De ce cuplurile tinere se despart
De ce cuplurile tinere se despart | Autor: angelp
un articol din revista eva....
"In activitatea de lucru cu diferite tipuri de cupluri, am constatat ca un numar mare dintre cele care au probleme sunt acelea constituite din tinerete si chiar din adolescenta. La o analiza mai atenta a acestor cazuri am constatat ca aceste cupluri sunt marcate de o trasatura semnificativa - trecerea fara o perioada de serare de la familia de origine la constituirea familiei.
Reteta clasica este vazuta astfel: ea are in jur de 16 - 18 ani. El are cu cativa ani mai mult. Se indragostesc unul e celalalt. La un moment dat, de obicei impotriva dorintei rintilor, se hotaresc sa infiinteze o familie - sa se casatoreasca. Exista o presiune oarecare impotriva initiativei care conduce la intarirea deciziei ei (in special) de a se casatori.
Se realizeaza nunta. Urmeaza ani frumosi. Urmeaza o perioada de asezare. Cei doi ajung sa se realizeze material (uneori singuri, alteori cu putin ajutor din rtea rintilor). Ajung in unele cazuri sa aiba si un copil. Lucrurile merg bine. Iata familia perfecta - mereu impreuna, orientati sa fie acasa, orientati unul spre celalalt. Matricea de cuplu este solida si nimic nu re ai deranja. Anii trec.
La un moment dat se intampla ceva. Se produce o ruptura care devine vizibila. Mai intai in cadrul cuplului, apoi treptat - treptat cei doi realizeaza ca au o problema. De obicei problema este strata cat mai mult in interior, apoi este imrtita si persoanelor foarte apropiate (prieteni, rude sau altele).
Cele mai multe cupluri in acest moment apeleaza si la o consiliere de specialitate. Cauta o solutie. Problema lor este: cum sa faca sa ramana impreuna?
De fapt ce s-a intamplat? Partea siva, rtea linistita, rtea feminina (indiferent daca e barbatul sau femeia), se manifesta printr-un simptom. Acest simptom se manifesta in trei ipostaze (nota - aceste observatii sunt desprinse din sedintele desfasurate in ultimii ani cu diferite tipuri de cupluri. Ca urmare nu au o baza statistica, astfel incat orice completare din rtea psihologilor si sociologilor care lucreaza in cercetare este binevenita).
1. Aritia unei alte persoane, inselarea rtenerului;
2. Fara o explicatie foarte logica, rtea siva spune: "vreau sa introduc actiune de divort";
3. Aritia unor manifestari fiziologice destul de inedite.
In fapt ce se intampla? Fenomenul este relativ obisnuit. In momentul constituirii cuplului, intre cei doi era o relatie de continere. El este receptat ca o persoana care se comporta similar cu rintii. Este puternic. Are grija de ea. Intr-un cuplu de 6 ani, consituit cand ea avea 17 iar el 22 ani, el avea obiceiul sa o sune pentru a-i aminti sa ia stila. Era o preocure constanta a lui, o preocure oarecum materna, ca a unui rinte care are grija de copilul sau. De asemenea, cauta sa ii transmita modul sau de a vedea lumea si viata, precum si propriile opinii.
Du 6 ani, ea ajunge sa solicite actiunea de divort iar ceea ce ii reproseaza lui sunt tocmai aceste lucruri. Venita direct din mediul familiei, ea continua acelasi mod de viata in care exista cineva care are grija de toate nevoile si trebuintele, indeplinind la randul sau acele datorii pe care le avea in casa. In timp copilul creste iar ceea ce rea ca este perfect la un moment dat, nu mai corespunde cu nevoile actuale. Nevoia actuala? Nevoia de afirmare de sine, de individuare, de afirmare a propriilor succese... O persoana spunea asa: "Vreau sa fiu lasata sa am propriile mele greseli, simt ca langa el asa ceva nu este posibil".
Pentru a intelege situatia acestor cupluri este necesar sa avem o privire mai de ansamblu asupra functionarii relatiilor in cadrul unei familii. Cand intr-o familie are un copil, unul din obiectivele princile il constituie educatia sa. Educatia urmareste un scop precis: urmareste sa construiasca un om pentru a se descurca pe propriile picioare. In acest tip de cupluri, scopul nu mai este atins deoarece, in loc ca fetita (adolescenta) sa aiba experienta propriilor greseli, a propriilor succese si a propriilor cacitati, se interpune el, care urmareste cu totul alte scopuri. Are un esec al educatiei deoarece, in aceste cupluri se instituie o relatie rinte - copil aproape transrenta.
