Soacra mea vrea sa se mute cu noi
Raspunsuri - Pagina 7
estela spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Pentru Mav:
Pentru Mirela:
Eu stii ce nu inteleg? De ce trebuie sa ii luati o garsoniera socrelei? Casa aia ce are? Cade pe ea? Vezi...maine-poimaine poate iti spune ca nu ii ajunge o camera...ca simte ca se invarte ca un leu in cusca...poate mai tarziu o sa vrea un apt cu 2 camere...sa simta si ea ca are spatiu, ca poate sa respire... La care cazuri am auzit, nu ma mai mira nimic in ziua de azi...
Si eu i-as cumpara soacrei multe daca ar fi femeie buna...un buchet de flori, un aragaz etc...insa nu lunar, ci anual...insa nu as ajunge in veci la a-i cumpara EU o alta casa.
Daca chiar te intelegi bine si cu parintii si cu socrii, ce cumperi unora trebuie sa le iei si celorlalti (sau altceva in schimb), insa daca as tine-o in ritmul asta...sa imi intretin si familia, si socrii, si parintii, si bona, sa mai imi fac si eu planuri de viitor...as muri de foame cat de curand!
Mirela, eu sper sa scapi de stresul asta cat mai curand. Sper sa intru intr-o buna zi pe forum si sa vad ca esti bine, multumita, linistita...
Ileanacz,tu ori nu ai inteles ori doar te faci...APARTAMENTUL ESTE AL SOACREI IAR LA CASA DE LA TARA Mirela si sotul ei DOAR AU CONTRIBUIT CU CEVA BANI ....deci,soacra are dreptul sa-si aleaga sa traiasca unde vrea ....
Mirela si sotul ei daca nu reusesc s-o convinga sa-si cumpere o garsoniera , aproape de ei ,nu au ce face (daca nu vor sa locuiasca cu soacra/mama)decit sa-si faca bagajul,sa se mute cu chirie sau sa-si cumpere casa lor pt. care sa munceasca 20 ani s-o plateasca .
Siminaf spune:
quote:
Originally posted by axia
Of, of
Asta e de fapt problema. Relatia asta trebuie sa o gestioneze EI nu NOI.
Iar eu am mai constatat ceva, de dragul de a impaca si capra si varza, sotii nostri mai calca si in strachini uneori, spunand sau facand ce nu trebuie si acceptand lucruri de neacceptat.
Parca il aud Mav pe sotul tau : E mama mea, ce era sa-i zic, sa nu vina ?
Nu dati cu pietre, asta e parearea mea.
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Spiritele mari discuta idei; oamenii normali discuta fapte;
spiritele meschine flecaresc pe seama celorlalti.
Da, sa-i sau sa le spuna ca nu se poate atunci, deoarece...
Si eu le zic parintilor mei cind nu se poate sa ne "calce" cu o vizita! Si sint cei mai buni parinti si socri din lume! Adica chiar ar merita sa ma dau peste cap sa se poata. Dar, daca nu se poate, ca poate avem ceva mai important de rezolvat, asta este!
Simina & Andrei (Deiutzu) & bb2 din burtica
Home, wherever you are...
Excursie la Lake Arrowhead
Laguna Beach
Beach Cities
mav spune:
Da, mai, fetelor, asta este replica sotului meu: "Ai dreptate, sunt de acord cu tine, dar ce sa fac?? Sunt parintii mei si nu le pot zice nici sa nu mai vina la noi in casa si nici sa nu mai fumeze!"
(Apropos de chestia asta, ani de zile, sotul meu a fost singurul care nu fuma in casa la ei, unde fumau peste tot: mama, tata, fratele si cumnata!!!! Se ruga de ei s-o lase mai moale si ei se faceau ca nu pricep!)
Asta e! Este prins "la mijloc".... si nu vrea sa supere pe nimeni...
Sotul meu este un "pasnic" si un "impaciuitor" din fire!!! Nici cu mine nu se cearta, chiar daca eu tip, ma dau cu capul de pereti, etc....
El priveste, asculta calm si mai zice si el cate ceva, dar spre impacare... Fff rar isi iese din fire, stie sa fie si calculat si diplomat si nu cred ca asta este un lucru rau!
Teoretic, ar trebui sa-i respect pe parintii lui numai pt ca l-au facut si l-au crescut si eu ma bucur de el acum! Doar acum sunt si eu mama si vad ce greu si cu cate sacrificii se creste un copil!
Problema este ca ei NU ma respecta pe mine si nici pe noi, ca si cuplu! Ei inca il vad pe el copil, dar el este acum ADULT in toata regula, la 30 de ani!!! O fi copilul lor, dar pt mine (si in general, in societate) este BARBATUL MEU, SOTUL MEU si TATAL lui Sebi, deci PARINTE.
Stiu (simt) ca urmeaza sa ne intalnim cu socrii "pe teren neutru" si cica sa vorbim (desi ei ne asculta parerile extrem de rar). Inca nu m-am hotarat ce si cum sa fac.... Ma mai gandesc!!!
