Durerea femeiasca
Raspunsuri - Pagina 2
Daisy spune:
Giuliano,
Regret daca te dezamagesc dar topicul deschis de mine chiar nu are nici o legatura cu casnicia mea (nu ca aceasta ar fi deosebit de roza dar oricum nu se aseamana nici pe departe cu cea la care faceam referire).
Asa cum am precizat, ideea acestui subiect mi-a venit de la vizionarea festivalului folk de la malul marii, prezentat de radio 3net. Si nu este o simpla aberatie, crede-ma, destul de multe femei traiesc astfel de drame dar nu au taria sa se rupa sau pur si simplu se ascund in spatele copiilor pentru a derula la nesfarsit acelasi film de zi cu zi de teama necunoscutului sau de stigmatizarea de catre cei din jur (a lor sau a copiilor lor).
Sunt 100% de acord cu tine ca, intr-o casnicie sa nu se ajunga la o ruptura, cheia succesului e comunicarea si ca ambii parteneri sa incerce sa se inteleaga reciproc, cu bune, cu rele si sa traga impreuna la aceasi caruta. Totusi, procentul casniciilor in care femeia traieste o adevarata drama este mult mai mare decat restul. Veti zice "si ce, asa le trebuie, isi merita vina, se autovictimizeaza"... Oare e chiar asa, E CHIAR ASA SIMPLU SA FACI TOTUSI PASUL FINAL? Am pus aceasta intrebare deoarece sunt printre noi multe care au fost puse in aceasta situatie sau unele care chiar au facut pasul, ele vor putea sa ne impartaseasca mai multe despre asta.
Giuliano, observ in continuare ca vrei sa particularizezi situatia (desi cu riscul de a ma repeta iti spun ca nu e cazul) iar la intrebarea daca sunt perfecta, cu mana pe inima iti voi raspunde simplu: NU! Tocmai din acest motiv semnez "cea care spera" (sunt constienta ca sunt o pesimista - fara simtul umorului - dar incerc sa ma tratez).
Cea care spera
iulian1969g spune:
>Dar nu despre asta vroiam sa stam de vorba, ci despre conditia noastra de femeie, intr-o casnicie care nu ne ofera satisfactia implinirii sufletesti, o casnicie care a debutat din dragoste dar care s-a transformat in obisnuinta, ca mai apoi sa se transforme in corvoada.
Eu am inteles ca te incluzi si tu in situatia celor de mai sus, din moment ce folosesti expresia "conditia noastra". Acum am inteles ca tu de fapt ai vrut sa spui "conditia unor femei, din care eu - din fericire - nu fac parte". Dar acum am inteles mai bine.
Giuliano,
Regret daca te dezamagesc dar topicul deschis de mine chiar nu are nici o legatura cu casnicia mea (nu ca aceasta ar fi deosebit de roza dar oricum nu se aseamana nici pe departe cu cea la care faceam referire).
Bine; dar daca cunosti astfel de femei, cred ca este bine sa le incurajezi sa se exprime.
Giuliano
ellamiss spune:
Poate ca sunt la inceput de drum dar eu nu-mi vad casnicia in aceste versuri.Suntem casatoriti de 2 luni si jumatate dar ne cunoastem de 3 ani.Am stat impreuna din a2a luna.Din aceasta poezie reiese ca femeia este sclava barbatului.Depinde, nu toti barbatii sunt la fel.Eu cred ca in aceasta poezie se regasesc bunicii sau chiar strabunicii nostri.In ziua de azi nu mai este cum era inainte,femeia facea toata treaba.Depinde si cum il educi de la inceput, vorba soacra-mii.Sotul meu ma ajuta in aproape tot ceea ce fac, el este de parere ca si eu sunt obosita cand vin de la munca si nu pot face toata treaba singura, de exemplu daca fac mancare el curata legumele, daca spal(pentru ca acum nu avem inca masina de spalat) el clateste rufele , etc.Pot spune ca este un sot bun si nu cred ca s-ar schimba.Asa am fost de la inceput.Poate ca unele dintre voi o sa spuna ca este un papagal pentru faptul ca ma ajuta,cum mi-a mai zis cineva, dar nu este adevarat, face asta pentru ca ma iubeste si incearca sa fim o familie unita.Isi doreste enorm de mult un copil si am vorbit si despre chestiunea aceasta, adica sa-si asume raspundereea fata de copil, nu numai jucandu-se cu el ci si crescandu-l cot la cot cu mine.Este mare lucru sa ai un barbat care sa te ajute, sa nu faca din tine o carpa.Poate spuneti ca suntem la inceput dar, cred eu, ca nu s-ar schimba.
Nunta noastra-16 iulie 2005
mihaela&adrian16iulie2005