Alintat- pana unde?
Raspunsuri - Pagina 2
carmenp spune:
Draga Cristina, in mod sigur ai nervii tari daca ai reusit ca pina la final sa-ti pastrezi calmul si te apreciez pentru asta, ca eu sigur imi ieseam din minti...
Stai linistita, Mirelam! Nici eu, din pacate, nu ma pot lauda cu un copil cuminte si in momentele "grele" imi amintesc ca nu mi-ar fi placut sa am un copil genul "unde-l pui, acolo sta" . Mamica are o vorba: pe un astfel de copil il cunosti imediat cind este bolnav! Si apoi, ce se naste din pisica soareci maninca; se zice ca nici eu nu am fost asa cumintica....
Carmen si Ionut
bubutzu spune:
Iris sunt de acord cu tine !!!!
Pupici de la MIHAI !
bia spune:
Este greu de dat verdicte;dar...cred ca fiecare isi cunoaste prietenii si cam stie ce pretentii au,asa ca daca ai un copil care nu asculta,eu zic sa stai acasa cu el,sau sa te vezi cu cei care care sunt mai putin pretentiosi,care accepta si sunt mai indulgenti;cand ai un copil cuminte,ti-e mai greu sa accepti obrazniciile altora,dar de fapt supararea nu este pe copil,ci pe parintii copilului care nu pot sau nu vor sa-l domoleasca.Ce te faci atunci cand de fapt parintii considera ca odorul lor se comporta mai mult decat normal si chiar nu face nimic ca sa indrepte ceva?Eu zic ca ocolesti persoanele cu pricina si totul este o.k.Eu ca sa evit o situatie similara(dar nu era vorba de vizite la domiciliu,ci de intalniri in parc),am schimbat parcul,orele sau locul din parcul respectiv,nu doream sa transform o iesire care se dorea a fi placuta pentru toata familia,intr-un calvar.Sunt si copii care depasesc orice limita,de fapt parintii sunt vinovati,din prea multa dragoste fata de acestia gresesc enorm si nu se gandesc ca intr-o zi toate se vor intoarce impotriva lor.Nici eu nu am un copil pe care sa-l pot cataloga drept mostra de cumintenie,dar prin comparatie cu altii,e un inger.Asa ca... am intalnit si noi exemplare de care ai avut si tu parte,nu trebuie decat sa-ti propui sa eviti astfel de companii.
Camelia spune:
Nu am si nici nu imi doresc sa am un copil super cuminte dar o limita trebuie sa existe! Vorba lui Iris, daca-i spun copilului NU, apoi NU sa fie! Ma iertati, dar daca noi, parintii nu avem autoritate asupra copilului, apoi cine trebuie sa aiba? Sau putem lasa un copil chiar asa, de capul lui, sa faca orice??? Eu cred ca nu! Si copilul trebuie sa stie de la inceput ca sunt lucruri permise si lucruri nepermise.Nu de alta dar in viata asta nu facem numai ceea ce ne place si copilul trebuie sa inteleaga asta.Pana la urma e si in avantajul lui.
ale spune:
La 1 an si jumatate aveam cel mai cuminte baietel din lume. La 2-3 ani inca era cumintel. La 4 ani imi era rusine sa ma duc cu el in vizita. Acelasi copil care la 3 ani stia ca NU e NU la 4 ani uitase, parca complet si se transformase nu chiar in dl. Goe ... dar oricum intr-un mic rebel. Am ajuns la 5 ani si parca isi revine. Dar limitele tot le testeaza. Si acum se pune intrebarea - parintii care isi cearta/educa (??) copii in vizita cum vi se par? Cand trebuie sa asisti la toate urletele de rigoare, la explicatii si uneori chiar la masuri mai drastice? Doi copii crescuti de aceeasi parinti se comporta (la aceeasi varsta) complet diferit. Unul umbla in dulapurile gazdei altul sta unde il pui si cere voie sa manance o prajitura.
dodo spune:
Delicat teren. Mai bine zis...minat! Nu stiu, Iris, cum e in Germania, dar aici poti merge frumusel la politie sau chiar la inchisoare, daca sint cazuri mai serioase, pentru lovirea unui copil chiar la fundulet! Nici macar sa tipi putin la el nu ai voie in public, ca te trezesti cu vreo recamatie ca abuzezi copilul si vorbesc serios! Ramine numai varianta de limbaj pozitiv, in loc sa faca ce nu trebuie, ii sugerezi un joc, sau ceva la modul: hai sa ma ajuti sa facem sandviciuri pentru prietenii nostri, sau altceva, ma rog, e si chestie de imaginatie. Ii dai posibilitatea sa aleaga. Deasemenea, daca face ceva rau, treci la santaj, ca o CONSECINTA a faptelor sale: ce pacat, mami vroia sa mearga ci tine in parc, dar daca tu ai ales sa nu asculti pe mami, nu mai putem mrege. Ce pacat...Ai sa vezi ca incepe sa constientizeze ca orice actiune are si consecinte. Pina pe la 5 ani, copiii sint "in criza de personalitate", testeaza limitele a ceea ce este permis si ce nu, mai ales daca e pe teren nefamiliar, isi cauta locul lor in familie, mai ales daca sint copii unici. Aici parintii isi au rolul lor imens, in sensul ca daca se pun cu bataia, mai ales in public, o sa-i faca si mai incapatinati si o sa-si faca "numarul" cind ti-e lumea mai draga si nu ai loc de-ntors ca parinte sa-l aduci la ordine. Dar aici si prietenii tai au o vina: daca stiu ca baiatul lor este hiperactiv, trebuiau sa aduca cu ei ceva jocuri, sa-l tina ocupat, el s-a comportat asa din plictiseala, doar nu era stea pe scaun cumintel pina termina cei mari de mincat si sint dispusi sa-i dea si lui ceva atentie! La 3 ani inca nu au puterea sa inteleaga "de ce", asa ce trebuie ajutati sa aibe un comportament adecvat pi\rin puterea exemplului in primul rind.
