situatie delicata !!!!!! (2)
Raspunsuri - Pagina 8
clauditzadennis spune:
Mai, Ileana Cosanzmeaua, da' tu nu te mai potolesti?! Vezi ca aveai o invitatie pentru un bulion de zile mari, da-i drumul, ca-ti da in foc!
Adriana a spus in nu stiu cate posturi ca este 99% sigura ca bebe este al sotului ei...de trait traieste in minciuna de ceva vreme si eu una nu vad rostul faptului ca ar trebui sa mearga sa-i spuna sotului "Stii, am avut un moment de ratacire, s-ar putea sa nu fie copilul tau!", cel putin nu acum, cand are alte prioritati (sa nasca cu bine, sa treaca de lauzie si sa-l creasca linistita pe bebe...). Sau trebuie neaparat sa afli tu finalul telenovelei in care esti implicata, vad, pana-n gat! Mai lasa-ne cu fazele-astea de lup moralist!
ramonaa spune:
Adriana, nastere usoara! Am citit si eu intreaga poveste si imi inchipui ce greu este. Nu as putea sa te condamn dar nici sa te laud pentru ca oricui i se poate intampla ceva neprevazut in orice moment al vietii. Nu sunt de acord cu relatiile extraconjugale si vad mereu familii distruse din cauza lor, dar cred ca e totul ok din moment ce ti-ai dat seama de greseala si nu e felul tau de a fi. E adevarat ca e o greseala majora dar asta e...
Sa fii sanatoasa si sa ai putere sa-ti rezolvi problemele.
Ramonaa si Robert (15.01.2004)
aiuras spune:
Adriana,
Am tot urmarit discutiile legate de povestea ta si pot sa zic ca rabi si tu ai dreptate si tu ai dreptate...
Te inteleg pentru ca mie nici dupa 15 ani nu mi-a trecut amaraciunea ca sotul meu nu m-a sustinut cand ma cautam pe la oncologie. A fost o experienta groazanica care mi-a schimbat viata si prioritatile si mi-a sters zambetul pentru mult timp. Da te inteleg cam este ca sa stii ca singurul lucru care te desparte de a repeta acea experienta este o sarcina elegant evitata de sotul tau. Te inteleg ca vroiai copilul si te cred ca esti o fire bataioasa si mandra ce s-a revoltat ca astepta favoruri de la sot si cred ca tocmai din acest motiv ai actionat. Te cred si ca il iubesti inca pe sot.
Cred ca cel mai important este sa te gandesti sa duci la bun sfarsit lunile ce le mai ai pana la nastere.
Tu trebuie sa apreciezi daca ii mai dai sotului o sansa de a sta cu voi.
1. Daca da, atunci concentreza-te pe acest lucru si reacomodati-va in trei. Desi ma tot intreb unde va dormi BB care o sa planga seara saracul 
.
Nu ii spune sotului de prieten pentru ca nu este un subiect peste care se poata trece usor chiar si daca ar depune eforturi sincere. (nu cred ca aveti nevoie de consilieri matrimoniali cu rezultate indoielnice)
Imi pare rau sa spun dar este numai sotul tau nu si preotul tau. Chiar daca pe moment poate parea cu accepta in timp se vor accentua reprosurile si indoielile).Pentru faptele tale vei da socoteala in alta parte, in alta lume acum trebuie sa te concentrezi pe familia in care va creste copilul.
2 Daca Nu vrei sa mai stai cu sotul atunci asigura-te ca ai cum sa iti cresti copilul si pregateste-te de divort (pune bani deoparte, conturi, cauta-ti actele, locuinta adecvata, etc).
Daca prietenul insista sa afle rezultatul testului si daca are vreo contributie atunci ai o problema de rezolvat cu el.
Eu nu il vad facand parte din viata ta pe moment mai ales ca nu traiti "o poveste torida de dragoste" ci mai degraba este vorba poate de restaurarea orgoliului lui de reproducator.
Este de discutat a cata aventura esti tu pentru el si nu trebuie sa neglijezi ca si el poata sa fie cu indoiala in suflet (cum ca poate o sa mai calci pe alaturi).
Sa va ajute Dumnezeu!
adriana2005 spune:
aiuras- trebuie sa recunosc ca ai un mod realist de a privi problema si apreciez mult asta.Imi pare rau ca ai trecut printr-o astfel de experienta ,cam stiu ce inseamna(la mine s-a dovedit a fi benign cel putin pe moment),si iti doresc sa ai o sanatate de fier !!!! Acum sunt in luna 7,5 si nu mai e mult si crede-ma ca nu ma pot gandi la nimik decat la el...la bb mic al meu Vorbesc cu el,ii pun muzica,imi e dor de el de la un eco la altul ...
