Psihologia copilului (vol 4)

Raspunsuri - Pagina 13

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns anca2207 spune:

quote:
Originally posted by Principesa

Anca 2207, ti-am scris deja cum il poate afecta: la nivelul sentimentului de valoare personala, sa se simta neimportant, sa creada ca el e de vina pt ca nu ii acordati atentie, sa creada ca nu merita sa fie iubit. La un moment dat nu va mai solicita daca nu i se ofera dar nevoie nu va disparea.



Principesa,

Iarta-ma, stiu ca par pisaloaga, insa incerc sa inteleg ce vrei sa spui pentru ca se intelege ca copilul considera absenta noastra ca o lipsa de atentie? Inteleg ca lipsa de atentie sa fie considerata ignorarea copilului atunci cind esti prezent insa poate ca un copil de nici 4 ani vede altfel problema asta.
Noi am incercat sa-i explicam ce inseamna "serviciu" si de ce trebuie sa ne ducem sa muncim si stie ca poate vorbi cu noi la telefon de fiecare data cind "ii e dor" iar noi il sunam fiecare cel putin o data de la serviciu.

Te rog mult, daca ai timp si rabdare explica-mi si mie.
Multumesc,
Anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dalina spune:

Multumesc Principesa,

Poate ca ar trebui sa stept sa mai creasca...sa inceapa cel mic sa vorbeasca, sa se opreasca din muscat...imi doresc numai sa nu astept degeaba. Cred ca este o perioada destul de dificila dat fiind ca eu sunt una, cu timpul pe care il am iar ei sunt doi, cu nevoi complet diferite...Si amandoi ma vor pe mine....
Multumesc mult,
Dalina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Anca 2207, e ok sa imi ceri explicatii si eu ti le ofer cu placere. Copiii au nevoie de atentia parintilor ca de aer pentru a se dezvolta armonios. Nimic nu poate inlocui acest lucru. Chiar daca el intelege cum e treaba cu serviciul, la nivel emotional el continua sa aiba nevoie de atentia voastra. Cumva, pentru el nu conteaza de ce nu obtine aceasta atentie, oricat de intemeiat ar fi motivul. El suporta consecintele si pe el asta il doare.
Dalina, stiu ca e greu sa te imparti si sa satisfaci nevoile a doi copii. Dar si rezultatele sunt pe masura. Doi copii sanatosi si armoniosi. Tine-ma la curent daca doresti.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca2207 spune:

Principesa,

Multumesc din nou pentru explicatie.
Am sa incerc in continuare ca timpul petrecut cu copilul sa fie de calitate sa sa-i poata compensa lipsa noastra atunci cind sintem la serviciu. Inteleg ca asta e problema tuturor copiilor care au parinti cu "full time job"?
Pe mine m-au crescut bunicii, la ei acasa, pina la 7 ani cind am inceput scoala si mi-aduc aminte cu mare drag de copilarie iar cu parintii mei am avut mereu o relatie frumoasa. Iar despre sentimentul meu de valoare personala...citeodata ar trebui sa ma tempereze cineva... cred ca depinde si de temperamentul si personalitatea fiecaruia.

Iti multumesc mult, am sa privesc relatia cu puiul meu cu mai multa grija de acum incolo.

Anca

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Anca 2207, ai mare dreptate. Unicitatea copilului tau se exprima in moduri absolut particulare si nu se poate prezice nimic cu certitudine. Pentru mai multe informatii iti recomand cartea "Cele cinci limbaje de iubire ale copilului" de la Editura Curtea veche.
Numai bine

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns anca2207 spune:

Multumesc mult, am sa ma duc chiar azi sa caut cartea, sper s-o gasesc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nora2005 spune:

Buna seara !

Vin si eu cu o intrebare: as vrea sa inteleg un anumit comportament al copilului meu, dar nu mai e mic, ci un adolescent rebel de ..18 ani ! Ma incadrez pe acest topic sau imi dati o recomandare pentru altul ?

Nora

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Principesa spune:

Nora, eu sunt disponibila sa iti ofer opinia mea asupra situatiei tale.

Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Alinad spune:

Draga Carmen,

Am un baietel de 3 ani si 10 luni care in ultimele luni de zile a capatat un numar de fobii. Ii este enorm de mare frica de baloane, masti (masca lui Spiderman), clowni, catei, artificii etc., dar mai ales de baloane. Cred ca toate pornesc de la zgomotul pe care il produc. De exemplu, isi pune mainile la urechi cand vede un caine sau cand trece o motocicleta prea zgomotoasa. Totusi frica lui este prea puternica. Chiar incepe sa se inece si sa tusesca cand il apuca frica. Nu stiu daca trebuie sa ma nelinistesc sau daca ii vor trece aceste fobii cu varsta. Trebuie sa iti spun ca are o imaginatie extraordinara. Isi spune singur povesti cu diferite personaje si chiar ne spune noua aceste povesti. Are si o memorie foarte buna, nu uita niciodata nimic, stie toate cantecele pe dinafara si poate invata o poezie destul de lunga daca o aude numai de doua ori. Este foarte sociabil, vorbeste cu toata lumea pe care o intalneste, isi face foarte repede prieteni.
Trebuie sa mentionez ca sunt insarcinata in luna a 7-a tot cu un baietel. Dar nu cred ca fobiile lui au vreo legatura cu sarcina ele aparand mai demult.
Ma intreb daca nu cumva ar trebui sa il ducem la un psiholog ca sa il evalueze. Sper sa ma poti ajuta cu parerea ta.

Alina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ixxi spune:

Am si eu nevoie de un sfat....

Fata mea are 9 luni si jumatate si o alaptez, dar pe zi ce trece laptele meu este tot mai putin. De o saptamana am inceput sa/i introduc si lapte praf. Dupa cantitatea de lapte pe care o bea din biberon tind sa cred ca de la mine nu mai ia mare lucru, desi sta cate 10 min la fiecare san si suge, nu se joaca.

Cam din aceeasi perioada din care i/am introdus biberonul cu lapte a inceput sa se comporte altfel...tipa, plange cand nu o las sa faca ce vrea ea, imi da peste mana, darama si arunca pe jos ce nu/i convine, etc. De dormit nu vrea sa adoarma decat in brate si daca incercam sa o punem in patut dupa ce a adormit incepe sa planga. Dupa ce o linistim mai doarme putin si iar urla, de parca ar visa urat.
Inainte ii placea tare mult sa adoarma la san, dupa ce manca.

Si inca ceva..atunci cand incerc sa/i explic ca nu are voie sau de ce nu o las sa faca ceva, ea incepe sa vorbeasca, pe limba ei (caci de vb nu vb) ca si cand s/ar certa cu mine.

Nu stiu ce sa mai cred....o fi ceva specific varstei sau se simte frustrata pentru ca nu mai are tzitzi?

Si inca ceva...are mese la cere refuza sanul si mananca doar din biberon, dar azi spre exemplu, la masa de la 10 a vrut numai san ....


Beatrice si piersicuta Cristina Mihaela (18 februarie 2005)
http://community.webshots.com/user/ixxi

Mergi la inceput