Imi este frica de nastere.
Raspunsuri - Pagina 3
roxana1974 spune:
Oh si eu am fost ingrozita de durerile nasterii. Imi era rau de groaza, de spaima, dar am uitat durerea. Si nici n-a fost atat de rau pe cat credeam. Intr-o secunda dupa ce iese bb nu mai simti nimic nimic nimic si amintirea despre durerea nasterii o uiti foarte repede.
"Fiecare pasare, pe limba ei piere..."
lena spune:
Cred ca io sunt mama fricosilor 
, dar dupa ce am aramas insarcinata, nici ca ma uitam la subiecte cu durere, nastere si altele, pentru ca imaginatia mea lucreaza cu viteza si ar fi insemnat sa-mi fac frica io singura, asa ca...am zis: cu Dumnezeu inainte! si cand a fost sa nasc, asta e, am nascut, eu ma gandeam la urmatorul lucru, inainte au nascut femeile si pe ogor, ducand de mancare barbatilor, Ana din Ion de Rebreanu si nu au murit, stiu ca aia era fictiune dar inspirata din realitate si nu pot eu aici cu toti medicii astia capabili, sotul alaturi si spitalul impecabil si aparatura in caz ca...deci nu te mai gandi, sfatul meu!
Dupa uiti imediat, ca e ca si cum ti se ia asa o piatra de pe suflet si il vezi pe ala micul sau aia micutza ca o dulce minune alaturi si sa vezi ca uiti instantaneu 
KULTA spune:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=50173
Iata ce-am postat eu citva timp in urma si ce raspunsuri am obtinut de la fete.
K36+
Kulta graviduta si printesa Daniela (15,04,2004)
Poze cu noi
"Lucrurile bune li se intimpla celor care stiu sa astepte"
Laura10 spune:
Si eu simt ca ti-e tare frica, cu adevarat... Numai ca trebuie sa crezi cu adevarat ca asa cum esti facuta, de la mama natura, trupul tau este pregatit sa suporte nasterea si nu cred ca trebuie sa-ti lipsesti viata de o asa de mare implinire doar din acest motiv... Gandeste-te ca unele femei nu au norocul sa poata face copii si isi doresc din tot sufletul, ar face orice sacrificiu, ar suporta toate durerile de pe lume ca sa aiba un bebe...
Si eu sunt moarta de frica! Mi-e o groaza de nastere... Nu sunt gravida, dar tind spre... Cred ca cea mai mare problema a mea ca om este faptul ca am o toleranta foarte scazuta la durere... si mi-e tare teama sa nu ma taie... acolo... cred ca de asta mi-e cel mai frica...
den spune:
Sa nu-ti fie frica! Eu am nascut in 20 de minute si cred ca a fost cea mai frumoasa experienta din viata mea. Pacat ca nu s-a mai repetat, dar probabil ca asa a vrut Dumnezeu. Si mie imi era o frica imensa. Noaptea aveam cosmaruri, visam tot felul de tampenii despre nastere. Dar nu a fost asa. Daca as fi putut as fi facut 10 copii. Sa stii ca am fost mult mai chinuita cand mi-a scos o masea la care facusem o infectie urata. I-am spus doctorului atunci ca m-am chinuit mai mult decat la nastere. Cand aduci un copil pe lume este o traire ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Vreau sa-ti spun ca am nascut intr-o duminica la orele 14.20 si a doua zi dimineata umblam prin spital sa caut un cantar sa vad cate kilograme am! M-am simtit foarte bine si nu am avut nici o problema. Cred ca nu voi uita acele momente niciodata.
ana maria spune:
Stii de ce iti este frica? Perntru ca ai auzit numai povesti inspaimantatoare. Si eu patisem la fel. Si norocul meu a fost ca doctorita mea mi-a explicat ce inseamna o nastere naturala si ce insemana o cezariana si am ales prima varianta.
Am facut si cursuri de pregatire a nasterii si am fost foarte pregatita si nasterea baiatul meu a decurs foarte usor. Am nascut in 2 ore (m-am dilatat de la 2 la maxim in timpul asta) fara nici un fel de anestezie si sustinere medicala. Doar la epiziotomie mi s-a facut o anestezie locala. Nici nu pot sa-ti descriu cat de fericita am fost dupa aceea. O stare mai buna n-am avut in viata mea. iar bucuria de a fi mama este neegalata.
Iti urez sa ramai insarcinata atunci cand vrei (la mine a durat 3 ani) sa ai o sarcina usoara si o nastere asemenea!! Nu iti mai incarca mintea si sufletul cu prostii!