Am totul pregatit pt el,sunt toate impachetate inca ..dar le am.
Vreau sa raman cu sotul meu fara indoiala,mai gafeaza el dar incerc sa-l mobilizez si se pare ca merge.Intre mine si sotul meu pe langa sentimente exista si o rel de prietenie...de aceea m-as baza ca pot discuta cu el deschis ...dar nu acum ! Acum cel mic merita toata atentia.In ce priveste a tertza persoana...cred ca si el e debusolat, nu vreau sa-l scuz,dar cateodata se bucura ca ma vede (pe strada) alta data nu stie sa reactioneze.Poate stiind ce probl are se gandeste ca nu are cum sa fie al lui...si sincer si eu cred tot mai mult asta.Nu am apucat sa discut cu el f concret despre asta pt ca am vrut sa-l evit ...si parca totul a ramas in coada de peste.
As fi vrut sa discut cu el sa vad...mai vrea test adn? Stiind ca nu are copii se poate sa doreasca sa-l facem pt siguranta lui.In legatura cu " a cata aventura sunt eu pt el" ....cred ca nu e usa de biserica si ca nu s-a indragostit de mine de nu mai poate asa ca nu ma imbat cu apa rece.
Toate cele bune si merci de raspunsul primit.
ramona- merci pt urari.Nu e felul meu de a fi, ai obs bine, practic eu condamn un astfel de comportament deci ma condamn si pe mine, nu ma felicit,dar s-a intamplat.
Nu imi place sa fiu duplicitara si sper ca o discutie sa clarifice mult.
KSorana- intr-un fel cam ai dreptate, decizia e luata.Vreau sa ma ocup de bb, apoi o sa am o discutie cu sotul meu f clara despre ce a fost si ce asteptari avem fiecare ca sa evitam astefel de tampenii,pe de alta parte as dori sa discut si cu " prietenul" meu sa vad concret ce asteptari are sa nu am alte surprize.
Nu ma mai intalnesc cu prietenul meu, chiar evit daca pot sa ma intalnesc cu el si se pare ca si-a dat seama, ca nici el nu ma bazaie.Mi-a spus sa-l caut cand doresc, ca pot conta pe el oricand,etc... dar nu am facut nici cel mai mic pas spre el .
Dar stii cand isi baga dracusoru coada....parca e un facut... ne vedem aproape saptamanal din greseala, pe strada, in parcare,etc..
belladona- Si eu am devenit foarte sensibila,imi vine sa plang mult mai usor , sunt mai iritata ca de obicei,incepusem sa cred ca " depresia postanala" am facut-o acum ...inainte 
Cel mic trebuie sa se nasca pe la inceputul lui noiembrie !!!il asteptam prin 8,10 nov..sa vedem daca vrea ...nu depinde de mine .
Deocamdata e jucaus,ma suteaza cat poate,se inghesuie in partea dreapta de parca ar putea sa plece undeva...l-am si visat cum va arata....Urmeaza sa merg la eco si abea astept sa-l vad, dupa masuratori e cu 2 sapt mai dezvoltat...sa vedem acum.
adriana 
camelia-daniela spune:
Draga Adriana,
cred ca de cind ai deschis subiectul asta ai plins mai des decit ai fi in stare sa recunosti!!
Eu l-am descoperit acum si am citit partea a 2-a...vreau sa-ti spun ca primul gind pe care l-am avut a fost ca te-ai supus inchizitiei!!!
Nimeni nu este perfect...nici tu...desi am impresia ca esti cu picioarele pe pamint.
Nu vreau sa te laud, ca ceea ce ai facut a fost o greseala si asta stii si tu...dar tin sa-ti spun ca ai dat dovada de tarie de caracter, curaj si continuitate incepind subiectul asta. Ai primit tot felul de raspunsuri care, sint convinsa, au venit din suflet, dar fiind rezultatul punctelor diferite de vedere ale fetelor.
Poate citeva dintre ele sau exprimat mai dur, asa cum au si recunoscut si te-au criticat cum se poate mai bine, dar...stau si ma gindesc ce ar face daca ar fi intr-o situatie similara...intotdeauna este usor de zis, dar greu de pus in practica. Nu vreau sa critic pe nimeni dar eu am incercat intotdeauna cind a fost sa dau un sfat, sa ma pun in situatia respectiva...iar cind cineva si-a recunoscut greseala si striga dupa ajutor, atunci incerc sa-i dau o mina...nu sa-l fac sa se simta si mai declasat decit este!