Dar in momentul in care el preia rolul rintelui, acesta continua "educatia" iar natura isi spune cuvantul - copilul ajunge mare si incearca sa-si construiasca propriul univers. Pentru a reusi, are nevoie de libertate de manifestare. Partenerul nu este dispus sa-i dea aceasta libertate si ca urmare va face tot ce ii sta in putinta pentru a obtine fiinta de care s-a indragostit. Pe de alta rte cel in crestere va actiona pentru a se elibera de rtener. Cele doua tendinte functioneaza in opozitie si trag in sensuri diferite matricea de cuplu.
Simptomele mentionate ar atunci logice:
1. Imi insel rtenerul pentru ca noul rtener corespunde etapei actuale pe care o traversez. Acest simptom are, spre exemplu, intr-un cuplu in care el spune: vreau sa fiu barbat, na acum am facut prin intermediul ei, nu mai vreau sa stau cu socrii, vreau sa fac casa mea, vreau sa fac familia mea. Noua rtenera ii ofera o senzatie noua si corepunde unei nevoi importante pentru el - nevoia de putere. Relatia extraconjugala are ca o consecinta fireasca a schimbarilor intervenite in cadrul cuplului, in faptul ca el nu a putut sa experimenteze propria individualitate intr-o realitate sociala.
2. Nevoia de serare, lipsita de argumente logice pentru cei din jur, este o manifestare explicita a tendintei de rupere a relatiei.
3. Tendinte suicidare (autentice sau demonstrative), atacuri de nica, manifestari ale unor somatizari, stari de rau fizic, etc. sunt forme de manifestare a nevoii de serare de cuplul in care functioneaza la un moment dat, dublata insa de incacitatea de a face serarea. Pentru a se ajunge la astfel de manifestari este necesar si un fond psihologic care sa permita manifestarea acestor tendinte.
Solutii?
Poate ca solutia cea mai la indemana ar fi amanarea casatoriei legale. Dar in asemenea momente este o solutie destul de greu de implementat pentru ca in aceasta perioada, are si o alta stare - dragostea de adolescent, iubirea care nu este dispusa sa capete forma. In aceasta stare cei doi vor sa fie impreuna cu orice pret. Nevoia de celalalt este atat de puternica incat l-ar tine de mana tot timpul. Este dificil in aceasta situatie de explicat pentru ca explicatia se adreseaza mintii iar ceea ce actioneaza acum este "inima".
O alta solutie ar fi educatia copilului pentru a fi invatat sa utilizeze si sa actioneze folosind propriile sentimente. A forma altfel spus (un concept la moda inca) - inteligenta emotionala. Solutie care presupune timp si presupune cacitatea de a judeca a copilului, precum si diferentierea dintre realitatea casatoriei si semirealitatea iubirii. Dar acestea sunt solutii pe termen lung sau, de cele mai multe ori, tardive.
Solutia rezonabila este de a permite rtenerului sa creasca. Sincer, personal sunt destul de sceptic. Pana in prezent nu am intalnit prea multi oameni dispusi sa ajute alte persoane sa creasca psihologic. Daca tu cresti, rtenerul tau desi declara ca vrea sa te ajute, actionezeaza pentru a bloca cresterea ta. Daca el ar fi dispus sa te ajute cu adevarat in aceasta periaoda, cuplul nu ar avea decat de castigat. Si de fapt este singura solutie care sa streze cuplul.
Solutiile profesioniste sunt cele legate de cresterea rtenerului. Aceasta se face prin intermediul terapiei de cuplu sau a unei cure individuale. Aici exista suficiente metode de lucru si nu este cazul sa le tratam pe larg.
O alta solutie este serarea temporara. Din cate aceasta solutie are unele mici dezavantaje. In general exista nevoia unei retrageri undeva. Dat fiind problemele sociale - unde crezi ca pleaca ea? Ei bine ai ghicit - la rinti. In acest caz ar mai putea spune sa este vorba despre o perioada de experimentare pe propriile picioare a vietii? De fapt in rare cazuri aceasta solutie este posibila si asta dintr-un singur motiv - este scum. Doua case, doua persoane care se intretin autonom. De asemenea aceasta solutie antreneaza in rtener si stari psihologice intense.
Evident exista si solutia divortului. A divorta nu este sfarsitul lumii. Este o solutie care presupune destul de mult disconfort. Dezavantajul acestei solutii este dat de riscul ca rtenerii sa nu se inteleaga, sa pice intr-o stare de tensiune, intr-o stare de pierdere (depresii, unele stari ranoide, etc.).
