Psihologia copilului (vol 4)
Raspunsuri - Pagina 12
nelia spune:
Observ ca aici se discuta despre copilasi un pic mai mari, dar vreau sa pun si eu o intrebare si nu stiu unde. Adica as avea nevoie de parerea unui psiholog... ca nu vreau sa fac rau. Am o fetita de 4 ani si 5 luni si un bebe, tot fetita de 7 luni. Ambele fete nu au primit nici suzeta, nici biberon, pur si simplu nu le-au vrut. Pe Agata am adormit-o numai la tita pina la doi ani, pentru ca nu am avut puterea sa o las sa plinga si sa o invat sa adoarma si altfel. Am alaptat-o pina la doi ani si tot pina atunci a adormit cu tita in gura. Imediat dupa aceea am mutat-o singura (dormise de la inceput in patutul ei, dar cu noi in camera pentru ca asa erau conditiile, ne-am mutat intr-un apartament mai mare dupa ce a facut ea doi ani). Totul s-a desfasurat normal, intr-o saptamina s-a rezolvat totul, ii citeam, stingeam lumina, ii cintam si o lasam sa adoarma singura. Este un copil normal, sociabil, nu este dependent de aproape nimic, mie mie se pare un pic cam prea independenta! 
Tudora doarme in camera ei de la inceput, dar eu inca mai dorm acolo pentru ca mi-e frica sa o las singura. A primit suzeta doar o luna si ceva, dupa ce a facut trei luni nu a mai vrut-o deloc. Biberon nu vrea, bea direct din canita apa si suc. Bineinteles ca o adorm tot la tita, ca altfel plinge de mi se rupe sufletul. As putea proceda tot ca la Agata, numai ca nu mai mai tin puterile. Nu vreau sa intrerup alaptatul, ii voi da cit pot, as vrea numai sa gasesc o solutie sa o fac sa adoarma fara tita, dar nu vreau sa o las sa urle pina nu mai are aer. Seara le citesc la amindoua, pun muzica, serile sint placute si linistite pina in momentul cind o apuca somnul. Ii dau ultima masa de lapte si daca adoarme imediat e ok, dar daca nu adoarme si o pun in patut... plinge pina ii dau din nou tita ca sa adoarma. Si noaptea se trezeste de cel putin 4-5 ori tot pentru tita. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, stiu ca sint greselile mele, ca ar fi trebuit sa fac de la inceput altfel, dar as vrea macar acum sa procedez corect, dar fara a-i face vreun rau copilului. Ma puteti ajuta? Imi puteti spune cum sa procedez fara sa-i fac rau? Astept sfaturile si opiniile voastre. Multumesc!
Cornelia, 
de
Agata si 
Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
Dalina spune:
Multumesc Principesa de atentie,
De stat cu copiii stau parintii mei, adica mai mult mama mea...
Se pare ca au si zile mai bune si zile mai rele...dar lucrurile se precpita cand aparem noi, parintii...
Deocamdata copiii stau la parintii mei dar speram in curand sa ne mutam intr-o casa mai mare si sa luam si copiii cu noi.
Insa in timpul in care noi vom fi la servici copiii vor sta tot cu parintii mei (cel mare e la gradinita). De la inceputul anului nu am mai stat si noi la parintii mei dat fiind ca avem si casa noastra.
Ce sa mai spun, noi nu ne certam, nu tipam, doar ca ii vedem foarte putin...de cateva saptamani ii luam in WE acasa - unde, culmea, nu se bat atat de mult
Te-am mai lamurit vreun pic?
Multumesc,
Dalina
anca2207 spune:
Buna,
La noi in familie una din marile probleme este ora de culcare a copilului...sursa permanenta de frustrare...
Sa va explic de ce: baietelul meu are aproape 4 ani, de mai mult de un an doarme singur in camera lui (inainte a avut patutul in camera noastra) insa nu adoarme singur. Unul din noi, de obicei sotul meu trebuie sa stea cu el pina adoarme.
Din cauza ca noi avem un program foarte incarcat, cind se face ora 22-22.30 sintem rupti de oboseala si nu ne dorim decit sa punem capul pe perna.
In schimb Luca da impresia ca functioneaza cu Duracell, nu reusim sa-l facem sa adoarma mai devreme de miezul noptii, de multe ori si mai tirziu.
Am incercat sa nu-l mai lasam sa doarma dupa-amiaza dar mi s-a parut o cruzime, copilul era obosit si plingacios... si tot la miezul noptii adormea...
Nu mai stim ce sa facem, am incercat si sa-l lasam singur in camera cu lampita de noapte si cu "baby monitor" dar nu adoarme si ne "viziteaza" din 5 in 5 minute sub diferite pretexte "apa, pipi, foame, sau chiar "vroiam sa vad daca voi dormiti". Pina la urma tot se duce unul din noi sa-l adoarma.
Am epuizat toate ideile, sigur copilul meu nu e unicul care face asta, voi cum ati facut?
