Mamici de ianuarie-februarie 2006 (5)
Raspunsuri - Pagina 5
T_Ioana spune:
Fetelor nu stiu daca sunt cea mai tanara din listuta (in 25 august fac 25 de ani)dar cu siguranta sunt cea mai deprimata. Anul trecut in iulie m-am casatorit, locuiesc in apartamentul mamei mele (ea locuieste in Constanta) si ma simt ca intr-o capcana. Toata lumea ne invidiaza ca stam intr-un apartament cu 4 camere dar nimeni nu stie prin ce cosmar trecem. Tatal meu vitreg nu ne da voie sa facem nici o schimbare in casa (am demontat un pat si a facut o criza de nervi cand a venit de Pasti, ca vezi doamne cum ne-am permis). Am vrut sa punem gresie in bucatarie, nu avem voie. Am vrut sa punem un geam termopan la dormitor, in ideea ca vine copilul si va avea nevoie de mai multa caldura(apartamentul nu a mai suferit nici o modificare din 1985), bineinteles ca nu ne-a dat voie. Am reusit sa o conving pe mama sa vanda apartamentul si sa imi dea jumatate din bani ca sa pot da un avans pentru un credit imobiliar dar dupa ce a plecat mama din Bistrita s-a razgandit (eu cred ca a "razgandit-o" altcineva). Se pare ca avem 30% sanse sa primim o garsoniera ANL dar e in varful dealului si drumul pana acolo nu e asfaltat si oricum vom sti doar peste 5 luni daca o primim sau nu. Iar copilul a venit intr-un moment cum nu se poate mai prost, eu nu sunt pregatita, nu a fost planificat, si nu fac altceva decat sa plang noapte de noapte pentru ca am ajuns la capatul puterilor si nu vad nici o rezolvare pentru toate tampeniile astea. Iar colac peste pupaza, nu ma bucur nici un moment de sarcina asta si nu simt absolut nimic pentru copilul asta care creste in mine....
Cred ca o sa o iau razna...nu am vrut sa va plictisesc dar nu stiu cu cine sa ma mai sfatuiesc.....sotul meu este extrem de suparat pe mine pentru ca nu imi doresc copilul si nu simt nimic pentru copilul asta....
mirela10 spune:
neatza,burtici!azi ma simt binisor,sper sa nu ma apuce stare aia de greata continua.chiar reusesc sa mananc cateceva slava Domnului.cred ca avem zile mai bune si zile in care de abea ne taram.in zilele in care nu mai sunt buna de nimic,atunci ma apuca depresia
.dar nu din cauza lui bb,ci datorita faptului ca ma simt rau.eu mi-am dorit fff.mult bebele.am 25ani si sotul 27ani si incercam de vreo 2ani,deja imi luasem speranta sa raman insarcinata fara vreun tratament costisitor si de lunga durata.dar Dumnezeu poate face minuni!!!chiar daca situatia noastra nu e prea stralucita si nu avem o casa a noastra,sau o masina cel putin ,acum nu ma mai intereseaza.bebe e cel mai important si stiu ca o sa-i oferim muuuulta iubire
.
sunt sigura ca toate veti fi mamici f bune,se vede inca de pe acum.
LUIZZA cum te mai simti,esti bine?MARAKI NE-AI CAM PARASIT...
VA PUPIC SI SA PAPATI BINE,CA KG.SE DAU APOI JOS F USOR
MIRELUTZA
7+
Giova spune:
T IOANA nu mai fi trista, si nu mai vorbii asa tampenii.
noi nu suntem casatoriti, dar stam impreuna de 6 ani jumate.Stam in chirie, platim rate la un ap. care va fi gata la anul in vara.
Multumim domnului, ca avem o situatie materiala buna.
Eu lucrez la acelasi birou cu viitorul sot, pt. niste italieni 8pt. ei am venit din Italia in oct. anul trecut). Lucrez din ianuarie, fara carte de munca, deci la negru, iau bani frumosi, dar ce pacat ca nu voi beneficia de indemnizatia pt. cresterea copilului.
M-ar bate D-zeu sa zic ca nu ne descurcam, dar erau bine veniti acei bani. asta e.
viata merge inainte.
http://community.webshots.com/user/ioananemes
gio si bb 8+baby meter-11 ianuarie 2006
mirela10 spune:
IOANA,probabil ca situatia din casa e destul de delicata dar eu cred ca nimic nu este imposibil.eu cred ca faptul ca ai ramas insarcinata este o mare binecuvantare,mai ales ca sotul tau isi doreste
.gandeste-te numai prin cate trec bietele femei care isi doresc bebei si nu ii pot avea.eu sunt sigura ca situatit asta te deprima,dar ai sa vezi ca atunci cand iti vei tine in brate nu va mai conta nimic,toate vor parea fara importanta fata de comoara pe care o ai tu.
asa cum ti-am spus eu cred ca D umnezeu poate face minuni,si ma voi ruga pt tine.incearca sa faci si tu acelasi lucru si vei vedea ca problemele se vor rezolva.linisteste-te si ai grija de tine
.sper sa te aud mai optimista
mirelutza7+
utocatalina spune:
Ioana scumpa nu sunt in masura sa dau sfaturi, dar sunt sigura ca pina la urma lucrurile vor intra pe fagasul normal...nu-ti pierde speranta si cu timpul ai sa iubesti, sunt sigura, gigilica mica..ai sa vezi!