iris spune:
hai sa zic haleluia ca atrecut si vizita-taifun de ieri....bilant pe masura asteptarilor....concluzie...ne mai vedem la altii acasa eventual...oi fi eu prea pretentioasa...e drept ca , asa mi s-a zis si de catre mamica-musafir, am noros de copii tare cumintei....eu zic ca sint toleranta din fire, si pe copiii mei ii lasa sa umble in toata casa si in cam toate locurile, unde nu exista pericole, din casa sau de afara, asta si in ideea ca daca isi satisfac curiozitatea copiii mici de potolesc.....hai sa va fac si bilantul; am un sac mare cu chestii care trebuie aruncate in urma vizitei baietelului de 5 ani, cu inteligenta mult peste medie (dar, hihi, nu m-am putut abtine sa nu rid in barba, ce folos de atiat inteligenta..?): sacul meu de gunoi contine un ciocan mare de plastic, gonflabil , (e rezistat acum la 3 generatii de copii, nu si musafirului meu), citeva (vreo 10-120 carti de colorat, citeva carioci, o masinuta tare draguta, 4 cutii cu plastelina de culori diferite amestecate ( eu cu musafia mincam fructe, baiatul se juca cu plastelina, pe masa cu mincare evident, si amesteca de zor culorile, csub ochii cam uimiti ai lui , si mamaica zicea, uite i-am spus sa nu le amestece, nici nu ma aude....eu zimbeam frumos...si ma gindeam la voi) o harta a europei, un puzzle, d-ala mic dar frumusel, pe alea mari le-am ascuns, bravo mie, multe hirtie colorata....citeva carti sint destul de sifonate dar le mai tinem.... zicea dulec aseara "nu s-a jucat prea frumos fabian..."....eu ziceam in barba ca nu vreau sa-l mai vad pe aici...asta e , multumesc cui o fi sa multumesc de copiii cuminti pe care ii am, asa cam blegi cum par ....
iar voua va doresc spor la treaba cu educatia, ca e de jale....
stiu ca sint perioade de crize dar nu e in regula sa motivezi astfel comportamentul copilului in loc sa fii mai ferma in ceea ce ii spui si ce faci; eu una in locul musafirei il luam de o aripa pe pui si-l duceam acasa si ii explicam ca nu mai iese de acolo pina nu isi revizuieste comportamentul...exeagerez probabil dar nici n-as mai pleca in vizita cu goe al meu....
simi spune:
Pentru Mirela: La Multi Ani! lui Andreiutzu!!!!
Fetelor, fiti mai ingaduitoare, un copil de un an si jumatate e inca bun si ascultator, asteptatzi pe la 3-4 ani, cum bine zicea o mamica!
Sa va mai spun una: Noi avem niste prieteni care pina acum 2 ani nu aveau copii si ,prin urmare, nici nu ma duceam pe la ei in vizita cu baiatul meu pina ce el nu s=a facut mai mare. Respectiva persoana sarea ca arsa ca vai, pune mina pe boxele lor Yamaha, vai pune copilul mina pe flat -screen-ul lor si asa mai departe, asa ca m-am linistit, nu ne-am mai dus in astfel de vizite, unde copilul trebuia sa stea asezat pe sofa in timp ce noi stateam de vorba (sa fim seriosi, totusi!)
Ei, totul a luat o alta intorsatura cind femeia respectiva a avut si ea un copil care acum e aproape de virsta fetitei mele. Nu mai sare ca arsa daca fetita ei varsa sucul pe boxele Yamaha (ca doar e copil, nu?) si multe, multe altele, care, inainte nici prin cap nu-i trecea ca le-ar permite cuiva.
Eu am noroc, pot sa spun ca baiatul meu e fost un copil tare cuminte. Cu fata, in schimb, e alta istorie, e mai mica, toata lumea o rasfata (in limitele bunului simt, bineinteles)si se vede ca e un pic mai...cu fasoane.Dar noi sintem niste oameni rezonabili si nu cred ca va iesi din ea vreo "fandosita". Dar m-am obisnuit sa nu judec usor . E drept ca un parinte care-si lasa copilul sa puna gura pe alcool, e putin cam mult!!
Va pup pe toate, sper ca am fost cit de cit coerenta!
Simona
cspeana spune:
Eu nu spun de altii dar eu cat pot vreau sa imi educ copi cat de bine pot eu ma intreb ce o sa faca parintii aceia cand copilul o sa mai creasca in primul rand pe ei ii face de rusine nu?
eu cred ca daca nu iti educi copilul cum trebuie si il lasi sa faca ce vrea nu il iubesti
Pupici, Simo si fetele
blue eyes spune:
Alintatul e un subiect asupra caruia am meditat de multe ori,fara sa-mi dau seama unde sunt limitele.Cazul cel mai extrem pe care il cunosc e al unor parinti pe care nu ii deranjeaza ca fetita lor de 2 ani tine in gurita urechea catelului{real,nu de jucarie};in plus ,tatal o serveste cu bere de cate ori bea el si acum copilul face scandal daca nu primeste.Inutil sa va precizez ca parintii sunt f. incantati.
Fetita a facut ulterior o multime de afte urate pe care parintii nu si le-au putut explica,iar urmarile trezirii interesului pentru alcool raman de vazut...