Vreau sa-ti spun ca drumul adevarului este cel mai bun...asta e parerea mea. Nici eu nu pot sa mint, fara sa ma schimb la fata...si de fapt, de ce sa mint??...cind am facut o greseala am recunoscut-o si am stat dreapta in fata tuturor...in acel moment recunosti cine ti-e prieten si cine nu.
Drumul asta ma ajuta pe mine sa-mi pastrez respectul in primul rind fata de mine insami, urmat de respectul fata de ceilalti care-mi sint dragi...daca cineva ma iubeste cu adevarat, atunci ma iubeste asa cum sint, cu tariile si slabiciunile pe care le am...nu-i asa??? :-))
Timpul o sa le rezolve pe toate...acum concentreza-te asupra bb-ului si o sa vina si timpul sa pui cartile pe masa...nu te stresa acum pina la nastere...sint convinsa ca o sa alegi calea rationala cu care o sa poti sa traiesti.
Poate nasti pe 06 noiembrie...daca da, atunci sa-mi trimiti si mie un mesaj scurt :-))...pina atunci iti doresc toate cele bune, sanatate si noroc!!!
de la Cami.
petaluda spune:
iti dau un sfat pe care nu stiu daca eu l-as putea aplica in circumstanta in care te afli tu, dar dupa parerea mea realitatea sociologica conteaza mai mult decat cea biologica: adica tatal unui copil este cel care se comporta ca atare .insa stiu ca acest sfat nu se poate aplica intotdeauna.
cat despre povestea cu informatul sotului despre aventura ta, nu cred ca este vorba de minciuna sa nu ii spui...este mai degraba ideea ca eviti sa faci rau cu buna stiinta. nu poti da timpul inapoi dar poti sa te gandesti cum sa nu faci rau de acum inainte. este foarte nobil sa preferi intotdeauna adevarul dar dupa parerea mea in unele situati adevarul face mai mult rau decat minciuna. cred ca in decizia ta trebuie sa primeze interesul copilului.
greenapple2611 spune:
[blue]Buna,
am citit discutiile pe marginea acestui subiect si am impresia ca totul respira ipocrizie. Daca Adriana si-a inselat sotul, desi spune ca-l iubeste, e clar ca are o problema pe care nu si-o poate rezolva decat singura. Chiar daca a cerut sfatul nostru, sustin ca nimeni nu e capabil sa inteleaga macar o centima din relatia ei cu sotul ei si de asemenea, nimeni nu are dreptul sa o judece. Comportamentul este determinat de valorile pe care le avem fiecare, de interesele si scopurile noastresi mai ales de conventiile sociale sau culturale. De aceea, lucrurile care ni se par noua logice, pentru altii sunt niste aberatii si viceversa. Cel mai gresit lucru in viata este sa consideram oamenii obtuzi pt. ca nu vad lucrurile asa cum le vedem noi.
Prejudecatile fac relatiile atat de dificile intre oameni:
1 Nu conteaza decat faptele care graiesc de la sine
2.toata lumea actioneaza in vederea atingerii acelorasi scopuri
3. Unele comportamente sunt fara sens, astfel ca pot fi ignorate
Nimic nu este fara sens, totul are o explicatie, insa ne lipsesc noua elementele pentru a sesiza sensul, fara neaparat a-l si intelege.
greenapple2611 spune:
Revin deoarece vreau sa spun ca am mai sesizat ceva: interesul acordat acestui subiect(cele 16 pagini), arata faptul ca nu putem depasi unele cutume din societate, ca infidelitatea(poate justificata dpdv al celui infidel) este tabu in societatea noastra, si am simtit multe frustrari sentimentale omorate in fasa in discutiile anterioare, doar pentru ca " asa ceva nu se face". Daca ne uitam la francezi, la popoarele scandinave s.a observam ca aceste inhibitii au fost depasite, ceea ce nu inseamna ca sunt niste popoare desfranate. Suntem inca un popor patriarhal, in care femeia este datoare sa mentina intreaga familia desi uneori se simte mizerabil.
Vreau sa mentionez ca sunt casatorita, imi doresc un copil, nu sunt misandrina(adica sa urasc barbatii), nu imi insel sotul, cu alte cuvinte sunt o femeie normala; dar nu pot suporta intoleranta izvorata din necunoastere.
