voastre, dar am sa le citesc...
la mine totul e fff recent...azi e o saptamana de la chiuretajul pentru sarcina oprita in evolutie. s-a oprit in sapt 5+, am descoperit-o in 7+ si in 8+1zi am facut chiuretajul
intrucat dadeam semne ca psihic am sa ma refac mai greu, am inceput tratament cu xanax, un anxiolitic..iau o doza f mica si asa pot sa imi traiesc viata in continuare, fara sa plang intr-una.
sarcina mea a inceput ca o minunata poveste: asteptam un copil binecuvantat de Dumnezeu, pe care il concepusem in luna de miere, pe coasta de azur...un spermatozoid, un ovul si extrem de multa dragoste! ne-am bucurat doar sa saptamana de minunea nostra cea mica, in saptamana 5 am avut o mica sangerare..am facut eco: hematom perisacular care decoleaza sacul gestational, cu sanse mici sa duc sarcina la termen..am inceput imediat tratament cu utrogestan, 4/zi, dar prea mi se parea sinistru diagnosticul de iminenta de avort, asa ca am repetat eco la un alt dr, la 24 de ore dupa prima si..surpiza! sarcina dezvoltata normal, se vizualizeaza vezicula ombilicala...revii la eco in sapt 13 mi se spune...ma intorc la doctorul meu ginecolog, imi da lista de analize si, desi aveam simptome de sarcina clare, am si o presimtire, asa ca la sfarsitul sapt 7 repet ecografia la spitalul CFR2, unde decisesem sa raman pentur restul perioadei de saricna si ....
sarcina oprita in evolutie...era atat de clara imaginea de pe ecograf! un mare sac gestational gooool! gol fetelor, nici urma de embrion...inutil sa va explic suferinta mea si a sotului....azi abia am reusit sa fa analizele bacteriologice si virusologice, dar la mine mai mult ca sigur problema a fost hematomul..nu s-a mai irigat ca-lumea sacul si de aia nu s-a putut dezvolta bebe...
imi pare rau ca nu la-m intrebat pe ginecolog, dupa chiuretaj, la cat timp pot incerca din nou....eu vreau cat mai repede, va dati seama...imi dorisem de atata timp sa fac un copil in ultimul an de facultate, si se pare ca inca nu e totul pierdut!oare dupa 2 luni, daca e toptul ok pot incerca din nou?
"Cand timpul masoara cu anii pacatul/in el e sentinta, nu-n judecatori!" (Vali Sterian)
Medeea76 spune:
Of, dragele mele...
Ce sa va spun, eu am avut 7 sarcini pierdute, una din ele dusa pana in saptamana a 7-a, celelalte pierdute in sapt.3-4. De fiecare data Dr.T spune ca o sa-mi dea tratamentul minune in momentul in care o sa constate sarcina ecografic. Dar cum aceasta s-a pierdut mereu inainte de a se vedea punctuletz-ul (cu exceptia celei oprite din evolutie la 7 saptamani)... nu putem decat sa speram ca data viitoare nu se va repeta. Toate analizele sunt perfecte, sunt sanatoasa tun finzic, doar cariotiparea lipseste din lista noastra.
Altceva voiam insa sa va povestesc. De doi ani de zile nu mai suportam femei gravide, carucioare, copii mici, colege (multe) insarcinate, de la raioanele de bebelusi imi intorceam instinctiv privirea, depresia specifica celor aflate in situatia noastra, pe care foarte bine o cunoasteti. Ei bine, alaltaieri a nascut finutza mea. O minune de fetita, sanatoasa, frumoasa, copilul perfect. Vreau sa va spun ca nu mi-am imaginat nici un moment ca ma voi putea uita la zambetul ei, la fericirea mamei ei, la incercarile disperate ale micutei de a apuca sanul, la minusculii Pampersi, fara o urma de durere. Nu-mi vine sa cred: durerea nu mai exista! Ma uit dupa modele de suzete si dupa marimi potrivite de scutece cu o fericire de nedescris. Abia astept sa o botez, cat de repede se va putea din punct de vedere religios. Am gasit medicamentul minune si am reinceput sa traiesc. Stiu ca va veni ziua in care voi mangaia pe obrajor puiul meu si vreau sa traiesc frumos de acum inainte, asa cum m-a invatat micutza Ioana.