Principesa spune:
Nelia, cred ca am mai scris despre asta pe alocuri. Mama este bine sa satisfaca nevoile copilului nu si toate dorintele. Copilul nu poate sa protesteze altfel decat prin plans pentru ca el considera ca totul ii este permis. Deci singura solutie pentru a ii schimba programul Tudorei este de a o lasa sa planga. Este dreptul ei sa se revolte. Tie ti-as recomanda sa faci un interviu pentru evaluarea reprezentarii mamei despre copil pentru a intelege de ce nu poti sa o lasi sa planga. Alaptatul se recomanda pana pe la 1 an, desi am vazut ca s-au dezvoltat si multe alte teorii.
Dalina,, daca spui ca cu voi nu se bat, atunci de unde stii cum procedeaza? Din contextul pe care il descrii oricum pare sa fie o lupta pentru castigarea atentiei. Mai da-mi detalii si revin cu completari.
Anca, la ce ora ajungeti acasa? Cat timp petreceti cu copilul? Ca si la Dalina, probabil ca are nevoie de mai multa atentie din partea voastra si atunci trebuie gestionata altfel situatia. Astept detalii si revin cu completari
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
anca2207 spune:
Principesa,
de oare eram sigura ca asta e intrebarea care urmeaza?
Ofofof...de acasa plecam devreme, cind Luca doarme si ne intoarcem tirziu, sotzul pe la 18-18.30 iar eu in unele zile ajung acasa cam tot asa iar alteori (cam 2-3 zile pe saptamina) ajung dupa 21.00.
Copilul petrece toata ziua cu mama care se ocupa de el.
La 3 ani si noua luni stie zeci de poezii, face fraze complexe, stie toate literele alfabetului (fara sa le lege intre ele), numara pina la 300 - nu ca ar fi mai destept decit alti copii, dar mama ii dedica tot timpul ei cu seriozitate si dragoste.
Stim ca stam putin cu el si de multe ori sintem si foarte obositi dar incercam ca timpul petrecut sa fie de calitate...nu ne reuseste intotdeauna.
Solutii de "expandat ziua" n-am gasit iar amindoi avem job-uri care ne solicita desi ne dau si satisfactii materiale pe masura.
Nu avem cum sa ne "rupem" mai devreme de serviciu asa ca, daca ai putea sa-mi spui cum pot face in conditiile date ti-as fi extrem de recunoscatoare.
Iti multumesc din suflet,
Anca
nelia spune:
Multumesc, Principesa pentru raspuns. Acum am citit celalalt mesaj si mi-am dat seama ca ceva suna gresit, se intelege ca i-am dat sa suga pentru ca nu adormea altfel. Vreau sa precizez ca i-am dat sa suga pentru ca asa am vrut si pentru ca nu voia altfel de lapte. De la un an i-am dat sa suga dimineata si seara. Problema era, si este si la Tudora, nu masa de lapte, aia nu ma deranjeaza, suge 10 minute si gata. Lucrul pe care vreau sa-l indrept este sa o fac sa adoarma singura, dupa ce suge. Vreau sa o pun in patut si sa adoarma fara sa ajung, asa cum spunea cineva mai sus si asa cum a fost Agata pina la doi ani, sa o adorm in fiecare seara, cu tita si stat linga ea. Imi lua si imi ia citeodata si doua ore... ceea ce nu deloc usor acum cind am doi copii de ingrijit si o casa de intretinut. Aseara am lasat-o sa plinga, dar plinge atit de sfisiietor si mult, ca mai mult de 30 de minute nu am avut inima sa o las. Am pus-o in patut, i-am dat jucaria preferata (desi nici una dintre fete nu a avut practic o jucarie sau ceva cu care sa adoarma, se pare ca m-au luat pe mine pe post de somnifer), cind scincea o lasam in pace, cind incepea sa plinga mai tare ma duceam si ii spuneam ca trebuie sa adoarma, ca e ora de nani etc. SI se uita la mine cu niste ochisori tristi si plini de lacrimi... ca e logic de ce nu pot sa o las. Cu atit mai mult cu cit e un bebelus supercuminte si in afara de adormit cu titia in gura nu-mi face probleme. Crezi ca asta e singura solutie, sa o las sa plinga pina adoarme? Nu exista si alte metode? Si daca da, cam in cit timp s-ar rezolva situatia, ca sa stiu sa ma pregatesc...
Cornelia, deAgata si Tudora
www.nelia.photosite.com si www.AgatasiTudora.photosite.com
Principesa spune:
Anca2207, este bine ce imi descrii tu in mesaj dar imi vorbeste despre capacitatile cognitive bine dezvoltate ale fiului tau care nu au legatura cu inteligenta emotionala, cu nevoile lui ce tin de sfera afectivitatii. Deci chiar daca mama ta este eficienta in dezvoltarea lui intelectuala, nu poate compensa absenta voastra pentru copil.