O zi buna va doresc
Greenapple
adriana2005 spune:
GREENAPPLE - ceea ce ai scris mi se pare f adevarat,intr-adevar doar eu stiu mai bine anumite lucruri dar speram la idei mai bune ca ale mele- oricum mi-a placut cum ai pus problema.
PETALUDA - poti sa fii sigura ca bb este pe primul plan, de aceea am adoptat o atitudine de genul " se va rezolva cu bine" pt ca doresc sa-i ofer liniste acestui bb mic mai ales ca sunt in ultimul trimestru (mai am cam 6,7 sapt pana la nastere).
CAMELIA - draga mea ,de aceea am si postat subiectul acesta deoarece aveam nevoie de sfaturi si in unele momente de suport.Am tinut totul in mine si simteam nevoia sa ma descarc chiar daca incasam numai capace. Eu sunt de principiu ca e bine sa asculti pareri pro si contra ... sa pui totul cap la cap si sa gasesti solutii- eu asta ma incercat.Unii mi-au dat solutii ,altii nu pot sa treaca peste trecut...asta e.
In viata mea nu am mintit sau nu am sustinut minciuna - mi-am spus punctul de vedere chiar daca stiam ca o sa ma coste....dar situatia asta e mai complexa , nu ma costa doar pe mine !!!!
Oricum in adancul sifletului simt ca bb e al sotului meu...poate e o prostie dar.........??!!!??
In ce priveste bb meu e un dulce ..ma trezeste cu suturi de 2 ori pe noapte !
adriana
greenapple2611 spune:
Adriana, am fost cam dura ieri, dar ma oripileaza "lupii moralisti" care nu vad padurea din cauza copacilor sau, mai rau, se fac ca nu o vad.
Mai mult ca sigur sunt subiectiva deoarece am fost intr-o situatie asemanatoare, dar intr-un moment in care ma hotarasem sa divortez, desi sotul de atunci nu stia asta. Am ramas insarcinata cu altcineva(cel care mi-a devenit sot dupa aceea) fara sa programez asta si am facut in timpul acela un vaccin, nestiind ca sunt insarcinata, deci a trebuit sa fac intrerupere de sarcina; dupa care am si divortat si m-am casatorit cu actualul meu sot.
Daca tot am inceput, sa va povestesc pe scurt: fostul meu sot era un tip despre care am numai cuvinte de lauda: iubitor, atent, ma ajuta, era tot timpul langa mine in clipele grele, cuminte, etc Avea insa un singur defect(din punctul meu de vedere), nu era ambitios; iar dupa 9 ani de casnicie nu mai este de ajuns doar dragostea, incepi sa ai alte aspiratii, sa iti doresti mai mult, atat spiritual cat si material(nu intelegeti numai BANI!!!). El avea o limita pe care nu si-a putut-o depasi nici chiar astazi, dupa 3 ani de la divort.
In momentul cand ne-am despartit, toata lumea, inclusiv ai mei, au considerat ca sunt nebuna, ca mi s-a urat cu binele, ca nu imi mai ajunge ce am, vreau pe altcineva cu bani(mai ales ca fostul avea 30 de ani, iar actualul avea atunci 45). Toti au fost convinsi inainte de a-l cunoaste pe actualul, ca eu ma casatoresc din interes, ca este "batran" iar eu o desfranata; nimeni nu a pus in discutie si posibilitatea ca eu chiar il iubeam, ca ma simteam protejata, ca il admiram pentru ca era un om puternic. Singurii care nu m-au invinuit au fost parintii mei.
Nuantele relatiilor intr-o casnicie nu au cum sa fie percepute corect de cei din jur pentru ca aceia te vor judeca prin prisma experientei de viata acumulate de ei, si a ceea ce ar fi facut ei daca teoretic ar fi fost pusi intr-o situatie ca asta.
De aceea eu te inteleg si daca tot ai cerut un sfat, ti-l dau desi nu sunt in masura, eu in locul tau as afla al cui e copilul si as incerca sa raman cu acela(dar asta e doar o parere). Eu am pierdut pana acum 5 sarcini(in diferite moduri), un copil mi-a murit la 4 zile dupa nastere, deci iti dai seama ca stiu ce inseamna sa-ti doresti un copil si cat de important este in viata unei femei. Fii fericita ca Dumnezeu ti l-a dat si nu-l considera o greseala(asa cum te indeamna altii). Un copil este o binecuvantare, si oricum, este nascut din pacat; cine are dreptul sa evalueze cat de mare este pacatul si cine nu are pacate astfel incat sa aiba curaj sa dea cu pietre?