Oricum, nu voi mai permite ca situatia de din-nainte de "incident" sa se repete: de acum inainte, fiecare cu casa lui si cu programul lui!!!!
Parintii mei nu au dat niciodata pana acum buzna peste noi!!!!! Desi ei locuiesc la 10 minute de noi, mereu suna sa ne intrebe daca avem loc si pt ei in programul nostru si viceversa (si nu se supara in caz de refuz)! Eu ii sun si daca am copilul la ei si vreau sa ma duc sa-l iau, nu ma duc peste ei in casa!!!!!!
...La "teorie" toti suntem "buni".....
E cale luuunga de la AR TREBUI SA.... si pana la REALITATE!!!!!!
Vic & 
Sebi (04.02.2004)
mav spune:
estela, din toate subiectele de pe forum, asta ti se pare cel mai interesant?!?!?! Vic & Sebi (04.02.2004)
n/a spune:
Da, Estela, am inteles foarte bine ca apt este al soacrei, dar, scuza-ma, ce spui tu...ca e dreptul ei sa stea acolo si ca ei nu au decat sa isi faca bagajele sa se mute...scuza-ma, dar ti se pare normal din partea unui PARINTE sa procedeze asa?
Si casa in care stam eu si sotul meu e cumparata de mama, noi doar am investit in ea, e pe numele meu, ce-i drept, dar eu n-o vad in VECI pe mama spunandu-mi: "fata, eu m-am saturat sa stau in celalalt apt, vreau sa ma mut unde stai tu...e casa mea, cumparata de mine...daca vreti, bine, daca nu, mutati-va cu chirie"...
Din punctul meu de vedere, atata timp cat socrela sta intr-o casa (indiferent a cui este!...e totusi O CASA!), nu vad rostul insistentei ei de a se muta cu copiii in apt., chiar daca LEGAL este al ei. Si iarasi nu vad rostul cumpararii unei garsoniere mai aproape de ei. In fond, pana la ea fac 10-15'. Sa cumpere o garsoniera doar pentru a scurta distanta cu inca 5'? Wake up! Astea-s mofturi de soacra care se gandeste numai la ea!
Asa cum spuneam si inainte, mi se pare josnic din partea unui parinte sa te folosesti de "dreptul legal" sau sa scoti ochii la copii (maica, e casa MEA!) ca sa te instalezi bine-merci in cuibul lor!
Da, e apt ei. Si ce? Parintii trebuie sa faca sacrificii pentru copiii lor, daca acest lucru duce la bunastarea lor.
axia spune:
Eu n-am inteles de nicaieri ca soacra Mirelei a ridicat probleme legale. Problema e in primul rand morala.
Mi-e greu sa-mi imaginez Mavcum este sa dea cineva buzna peste tine, dar cred ca trebuie sa gasesti o solutie atata vreme cat chestiunea te deranjeaza.
Ileanacz esti foarte categorica in pareri, am mai citit si la alte subiecte interventiile tale. Sunt de acord cu cele enuntate de tine aici, dar din nefericire viata nu e mereu in alb si negru. Te felicit sincer daca reusesti mereu sa transezi problemele atat de clar si in viata de zi cu zi. Mie nu-nmi iese mereu si admit ca in timp am facut compromisuri, inclusiv cu soacra, asta ca sa nu ma duc off topic prea de tot. 
In concluzie, Mirela, apara-ti interesele si intimitatea daca asa simti si fa numai acele compromisuri cu care simti ca poti sa traiesti
Andreea, mama lu' Tiberiu
Micul Print
Spiritele mari discuta idei; oamenii normali discuta fapte;
spiritele meschine flecaresc pe seama celorlalti.
n/a spune:
Axia, nici nu m-am gandit la interventii legale...era un fel de-a spune despre faptul ca socrela ar putea zice "maica, e casa mea in fond si la urma urmei"...
Iar cat despre felul meu de a fi transanta, nu as putea spune ca sunt asa in toate situatiile. Sa nu crezi ca eu nu fac compromisuri, insa in anumite situatii chiar sunt dintr-o bucata. De ce? Pentru ca nu toti oamenii stiu cum este sa faci compromisuri. Sunt oameni care asteapta doar de la tine compromisuri, insa numai in ideea de a le fi lor bine. Dar daca ar trebui sa le faca ei, nici pe departe!
Nu am fost chiar mereu asa, insa de cand am vazut tupeul cu care cineva voia sa isi bata joc de mine, pe fatza chiar, am inteles ca in viata nu e deloc simplu, ca sunt oameni care ar calca si pe cadavre numai ca sa obtina ce vor. Ei, cu astfel de oameni nu se merita sa fii diplomat, subtil, intelegator si alte alea...
Da, nu e totul alb sau negru, dar mereu am trait cu credinta ca daca stii ce vrei de la bun inceput, atunci e posibil ca din griul pe care ti-l ofera uneori viata sa faci o situatie alb/negru.
Poate am avut noroc, poate asa a fost sa fie, dar mereu am obtinut ceea ce mi-am dorit.
Hai ca sunt offtopic si nu-si are rostul...