Sa nu depunem armele si vom reusi!
Cafeluta7 +
Simburica
asteryaro spune:
Dragele mele, va salut!
UM 03.05, DPN inca nu o cunosc. Saptamana aceasta probabil ca o voi afla.
Va doresc o spatamana frumoasa si lipsita de peripetii!
http://community.webshots.com/user/astery100
utocatalina spune:
Soricelule tocmai iti scrisesem um pm, dar vad ca mi-ai luat-o inainte
...probabil DPN va fi 7 februarie...cum te simti?
Sa nu depunem armele si vom reusi!
Cafeluta7 +
Simburica
bancris spune:
Giova,
am si eu o rugaminte, am vazut ca si altele au apelat la tine: poti sa ma introduci si pe mine in lista viitoarelor mamici?
UM nu are relevanta la mine pt ca am un ciclu ffff neregulat, dar DPN mi-a confirmat-o la ecograf ca fiind 20.01.05.
Mesi frumos.
monica70 spune:
Ioana n-are rost sa fii deprimata, asta e nimic pe langa conditiile in care traiesc altii!
Eu am facut gresala sa nu vreau sa raman insarcinata dupa ce m-am casatorit, la 24 de ani, pentru ca lucram,eram la facultate la fara frecventa, sotul era somer si stateam la socrii - ei in casa de caramida -noi in cea de vaiuga - o camera de 3/4 si obucatarie de 2/3 cu wc -ul in curte!!! Asta dupa ce eu locuisem la bloc pana la 24 de ani! Noroc ca mai imi petreceam vacantele la tara si eram obisnuita partial cu "confortul".Aveam soacra mama vitrega a sotului deci iti imaginezi...la mami n-am vrut sa stam, mai era si fratele meu,sa stam 5 intr-un apartament de 3 camere...Asa ca am amanat.Dupa 4 ani a murit soacra, am terminat facultatea si in acelasi timp am ajuns somera si mi-am gasit un serviciu bun la o firma italiana...Cum sa ra man gravida imediat? Si iar am amanat...Dupa doi ani am zis gata acum e momentul!! Si momentul n-a mai venit decat dupa cativa ani buni de disperare, tratamente, bani cheltuiti...Si acum imi scoate mami ochii ca n-am vrut sa fac la timp copilul!!! Intre timp de doi ani ne-am mutat in apartamentul nostru (doar 2 camere)nou si luat pe credit mai avem 13 ani...Socrul a ramas singur dar il avem si pe el "in gestiune" ii ducem mancare etc.
Pana la urma toate se rezolva cumva ...intotdeauna, ai sa vezi!
Uite cum am ramas gravida tocmai acum cand am ramas iar fara serviciu si mi-am gasit altul doar de-o luna. Acum incerc sa nu-mi mai pese atat de altii, n-au decat sa se descurce si fara mine!!!
Bebe e cel mai important acum si dupa noi potopul!
molisa
T_Ioana spune:
Fetelor va multumesc pentru intelelgere si mai ales pentru faptul ca nu m-ati condamnat. Eu sunt si o fire extrem de pesimista si oricum nu ma bucur de nimic in viata iar acum, cu toate prostiile care se intampla simt ca nici nu mai am pentru ce sa ma trezesc dimineata. Realizez ca sansele noastre de a pleca din tara au devenit 0 de cand cu copilul. Pana acum am cedat insistentelor mamei mele care era disperata la gandul ca as pleca din tara (sunt unicul ei copil si intre noi exista o legatura extrem de puternica) iar acum vad ca si daca as vrea sa plec nu se mai poate. Bistrita este unul dintre orasele cu cea mai scumpa piata imobiliara (un apartament cu 2 camere cat de cat pus la punct costa 28.000-30.000 euro)iar banii astia nu ii pot obtine nici daca imi vand sufletul... Ce ma ingrozeste cel mai tare este ca daca tatal meu vitreg are chef sa se mute peste o luna la Bistrita o va face fara sa stea pe ganduri, iar daca nu imi convine ma va scoate in strada.... Ce m-as face si cu un copil mic dupa mine?!
Sotul meu zice ca daca fac ceva copilului el divorteaza si tot timpul spune ca totul se va rezolva, ca timpul le aranjeaza pe toate (cu toate ca si el recunoaste ca nu vede nici o solutie)dar din punctul meu de vedere exact asta ne lipseste- timpul. Nu pot sa spun copilului: "Ia stai tu acolo pana se rezolva toate si apoi poti sa te nasti"
Monica, intr-adevar situatia ta este tragica dar ma bucur ca ai reusit pana la urma sa ramai insarcinata daca asta a fost dorinta ta.
Cred ca sunt si intr-una dintre acele pase depresive din timpul sarcinii despre care se tot vorbeste. Poate dupa ce voi merge la urmatoarea echo, si voi vedea ca ii bate inimioara si ca arata cat de cat a omulet, nu voi mai avea ganduri "criminale"!
Vom trai si vom vedea....va multumesc ca existati si sunteti alaturi de mine!