Ana Maria si bebe Victor Stefan 
(15 12 2004)
Succes si s-auzim numai de bine!!!
bonita spune:
Cred ca tuturor femeilor le este frica de nastere,eu eram ingrozita,am zis ca voi aduce bebetul pe lume prin cezariana,dar pe masura ce sarcina avansa grijile erau altele,ma rugam ca bebele sa fie sanatos si doar la el ma gandeam,iar in luna a noua abia asteptam sa ma apuce durerile ,sa nasc odata ca sa-mi vad odorul.Am avut noroc caci am nascut foarte usor,iar acel moment a fost cel mai minunat din viata mea.
Te pup si lasa temerile,adu pe lume un copil !
Nicky.
Mishulina spune:
"Totdeauna te temi numai de inchipuirea ta. Fatza de realitate lupti sau te supui - si una si alta fara frica!" (NICOLAE IORGA)
Parerea mea e ca nu ai cum sa te temi de ceva ce (inca) nu ai avut ocazia sa traiesti pe pielea ta ...E ca si cum ai zice ca nu-ti place nu stiu ce mancare,fara sa fi gustat vreodata din ea ,numai pentru ca ai auzit tu ca unora nu le-a placut!!! Eu cred ca te -au impresionat povestile altora care au trecut prin experiente mai triste si in mintea ta acestea au luat proportii...Dar ti-au raspuns atatea mamici care traiesc,deci nu au murit "tampeste" nascandu-si copii,prin ambele metode mentionate de tine...Si apropo ! Mie una nu mi se pare " sacrificiul tampit si nu suprem" pentru ca eu,de exemplu,chiar sunt intr-o situatie medicala deosebita in care chiar asa se pune problema: unui schimb de vieti la nastere,a mea pentru a lui bebe....Eu stiind asta am muncit enorm si inca mai muncesc sa inlatur acest pericol (sau macar sa-l diminuez cat pot de mult) dar daca asa va fi sa se intample va fi darul meu pentru el...Nu ma simt deloc tampita sau deplasata ca vreau sa daruiesc viata,chiar cu pretul vietii mele! De ani de zile stiu si ma pregatesc sa pornesc in "aventura vietii mele" care va dura noua luni,am langa mine familia si o "armata" de medici si sunt sanse bune sa nu se termine rau,dar acest risc exista! Si tot nu sunt anxioasa la gandul ca nasterea s-ar putea sa fie ultimul lucru pe care il fac....
Mama are o vorba: "fiecare lucru la timpul lui"...Poate iti faci griji prea repede si degeaba,e un pic ca-n povestea cu drobul de sare... De ce sa pui raul inainte? Poate pentru tine e prea devreme sa devi mamica si atunci e firesc sa simti asa.Da-ti timp,ai rabdare cu tine insati...Si ai sa te surprinzi intr-o zi gandind altfel...
Mie,de exemplu,desi mi-au placut copii (in special cei mici)toata viata, mi-a sunat "ceasul biologic" mai tarziu,pe la 25-26 de ani..
Si de atunci si cand merg pe strada si vad bebelusi si parinti fericiti ma apuca plansul....Daca si tu vei simti intr-o zi dorinta de a avea un bebe cu orice pret nu-ti va mai pasa atat de mult de careva dureri (care,dupa cum ti s-a spus se pot diminua) ci va conta doar acea bucurie suprema de a-ti strange copilasul la piept! Crede-ma,durerea fizica mai trece,mai un calmant,mai un strans din dinti....dar cea sufleteasca mai greu...E mai greu sa-ti doresti copii din toata fiinta si sa nu-i poti avea decat sa-i poti avea cand vrei si sa pui mai presus o suferinta fizica de moment....
Sanatate si sa auzim de bine!
Ina
Amedeea spune:
Nu vreau sa trag morala ta in jos Iia, stiu ca nu te ajut cu nimic, si eu m-am confruntat cu aceasta problema, am si scris acelasi subiect cu cateva luni bune inainte, si pe mine m-au incurajat, am multumit din suflet tuturor si tot am renuntat la bebe. Am 29 de ani si nu cred sa mai fac copii...pe mine nu a reusit sa ma incurajeze nimic...nu stiu...m-am secat.
Scuze....asta e.
alexis26 spune:
Eu cand m-am dus sa nasc, am fost foarte calma, pana am ajuns pe masa (am nascut prin cezariana din motive medicale). Pe cand m-au urcat aia acolo si au inceput sa se agite in jurul meu, sa aranjele ustensile, perfuzii si mai stiu eu ce, asa de tare m-am panicat ca tremuram ca varga si imi clantaneau dintii in gura... Medicul m-a intrebat daca mi-e frig si mi-a fost rusine sa spun ca mi-e frica, ca erau vreo 10 in sala, si am zic ca inghet sa ma inveleasca. Am mai stat vreo 2 min si apoi gata... m-am trezit dupa 2 ore si parca nu se intamplase nimic.
E normal sa-ti fie frica, dar in momentul in care iti vezi puisorul iti dai seama ca merita toate eforturile si chinurile din lumea asta...
Pupici si sanatate