Exista cupluri care, du divort, ajung sa aiba relatii foarte bune. De ce? Daca ati medita un pic veti vedea ca acum este dorinta autonoma a ambilor rteneri de a petrece timp impreuna si de a imrti viata in doi spre deosebire de perioada anterioara cand relatia era rinte - copil.
Cea mai de preferat solutie este (si aici sunt rtial subiectiv) mi se re a fi sa permiti rtenerului sa creasca. Daca suntem intr-o relatie de rinte - copil, atunci asuma-ti constient rolul de mama / tata si continua-ti treaba spre individuarea rtenerului - ca si cum ai pregati pe celalalt pentru a pleca de langa tine. Cand el va fi pregatit psihologic sa plece, atunci se va hotari sa ramana pentru ca este alegerea lui - este vesnica poveste a celor care cauta si ajung sa vada ceea ce au aproape de ei. Iar atunci cand nimic nu merge poti apela la un psiholog, la o rere din afara.
de Claudiu Ganciu, psiholog - psihoterapeut
Raspunsuri
adrienne12 spune:
Sint absolut de acord cu acest articol situatia mea fiind similara cu exemplele citate de autoare. Eu sfatuiesc pe oricine acum sa nu se casatoreasca prea devreme dar acum 20 ani cind m-am maritat eu asa se intimpla... te casatoreai din facultate pt. ca serviciul oricum il aveai asigurat nu se punea problema banilor sau a unei cariere si nici sa te distrezi ca nu aveai unde. Asta era traiectoria mama draga. Apoi nu exista notiunea de locuit impreuna, de impartit responsabilitati, de vazut cine cum cheltuie banii, lucururi care sint vitale intr-o casnicie... Cea mai frumoasa parte a vietii e intre 20-30 ani asa ca eu nu as sfatui pe nimeni sa se lege la cap daca nu il doare (a se citi a se casatori) decit dupa 30 ani cind si femeia si barbatul au un job, bani si stiu ce vor de la viata.cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
cait spune:
Din ce vad eu aici cuplurile tinere se despar k nu mai au nici o notiune de familie de cuplu.alta problema care intervine sunt si banii sau mai bine spus lipsa lor si multe altele..
lgireada spune:
Oare nu exista si contra exemple? Eu am 20 ani si o relatie de lunga durata (a se citi 5 ani)...Eu imi doresc sa fie si dragostea vietii mele 
Liliana
Deborah77 spune:
Se poate, Liliana
Am eu o prietena care l-a cunoscut pe actualul sotz in clasa a 11-a de liceu - prima dragoste pt amandoi. Au trecut de atunci...vreo 12 ani. Sunt casatoriti, au un bebe de 1 an si se iubesc la fel de mult. Dar ...sunt doar o exceptie.
Acum, nici casatoria dupa 30 de ani nu o recomand. O data ca dupa varsta asta se complica si aducerea pe lume a unui bebe, sutn riscuri mai mari, apar probleme...ca asa-i setat organismul nostru, n-avem ce face.
Anca Wish spune:
Eu sunt cu sotul meu de la varsta de 15 ani. Am fost prieteni 9 ani. Dragoste cu nabadai...ce sa zic..
Dupa 9 ani ne-am casatorit.
In primul an sunam in fiecare luna la Tribunal si ma interesam de taxa pentru divortz.
Nu se compara in nici un fel cu toti acei 9 ani.
Ma enervau atatea lucruri: ca nu stia unde-i sunt chilotzii, ca amesteca hainele murdare cu cele curate, ca nu-si spala farfuria(nici acum n-o spala), ..etc. Balarii din astea. Nimic serios.
Norocul nostru e ca aveam casa noastra. Nu stateam cu nimeni. Noi ne certam, noi ne impacam.
Cred ca asta e secretul. Sau cel putin, la noi a contat mult.
Casatoria e o loterie, cred eu.
Important e sa fie intelegere si iubire multa. Se mai fac si compromisuri...si nu-i o rusine sa recunosti asta.
Casa de piatra tuturor!
anca...SIGUR intr-o zi
KSorana spune:
quote:
Originally posted by adrienne12
... Cea mai frumoasa parte a vietii e intre 20-30 ani asa ca eu nu as sfatui pe nimeni sa se lege la cap daca nu il doare (a se citi a se casatori) decit dupa 30 ani cind si femeia si barbatul au un job, bani si stiu ce vor de la viata.
cruise:http://pg.photos.yahoo.com/ph/adrienne12us/my_photos?urlhint=actn,del%3as,1%3af,0
Sunt de acord cu Adrienne.
Si eu sunt pentru casatorie dupa 30 ani si copii se mai pot face daca ai un corp sanatos.
Eu si acum mai tinjesc dupa cei 5 ani de libertate "pierduti" .
Asta nu inseamna ca nu-mie bine in 4 ,dar ... se putea intimpla si dupa 30 ani ,cred eu.
Sunt multi femei /barbati care se schimba dupa casatorie.E mai bine sa stii ce te asteapta.
sinzi_ana spune:
Eu am 26 sotul 27 de ani, suntem impreuna de 7 ani si casatoriti de 3!!!
Deocamdata totul e roz, dar si eu ma gandesc cu groaza, ca totusi se poate "rupe" ceva oricand in relatia noastra!!!
Dar nu am pus-o niciodata pe seama varstei...
Adevarul este ca o relatie inceputa mai devreme trebuie sa dureze mai mult (daca te casatoresti la 20 de ani, si vrei o casnicie pe viata trebuie sa fii cel putin 50 de ani impreuna nu???, daca te casatoresti la 30, iti ajung 40....si tot asa...)
Si poate ca pe multe cupluri tinere le sperie "vesnicia" asta...cum adica sa stai toata viata langa acelasi om??? Nu te plictisesti???
Dar nu cred ca e in regula sa pleci de la premisa ca "cuplurile tinere se despart" si nu prea au sanse de a sta impreuna ...adica ar trebui sa ne asteptam sa ne trezim cu hotararea de divort pe masa intr-o dimineata???
DAca traiesti cu teama asta, intr-o zi s-ar putea intampla...si e mult mai usor sa astepti sa se intample decat sa lupti sa nu se intample...
Oricum eu cred ca daca iubesti, vrei si lupti mergi pana la capat!!!!
Eu sper ca noi sa fim exceptia de la regula...si vesnicia noastra sa dureze "o vesnicie"....
Iau in fiecare zi viata de la capat
Sinzi 
si David
Poze la munte si la mare
Poze noi!!
Loma spune:
quote:
Eu sunt cu sotul meu de la varsta de 15 ani. Am fost prieteni 9 ani. Dragoste cu nabadai...ce sa zic..
Dupa 9 ani ne-am casatorit.
In primul an sunam in fiecare luna la Tribunal si ma interesam de taxa pentru divortz.
Nu se compara in nici un fel cu toti acei 9 ani.
Ma enervau atatea lucruri: ca nu stia unde-i sunt chilotzii, ca amesteca hainele murdare cu cele curate, ca nu-si spala farfuria(nici acum n-o spala), ..etc. Balarii din astea. Nimic serios.
Norocul nostru e ca aveam casa noastra. Nu stateam cu nimeni. Noi ne certam, noi ne impacam.
Cred ca asta e secretul. Sau cel putin, la noi a contat mult.
Casatoria e o loterie, cred eu.
Important e sa fie intelegere si iubire multa. Se mai fac si compromisuri...si nu-i o rusine sa recunosti asta.
Casa de piatra tuturor!
anca...SIGUR intr-o zi
Anca, m-am tavalit de ras citind postarea ta
... nici al meu nu stie unde ii sunt lucrurile, cand se imbraca, desi i-am aratat de zeci de ori, aici ai sotete, aici chiloti, aici maiouri, se uita la ele si cica tot nu le gaseste.... macar nu le amesteca pe cele curate cu cele murdare.... ma mai scoate din sarite cateodata ... dar imi revin repede, nici eu nu sunt perfecta...Loma
Smerenia este regina virtutilor.
n/a spune:
Nicaieri nu s-a vorbit vreodata despre o anumita varsta indicata casatoriei sau nasterii unui copil. Fiecare cuplu isi gestioneaza relatia cum crede de cuviinta. Varsta mai inaintata nu constituie un atu pentru nimeni...nici despre cuplurile mai tinere nu se poate spune ca sunt prea puerile pentru a se "lega la cap".
Totul pleaca si tine de personalitatea fiecarui partener.
banderas282 spune:
Salutari tuturor!eu sunt Banderas si sunt din Israel.
trebuie sa stiti ca daca vreti sa va pastrati iubitul sau iubita linga voi cit de mult doriti si sa nu mai stati cu frica ca vi-l/o "rapeste "cineva sau va va parasi in curind trebuie sa jucati jocul "CUPLU" ati auzit de acest joc?