situatie delicata !!!!!! (2)
Raspunsuri - Pagina 3
casandra spune:
Catalina, dar ce vina are copilul sa traga ponoasele pentru greseala maica-sii?
Pentru copil, cred ca mai bine e sa taca.
Nu are rost sa faca acum pe virtuoasa care nu poate trai daca nu spune adevarul. Pentru ca virtuoasa nu este, iar o astfel de dezvaluire distruge destinele mai multor oameni. Tacand, isi va purta singura povara pacatului.
Chuny spune:
Cum adica sa taca pentru copil?? Chiar credeti ca va fi mai fericit în minciuna? sau ca barbatul ei e chiar asa de prost ca n-o sa-si dea seama ca a fost fraierit?? Daca nu spune la nimeni, tot trei vieti distruge ... mai, mie mi s-ar parea groaznic sa-i fac copil la barbatu-miu cu altul, sa-l mint, si apoi sa mai fac si pe victima. In plus tot spuneti ca sa nu judecam...pai de ce sa nu judecam ?? sau oare putem sa nu o facem??? Omul, desigur, e supus greselii, dar e supus si judecatii altora...
Bine spunea Ileana, chiar daca cu prea mult pathos :-) : povestiti si sotilor vostri sa vedem ce parere ar avea de aceasta situatie...
Si sa va mai spun ceva : copilul poate supravietui in orice situatie, în ambele variante va creste mare si frumos, însa povara mizeriei morale îi va fi foarte greu de suportat. Din punctul meu de vedere ar trebui sa îi spuna tot sotului, sa se separe si sa-si ia viata de la zero.
Insa nu o mai dati cu binele copilului, ca n-are nici un sens în cazul de fata.
casandra spune:
-------------------
copilul poate supravietui in orice situatie, în ambele variante va creste mare si frumos, însa povara mizeriei morale îi va fi foarte greu de suportat. Din punctul meu de vedere ar trebui sa îi spuna tot sotului, sa se separe si sa-si ia viata de la zero.
----------------
Mizeria morala exista. Mama are de ales intre a o suporta singura sau a i-o pune in carca si copilului. Cum ii va explica pustiului ca nu a stiut al cui este? Crezi ca e mai bine pentru copil sa apara intr-o familie destramata, cu o paternitate incerta? Ce vina are micutul, ca dintr-un copil dorit de toata lumea sa se transforme in marul discordiei, rusinea familiei, a rudelor, a bunicilor? Pentru ca acolo se va ajunge, traim intr-o lume reala.
Chuny spune:
Da, Casandra. Insa fii sigura ca în nici una din cazuri mama nu va purta singura povara. Exista doua cazuri : ori spune acum singura adevarul, ori el va fi aflat de ceilalti mai târziu. Insa sa nu-si faca iluzii ca nu se va afla, e doar o problema de timp. Iar ea daca ramâne cu barbat-su, desi l-a înselat si face copil cu altul, nu cred ca va fi fericita. Iar copilul cu atât mai putin !
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
-------------------
copilul poate supravietui in orice situatie, în ambele variante va creste mare si frumos, însa povara mizeriei morale îi va fi foarte greu de suportat. Din punctul meu de vedere ar trebui sa îi spuna tot sotului, sa se separe si sa-si ia viata de la zero.
----------------
Mizeria morala exista. Mama are de ales intre a o suporta singura sau a i-o pune in carca si copilului. Cum ii va explica pustiului ca nu a stiut al cui este? Crezi ca e mai bine pentru copil sa apara intr-o familie destramata, cu o paternitate incerta? Ce vina are micutul, ca dintr-un copil dorit de toata lumea sa se transforme in marul discordiei, rusinea familiei, a rudelor, a bunicilor? Pentru ca acolo se va ajunge, traim intr-o lume reala.
A, nu, eu credeam ca discutam ca intre oameni cu scaun la cap si pentru care demnitatea, chiar si in ceasul al 12-lea, inseamna ceva mai mult decat vorbe goale... De pe pozitiile astea cu "rusinea familiei" refuz sa discut... Adica cum, dupa ce iti doresti atat de mult un copil, mai apleci urechea la chestii de genul asta? Adica asta te intereseaza, dar ca iti minti barbatul, copilul si o lume intreaga, nu!! Mai, pe la noi prin Ardeal este o vorba, "nu poti sa fii si cu pita unsa si cu slanina in pod"... Si cam pe ce termen crezi ca ar trebui ca barbatul ei sa creada ca ala e copilul lui iar copilul sa creada ca ala e tatal lui? La nesfarsit, pesemne? Are ea dreptul asta?!...
La urma urmei pe copil nu il va interesa actualul ei sot daca el nu este tatal lui si ea divorteaza de el. Si va fi exact tot atat de "rusinea familiei" ca si alti copii din familii destramate, nici mai mult nici mai putin. Si gata, pun punct aici pentru ca deja incep sa ma enervez.
_
In God we trust, all others bring data.
casandra spune:
Catalina, daca chestiunea asta ar fi doar intre adulti, ti-as da dreptate. Daca nu ar fi un copil, nenascut inca, la mijloc, ai avea dreptate 100%.
Dar, pentru copil, sosirea intr-o lume in care va fi privit de la inceput cu suspiciune, nu cred ca e de dorit. Acum, eu nu ii cunosc familia Adrianei, dar in majoritatea familiilor pe care le stiu, o astfel de destainuire ar avea efectul unei catastrofe, iar copilul ar fi studiat cu lupa, chiar daca nu de aproape, iar de la distanta cu binoclu. Oricat de mult si-ar iubi mama copilul, nu il va putea tine ca intr-o sera, nu il va putea feri de ironii, priviri cu subanteles, barfe,...
Nu e o situatie obisnuita, nu e un caz clasic de familie divortata, paternitatea copilului este pusa in discutie, dinainte de a se naste. Un astfel de copil SIGUR va fi in vizorul publicului, si NU intr-un mod favorabil.
ancuta06 spune:
E prima oara cand scriu aici. n-am vrut sa ma bag ca nici nus tiam ce-as putea spune. E o situatie tare aiurea, cu un singur vinovat: Adriana.
Nu ma vad inselandu-mi sotul. Poate nu neaparat din dragoste (ca nu stim ce ne rezerva viitorul), dar in primul rand din respect pt mine, din respect pt el. Daca vom ajunge la un moment dat sa existe o "groapa" intre noi, daca ma voi simti atrasa de altcineva, nu-mi ramane decat sa discut cu sotul, si sa vedem unde ajungem. Nu vad ce rost are sa ramai intr-o casnicie atunci cand poti, atat fizic cat si sufleteste, sa-ti inseli partenerul. E clar, din start, ca ceva lipseste. Si atunci ori stabilesti ce lipseste si incerci sa remediezi, ori mergi mai departe. dar pe cinstite. Inainte de a incepe o noua relatie, trebuie sa termini cu cea in care esti. Asa vad eu lucrurile, poate prea simplu. Insa asa mi se pare logic, normal, de bun simt.
In fine, a facut-o, e gravida si nu stie cu cine, si nu-i trece prin cap a-i spuna sotului. de ce? daca tot a ajuns asa departe, macar sa clarifice situatia. Altfel nu vad o rezolvare. Ori sotul ii accepta infidelitatea, si asteapta sa vada daca copilul e al lui sau nu, ori se separa. In ambele situatii, este mult mai simplu decat sa traiasca ceea ce traieste acum.
iar avand o relatie cu un barbat insurat, iarasi, este de condamnat. eu una, condamn asta. In primul rand pt mine, ca femeie, este inacceptabil, in al doilea rand pt sotia respectivului.
Am fost odata, cand abia mi-am cunoscut sotul si nu era nimic serios intre noi, in situatia de a a vea o legatura cu un barbat insurat. As fi ajuns acolo din nestiinta. Flirtam de vreo 4 luni, clar pt amandoi, insa in ultima luna am aflat ca e casatorit. Nu mi-a ascuns, dar nu l-am intrebat. M-am simtit cam prost....gandindu-ma ca era tanar (avea 25 ani), casatorit de vreo 3 ani, cu o fata frumoasa, si totusi se uita la altele. Insa, pana la urma, m-am gandit ca poate nu ar fi mers mai departe de stadiul de flirtat. Ceea ce nu mi se parea atunci prea serios, avand in vedere ca nu ne dadeam unul altuia ocazia de a fi ceva mai mult. Zambete, glume, priviri. Nici o atingere de vreun fel.
apoi a avut loc o petrecere, la servici, pt angajati. Am fost amandoi acolo, si atmosfera era mai destinsa. Am dansat, am baut impreuna, si mi-a propus sa mergem in alta parte. M-am gandit ca se refera la vreo cafenea, si nu-mi displacea ideea, asa ca am acceptat. Inainte sa plecam, mi-a zis ceva de genul "acolo unde mergem avem si pat si perne"...mi-a picat fisa. Si am plecat, singura, la sotul meu (pe atunci prieten), acolo unde ma astepta sa termin cu petrecerea. M-am simtit tare nasol, pt fata aia, care probabil ca avea incredere in sotul ei. M-am simtit nasol ca LUI i-a trecut prin cap ca as fi de acord sa merg mai departe cu el, in cnditiile in care stia ca sunt intr-o relatie.
Am ajuns la sotul meu si m-am simtit tare bine. Cu respectivul n-am mai flirtat de atunci, nici macar nu i-am mai acordat atentie. Imi era scarba, pur si simplu.
M-am lungit, insa cred ca ati inteles mesajul pe care am vrut sa-l transmit.
Imi pare rau ca sunt barbati care isi inseala sotiile si femei care isi inseala sotii. Si un singur lucru pot spune ca simt pt ei: dispret. Compatimire????? Nu poate fi vorba. daca nimic nu merge cum vrei tu intr-o casnicie, si nu vrei sa divortezi, ci sa-ti inseli sotul/sotia, esti o persoana de dispretuit, cel putin dupa standardele mele. O persoana care nu se respecta pe sine, in primul rand, iar apoi pe cei din jur.
Ancuta 14+ & 
Martijn, (24.10.2003)
Poze cu Martijn
pall spune:
salutare fetelor! pe aceasta tema se poate face o telenovela. sfat:orice treaba facuta,nu ramane nestiuta! dupa parerea mea trebuie sa puna capat relatiei cu actualul sot si sa-si asume raspunderea
pe care afacut-o.daca actualul prieten este OM poate va duce o viata mai fericita! eu stiu un caz asemanator si totul a iesit bine.
casandra spune:
----------
La urma urmei pe copil nu il va interesa actualul ei sot daca el nu este tatal lui si ea divorteaza de el.
-----------
Si daca este? De fapt, tu cum vezi lucrurile? Ea sa ii spuna dupa ce este sigura ca nu este tatal sau sa ii spuna acum, cat e insarcinata, urmand ca paternitatea sa se determine la nastere? Pai, daca spui sa astepte pana este sigura, n-are rost sa invoci vreun principiu inalt, demnitate, samd, pentru ca singurul principiu care ar avea legatura cu alegerea asta este unul egoist, de asigurare a spatelui si urmarirea doar a propriului interes.
Sa ii spuna acum, iti dai seama ca e foarte probabil ca actualul sot sa fie tatal copilului, cei doi sa divorteze, iar copilul sa aiba legatura cu tatal lui si familia paterna aferenta, cu tot ce implica aceasta. Iar tatal ii poate lua copilul invocand, pe buna dreptate, imoralitatea mamei.
cataghe spune:
quote:
Originally posted by casandra
----------
La urma urmei pe copil nu il va interesa actualul ei sot daca el nu este tatal lui si ea divorteaza de el.
-----------
Si daca este? De fapt, tu cum vezi lucrurile? Ea sa ii spuna dupa ce este sigura ca nu este tatal sau sa ii spuna acum, cat e insarcinata, urmand ca paternitatea sa se determine la nastere? Pai, daca spui sa astepte pana este sigura, n-are rost sa invoci vreun principiu inalt, demnitate, samd, pentru ca singurul principiu care ar avea legatura cu alegerea asta este unul egoist, de asigurare a spatelui si urmarirea doar a propriului interes.
Sa ii spuna acum, iti dai seama ca e foarte probabil ca actualul sot sa fie tatal copilului, cei doi sa divorteze, iar copilul sa aiba legatura cu tatal lui si familia paterna aferenta, cu tot ce implica aceasta. Iar tatal ii poate lua copilul invocand, pe buna dreptate, imoralitatea mamei.
Nu, nu spun sa astepte pana este sigura. Raul cel mai mare in viziunea mea, fata de sotul ei, e in primul rand faptul ca ea s-a culcat cu altul. Dupa mintea mea, deja dupa un astfel de eveniment nu mai e loc de compromisuri. Copilul poate sau poate sa nu aiba legatura cu toata aventura asta. Daca are legatura, cu atat mai mult.
Cu imoralitatea mamei nu stiu ce sa zic, insa din cate stiu eu in Romania ca sa se ia copilul mamei trebuie sa fie decazuta din drepturi - nu e lege, dar asta e practica. Si ca sa fie decazuta din drepturi trebuie sa fie "mai imorala" de atata.
Oricum, eu nu vad cum o minciuna de asemenea proportii, in situatia in care copilul e al celuilalt, poate fi ascunsa pe termen lung. Prin urmare, eu sint pentru sinceritate fata de sotul ei. De fapt, cred ca problema mea de aici pleaca - eu nu imi pot imagina cum o casnicie poate merge mai departe, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, dupa ce unul in parteneri minte si inseala, intr-un cuvant, nu mai este demn de incredere. Stiu ca se intampla, si nu in putine cazuri, insa eu nu imi pot imagina.
_
In God we trust, all others bring data.