Va ganditi vreodata la moarte?
Raspunsuri - Pagina 6
Doris-Alina spune:
Ma gandesc de multe ori la moarte, nu la a mea.
In decurs de doi ani, mi-am pierdut multe persoane din familie, dragi sufletului meu.
Fratele mamei, de 38 de ani, a murit in chinuri groaznice in urma cancerului.
Soacra mea, a murit repede, fara chinuri, stand in fotoliu, a facut infart.
Bunicul meu, cel care m-a crescut si omul pe care l-am iubit cel mai mult, a murit de coma diabetica, in bratele mele, char in noaptea de Revelion.
Asa incat, toate Revelioanele din viata mea vor fi triste, parca e un blestem, afara, artificiile coloreaza cerul, lumea trece cu bucurie in Noul An, iar, eu, oricat as incerca sa uit, simt inca in ceafa ultima respiratie a lui Bunu meu drag.
Fetita unor buni prieteni, de doar 4 anisori, a murit recent de leucemie, prea multe s-au adunat, pentru un simplu om.
Acum o mai am pe bunica, care are 74 de ani si ma ajuta la crestrea lui Ines.
E bolnava si e normal sa ma gandesc ca oricand se poate sa o pierd...
Si atunci simt ca tot ce a fost candva, se duce...parca raman fara timp, fara amintiri,fara familie, fara trecut....
Si desi stiu ca toti cei care au plecat, acolo, nu au murit, ci de fapt traiesc o noua viata, tot mi se pare nedrept.
Nu mi-e frica de moarte, doar ca iubesc prea mult viata, asa grea cum e, mi-e dat sa lupt, sa ma zbat, sa traiesc intens, sa-mi pot vedea fetita mare si realizata.
DORIS si
INES
Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul!
Portofoliu INES
POZE CU NOI
tora97 spune:
"Nu ma tem de moarte ci de vesnicia ei!" Eminescu
Da, m am gindit la ea in diferite stadii ale vietii si dezvoltarii mele Ba, uneori am trecut pe linga ea si, recunosc apropierea ei nu m a infricosat, acea senzatie de liniste, de scufundare intr o apa calda ciar mi a placut. Ma deranjat cind am fost readusa pe Pamint
Pina cu ceva ani in urma ma gindeam la ea in sensul ca ma imaginam moarta si ii "inspectam" pe cei dragi, cum ar reactiona ei.. si o indepartam caci nu suportam sa le pricinuiesc atita suferinta
Pe urma am nascut o pe Thea si am inceput sa ma tem de ea.
Dar i am simtit maretia in urma cu o luna, cind mi a fost rapita una din fiintele dragi mie, pe care in mintea mea o credeam nemuritoare, mama. Cu atit m mult cu cit aceasta tragedie mi a fost oarecum anuntata: visam frecvent apropierea acestei doamne, insa in visele mele erau luati de catre ea alte persoane iubite.
Acum ma tem de ea. Am atitea de pierdut... atitea fiinte dragi. Uneori, in gluma, eu si sotul ne "certam" care sa se duca primul... Sincer, nu am ajuns la nici o concluzie, caci si intr un caz si in celalt despartirea i dureroasa, caci n as suporta nici s sufere el
In fine, da, ma indesc la moarte si ma tem de ea! Dar nu ma tem de moartea mea ci a celor dragi mie.
http://community.webshots.com/user/tora97
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez
mariussimiuc spune:
Trebuie sa recunosc ca de cand a aparut subiectul asta l-am ocolit cat am putut,pt ca ma infricoseaza numai ideea de moarte,nu mai vorbesc de moartea in sine.Pana acum,sa dea Dumnezeu ca aceasta perioada sa fie cat mai lunga,am fost ferita de suferinta provocata de moartea celor dragi sau apropiati mie.
In seara asta mi-am luat inima in dinti si am citit cu sufletul la gura acest topic si parca nu-mi vine sa cred cata suferinta si durere exista.Imi pare nespus de rau pt cei care au durerea in suflet,sincere condoleante tuturor,iar eu ma retrag cu speranta ca nu voi avea cosmaruri ca deja frica s-a cuibarit intr-un coltisor...
Miha 
si Robert (18 nov 2004)
Omuletul pentru care se merita sa incerc sa fiu un om mai bun
Cand viata iti ofera lamai,fa-ti o limonada!