Sunt multe alte femei in situatia Mirelei. Depinde doar de ea, de relatia cu sotul ei, sa obtina ceea ce isi doreste pentru a mentine linistea si intelegerea in cuibusorul lor.
Mirela, sper sa ai cat mai putine batai de cap. Pupici.
n/a spune:
Mav, inteleg ca voi doi sunteti nefumatori, nu? Atunci daca te deranjeaza tutunul, spune-le sa fumeze pe balcon! E casa voastra, nu-si pot permite sa fumeze oriunde! Inteleg ca sunt parintii lui, ca nu ar vrea sa-i supere (in fond, nimeni nu vrea sa isi supere parintii in mod intentionat), dar daca ceea ce fac parintii va deranjeaza, de ce trebuie sa taceti?
Le spui simplu: "Imi pare rau, dar la noi in casa nu se fumeaza. cei care doresc totusi sa fumeze, se pot duce pe balcon".
Noi suntem fumatori. La mama nu se fumeaza. Iti dai seama ca nu s-ar supara pe mine daca as fuma in sufragerie, de exemplu. Insa stiind ca o supara tutunul, ma duc cu sotul meu in bucatarie, deschidem geamul si fumam pe geam. Mai e loc si de bun-simt, nu? Chiar daca e vorba de relatii parinti-copii!
Iar in legatura cu vizitele, stiu ca oricarui copil ii e aiurea sa ii spuna parintelul "nu veni azi la mine!", dar daca cineva nu intelege o vorba subtila "mama, tocmai voiam sa plecam"/"mama, hai sa o lasam pe alta data...azi avem niste treburi de rezolvat"...atunci ii mai spui si altfel "mama, azi nu primim musafiri...ne-am facut program doar pentru noi doi"... Zic si eu...
Stiu cum e, crede-ma, dar astea nu sunt situatii care sa nu se rezolve...
adda spune:
quote:
Originally posted by ileanacz
Da, Estela, am inteles foarte bine ca apt este al soacrei, dar, scuza-ma, ce spui tu...ca e dreptul ei sa stea acolo si ca ei nu au decat sa isi faca bagajele sa se mute...scuza-ma, dar ti se pare normal din partea unui PARINTE sa procedeze asa?
....
Asa cum spuneam si inainte, mi se pare josnic din partea unui parinte sa te folosesti de "dreptul legal" sau sa scoti ochii la copii (maica, e casa MEA!) ca sa te instalezi bine-merci in cuibul lor!
Ai cam exagerat, ileanacz. Soacra nu a ridicat astfel de pretentii si nu a dat ultimatum-uri.
quote:
Da, e apt ei. Si ce? Parintii trebuie sa faca sacrificii pentru copiii lor, daca acest lucru duce la bunastarea lor.
Parintii trebuie sa faca sacrificii pentru copiii lor????
Ce fel de conceptie e asta?Soacra Mirelei "a sarit putin calul", dar cred eu ca discutand sincer cu ea, cu vorba buna (in special sotul Mirelei pentru ca el este baiatul mamei
) cred ca s-ar putea ajunge la o intelegere. Atitudinea asta bataioasa de care esti sigura ca e cea mai corecta nu aduce nimic bun.Eu cred ca lipseste o buna comunicare cu soacra. Nu cred ca e o persoana rea, doar ca nu-si da seama cat de mult si-ar deranja copiii cu prezenta ei.
Un soricel mic intr-o lume plina de ...
n/a spune:
Adda, era un raspuns la afirmatia Estelei...ce s-ar intampla "daca"... Am vazut ca nu a ridicat inca pretentii si nu a dat ultimatumuri, stai linistita
Am zis de sacrificii crezand ca socrelei chiar i se pare acum un sacrificiu din partea ei sa stea singurica, fara sa se mute la ei... Deci daca socrelei i se pare un sacrificiu din partea ei, sa stea singura, si sa ii lase pe copiii astia sa stea linistiti in cuibul lor, atunci sa-l faca. Copiii merita tot ce e mai bun pe lumea asta...stiu ca asta isi doreste orice parinte pentru ei, nu?
Iar vis-a-vis de comunicarea cu soacra, nu stiu ce sa zic...Mirela a spus ca au discutat in nenumarate randuri cu ea, insa ea tot insista, ca o moara stricata... Mie la un moment dat mi-ar sari tandara sa ma duc de 20 ori la soacra si de fiecare data sa se vorbeasca de mutat! Atunci ce mai faci cu vorba buna?
Nu stiu voi cum ati proceda intr-o situatie similara, insa la cate am eu pe cap, nu as sta la prea multe discutii daca socrela ar vrea sa se mute la noi. I-as spune o data "nu", de doua ori, de trei ori, dar pana cand? Numai problemele ei si starea ei de disconfort dupa moartea sotului nu ar fi prioritatea mea!
Oricum, situatia mea ar degenera mult mai rau decat a Mirelei, si de asta sunt tentata sa spun din start "nu" fara alte "mangaieri".
In fine...
Mirela, nu ne-ai mai spus: ce-ai mai facut? Ca noi tot palavragim aici...fiecare cu durerea ei.