Imi doresc mult ca fiecare dintre voi sa aiba puterea de a lupta mai departe, fara inversunare, fara durere, ci pur si simplu cu rabdare si, mai ales, frumos.
Opriti-va putin din agonia in care ati intrat, mirositi aerul cald de toamna si priviti ce albastru minunat are cerul astazi!
Medeea
marrina spune:
Dragele mele,
Eu nu am fost niciodata 
(desi incerc de 8 ani) dar studiind despre Vitex agnus castus am gasit si niste recomandari ale acestei plante pentru oprirea avortului datorat insuficientei de progesteron. Articolul pe care vi-l recomand are multe date, studii clinice, explicatii referitoare la CM (hormoni):
http://www.uic.edu/pharmacy/research/diet/content/scont_womens_health_chasteberry.htm
Poate ca un tratament facut dinainte cu aceasta planta ...
Va doresc tuturor curaj si pe care vi-i doriti!
Adriana mica spune:
Buna fetelor,
Megbeng, acest mesaj este pentru tine. Mie dr.T mi-a dat unda verde dupa primul CM normal(care la mine a venit exact la 6 saptamani de la chiuretaj). Iar singurele analize pe care mi le-a recomandat sa le fac inainte de a incerca din nou au fost cele pt toxo si cmv(nu am imunitate). In plus, probabil voi face ceva tratament in primele luni de sarcina. Daca tu vrei sa faci si alte analize, dr.T NU recomanda laboratorul de la Fundeni, ci mai degraba Cantacuzino(pt cele imunologice),respectiv Coltea(pt cele de hematologie). Eu am decis sa merg pe mana lui(sa fac doar ce analize mi-a recomandat), si sa incerc de luna asta din nou; iar de indata ce am un test de sarcina pozitiv, il sun sa incep tratamentul.
Cat despre ceea ce spunea Medeea, partial este adevarat: dupa pierderea unei sarcini, exista un moment critic, acela cand constientizezi ca sanii au revenit la dimensiunea de dinainte, si ca, desi era momentul cand burtica ta ar fi trebuit sa inceapa sa se rotunjeasca, acest lucru nu se intampla; si cred ca este firesc sa simti asa si sa incerci sa-ti exteroirizezi trairile. Treptat insa , regretele incep sa se atenueze, dar teama de un nou esec si amintirea trista a acelor clipe cand visai la bebele din burtica, nu se uita asa de usor. Se pare ca cea mai buna terapie consta in a ramane din nou insarcinata. Iar sa botezi un bebe este intr-adevar un sentiment inaltator.
Medeea, te rog spune-mi cum ti-ai dat seama ca ai pierdut sarcini asa de mici(3-4 saptamani)? Era vorba despre avort menstrual(o mica intarziere la CM si apoi venea cu cheaguri de sange)? Dr.T ce ti-a zis, nu poti face nimic?
Barza
Adriana
lizup spune:
Buna fetelor! si jos palaria in fata voastra!Sinteti niste adevarate luptatoare si sigur niste viitoare invingatoare!
Am 34 de ani si o minune de fetita! dar inainte de ea am avut si eu o sarcina oprita in evolutie la 12 saptamini, cu un avort pe care am sa-l tin minte toata viata chiuretat mai mult pe viu!Am incercat mai mult de un an sa ramin insarcinata si am reusit sa duc la bun sfirsit o sarcina sustinuta cu Alilestrenol pina la 7 luni!
Dra nu m-am oprit aici si in 2003 am mai pierdut o sarcina la 6 saptamini, dupa care in noiembrie 2003 am avut extrauterina pe trompa stinga cu scos trompa si o bucata de ovar...iar in 2004 august am facut si pe trompa dreapta...deci numai am nici o trompa si nici o sansa sa mai fac un bebe pe cale naturala...
V-am scris ca sa va incurajez ca se poate ... fetita mea e cel mai bun exemplu...si tot ce am indurat eu merita daca in cele din urma ti in brate un puiut...
Multa putere luptatoarele mele ! sa va dea Dzeu darul minunat pentru care luptati...