Din ce imi scrii tu, facand un calcul simplu rezulta ca sunt zile in care poate nici macar o ora nu iti poti petrece cu copilul, care are nevoie de prezenta ta pentru a se dezvolta armonios.
Orice comportament daca nu este intarit o perioada suficienta de timp, se stinge, dispare. Voi puteti adopta tehnici comportamentale de reactie care in timp vor determina copilul sa nu se mai comporte asa inainte de culcare. Adica daca veti ignora constant toate acele solicitari ale lui, care sunt cereri mascate de atentie si afectiune, la un moment dat ele vor disparea. Dar nu va disparea si nevoia de la baza lor, care va ramane frustrata si va putea avea consecinte in timp asupra imaginii de sine a copilului, a capacitatii lui de a se simti valoros, important si demn de a fi iubit.
In afara de faptul ca sunteti obositi, crezi ca mai exista si altceva care poate influenta disponibilitatea voastra fata de copil?
Nelia, eu inteleg ca ti-e greu sa o lasi sa planga. Insa iti va fi si mai greu atata timp cat vei simti asta ca o pedeapsa la adresa unu bebelus supercuminte. Am mai scris ca a iubi uneori inseamna a disciplina. Poate iti va fi mai usor daca vei accepta acest lucru. Poate ca situatia se va rezolva mai repede decat iti imaginezi daca reusesti sa fii constanta. Succes!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
anca2207 spune:
Buna dimineata,
Principesa, multumesc.
Am sa incerc acum sa-l descriu pe Luca si din punct de vedere emotional si sa-ti spun si cit de mult timp am petrecut/petrecem cu el si cum anume.
Este un copil extrem de expansiv, foarte vesel si voluntar. Isi exprima cu usurinta sentimentele si afectiunea. De cind era mititel am incercat sa ne aratam sentimentele fata de el nu numai prin gesturi ci si prin cuvinte asa ca pentru el e usor sa spuna "mami/tati te iubesc". Si in acelasi fel, noi ii spunem zilnic cit de mult il iubim si cit de important este pentru noi.
Am stat cu el pina la 1 an si 8 luni, timp in care m-am ocupat de el 24 ore pe zi si am incercat sa-l pregatesc pentru perioada in care voi reincepe serviciul. Cred ca am facut o treaba destul de buna, pentru ca momentul reintoarcerii mele la munca nu a fost un soc pentru el, l-a primit normal, ca pe un lucru firesc care urma sa se intimple. Bineinteles ca in primele zile au fost si lacrimi dar au trecut destul repede si usor.
Din pacate nu putem fi "prezenti" pentru el mai mult decit sintem, am incercat pe cit posibil ca in timpul petrecut cu el sa ne jucam, sa vorbim, sa-l facem sa povesteasca ce i s-a intimplat peste zi.
Seara de seara, atunci cind timpul o permite, il ducem in parc, citeodata amindoi, citeodata unul singur dintre noi iar simbetele si duminicile ne ducem la teatru de papusi, la circ, in parc, la cumparaturi, la fel de obicei toti trei sau citeodata doar el si sotul meu atunci cind eu mai am de trebaluit prin casa.
Nu cred ca e parinte care sa nu-si doreasca sa-si petreaca cit mai mult timp cu copilul lui, si noi am vrea asta dar din pacate nu se poate.
In ce masura crezi, cunoscind si aceste ultime detalii, ca Luca poate fi afectat emotional de faptul ca noi ne petrecem destul de putin timp cu el?
Multumesc,
Anca
Dalina spune:
Principesa, multumesc mult pentru raspuns,
Situatia mea este similara cu a Ancai, numai ca eu am doi si in plus de asta nici nu stam impreuna.
Este probabil si nevoia de atentie dar mi-e teama ca e mai mult de atat...Cel mare a fost obisnuit sa aiba totul numai pentru el; cand a aparul fratiorul a fost foarte fericit si orice i se cerea sa imparta spunea ca el imparte numai cu fratele lui. Care nu cerea nimic pana de curand...
Si ma doare ca nu le place sa se joace impreuna - cel mare prefera sa se joace singur, cel mic incearca sa se joace cu el dar cum cel mare nu are rabdare renunta, etc
Multumesc,
Dalina
Principesa spune:
Anca 2207, ti-am scris deja cum il poate afecta: la nivelul sentimentului de valoare personala, sa se simta neimportant, sa creada ca el e de vina pt ca nu ii acordati atentie, sa creada ca nu merita sa fie iubit. La un moment dat nu va mai solicita daca nu i se ofera dar nevoie nu va disparea.
Dalina, poate te-ar ajuta sa iti ajustezi asteptarile la realitatea stadiului de dezvoltare al copiilor. La 4 ani si 8 luni nu ii poti cere unui copil sa ii faca placere sa se joace cu unul de 1 an si ceva. Este ok sa se mai si certe nu este nimic in neregula. Ei au dinamica lor si este bine sa nu intervii decat daca este chiar necesara interventia ta. In rest eu cred ca ei sunt ok si tu iti poti face prea multe griji.
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura