Ce rau e sa fii "taran"

ariadne spune:

mai eu am reusit intr-un final dramatic sa nu ma mai minunez "ce-i si cu tehnica asta" in schimb nu pot tine sub control o traznaie pe care o repeeeeet de a ajuns si fata sa-mi spuna " mami cheile!".
la inceput aveam obiceiul sa ies din apartament daca suna cineva, inchideam usa dupa mine si inchisa ramanea (pe dinafara nu se deschidea decat cu cheaia) pana venea nenea care se ocupa cu toate belelele din cladire( ale mele erau in top)si imi deschidea usa cu tot felul de ustensile sofisticate.
no bun, intre timp ne-am mutat, nu mai conversez cu nimeni decat cu un picior in usa, am scapt de prostul obicei, in schimb cand vin acasa, bag cheile in usa, fac echilibristica cu pachete/sacosa/copil, le arunc pe toate pe hol , trag usa si las cheile pe dinafara.
acum raport:
postasul a sunat de 4 ori(!), " Doamna, iar ati lasat cheile in usa"
sotul meu le gaseste seara cand vine de la servici de cel putin doua ori pe saptamana.
fata a ajuns sa-mi faca observatie( cand le vede si ea, stiti voi zicala cu aschia...)
si inca ceva: masina este parcata langa casa, cheile de la ea tot pe inel.
vrea cineva adresa?????

viorela hoff spune:

La mine a fost asa: cand m-am mutat aici, eram de o politete exagerata, (ca deh, sa nu-mi fac de ras neamu) si atunci, cu atata grija "trageam" de usile magazinelor sa le inchid, pana m-am prins ca se inchid singure.
Bine cu asta, zambit si raspuns salut la toaat lumea de pe strada, inclusiv casierele de le Lidl!
Prima vizita in Ro: usile magazinelor pocneau in urma mea de provocau infarcturi, se spargeau geamurile ce mai!
Remarci ale rudelor sau prietenilor : "ce umbli cu zambetu' asta tampit pe fata, parca ai fi iliescu?"
Vio


"Binecuvantati copii si animalele"

Rayuela spune:

quote:

---

Originally posted by viorela hoff

Remarci ale rudelor sau prietenilor : "ce umbli cu zambetu' asta tampit pe fata, parca ai fi iliescu?"

---

dadadada,si eu exact la fel,am un zimbet tampit pe portret pe care nu-l pot sterge de nici o culoare,oare ne-am facut mai zimbareti prin occident?sau mai formali,zimbim ca asa "trebuie"?Hmmm,am tema pentru acasa!

Elena si pisicutza Amelie

nic23 spune:

Sunteti mortali!
In primul rand scuze celor care s-au suparat pentru cuvantul "taran". N-am vrut sa jignesc pe nimeni. Dar nu mi-a venit in minte la ora aceea nici un cuvant mai potrivit, asa ca l-am pus intre ghilimele.
Pace?

Si eu zambesc aiurea cand in vin in Romania de cred unii ca vreau sa-i agat si-mi zambesc si ei si mai gales inapoi.


Pe aia cu usa am patit-o si eu. M-am obisnuit ca si taranul la oras care nu mai stia cum se spune la grebla. Cand vin in Romania si sunt mai obosita sau cu capul in nori mai astept si eu sa mi se deschida usile de la sine. Dar nu din snobism, pe bune.

Am vazut o data la televizor ca o tipa a scris o carte despre toalete si m-am gandit ca-i lipseste bine o doaga. Dar trecand prima data cu masina prin Olanda, Germania, Austria, Ungaria, mi-am dat seama ca-i lipsea doar o jumatate de doaga.

O data m-am dus la macelarie si m-am asezat la coada. Cand am crezut ca mi-a venit randul s-a bagat o tanti in fata mea si mi-a aratat ca ea avea bon de ordine. Acum cand intru intr-o farmacie, posta, primarie etc. caut intai aparatul de bonuri de ordine.

Mancam felia de tort cu lingurita si nu intelegeam de ce se uitau colegii la mine, pt. ca ei foloseau furculita de desert.

Nici acum nu m-am obisnuit sa tai felia de paine cu furculita si cutitul, deci din punctul asta de vedere raman "taranca".

In Cehia am vrut cafea si m-am trezit in fata unui automat cu foarte foarte multe butoane si totul era intr-o limba pe care n-o mai vazusem in viata mea. Pretenul meu( olandez) a ramas si el interzis in fata aparatului. Stiam eu de la orele de rusa ca ciornaia inseamna neagra( sau asa ceva) si am fost foarte mandra de mine sa obtin chiar cafeaua neagra fara zahar pe care mi-am dorit-o. Si eu care crezusem ca cei cinci ani de rusa total fara rost au fost...Mai stiu vreo trei cuvinte in rusa...

Imi amintesc si de prima data la calculator. Imi era si frica sa-l sterg de praf. Apoi, cand a plecat fostul meu la munca l-am aprins si mi-a aparut un ecran negru de toata frumusetea, desi calculatorul era aprins. Mama, ce m-am mai speriat. Mai ales ca fostul era si mai "furtunos" din fire. Ma gandeam ca l-am stricat. Dar de fapt el pornea din DOS. Acum sunt admin. de retea.

Mai departe imi amintesc de ... prima data cand am scos bani de la bancomat, de era cat pe-aci sa mi-l inghita...prima oara cu cuptorul cu microunde... cu masina de spalat vase...bilete de tren sau de taxi de la automat...primul telefon mobil, de care uitam ca-l am si care suna cu disperare in geanta mea iar eu nu intelegeam de ce se uitau ceilalti calatori din tren la mine...acum check-in pe aeroport tot la automat...mp3 cat o bricheta( la care pana acum nici nu visam) etc.

Dar aveti dreptate ca nici strainii nu se prea pricep la toate cand vin la noi in Romania.

E bine ca ne putem amuza, nu-i asa?

lucia_cs spune:

Eram tocmai intrati in Italia si am oprit la o benzinarie. Ne-am luat tot ce ne trebuia si eu nerabdatoare sa plecam o data ca eram obosita am iesit rapid pe prima usa pe care am gasit-o fara sa ma uit ce scrie deasupra.

In momentul in care am deschis usa a inceput sa sune o alarma groaznic de zgomotoasa, pana am realizat ce se intampla ma simteam ca pe nava spatiala din Star Trek cand era atacata.

Usa pe care doream sa ies era usa de urgenta si daca o folosea cineva pornea automat alarma.

Lumea se uita ciudat la mine, iar eu eram pierduta in spatiu pana am realizat, cu greu, ceea ce am facut.


_
Lucia sotia lui Csaba si mamica in devenire (11 sapt).

www.cisst.org/ftp/Lucia/" target="_blank">Poze Bunny

amuleta spune:

Mi-aduc aminte prima data cind am vazut o buda turceasca, cred ca eram pe la Constanta (nu cred ca la asa ceva se referea Darael). Am iesit afara si i-am cerut mamei instructiuni de folosire. Numa astept sa vad o buda japoneza de-aia faina.

nic23 spune:

In Romania am cumparat mocheta noua. Am vazut pretul si m-am bucurat ca nu era prea scumpa, dar de calitate. Maica-mea tot imi spunea ca e scumpa si ca trebuie sa mai cautam si-n alta parte. Dar eu credeam ca asa ii place ei sa ma bata la cap. A taiat vanzatoarea cele doua bucati si tot imi spunea sa nu iau mai mult decat trebuie ca n-am ce sa fac cu ea, dar eu "nu, las' sa fie acolo, sa am de unde taia". Cand sa platesc la casa era sa-mi cada plombele. Pretul afisat era pe metru, iar mocheta mea era de 4 m latime, deci pretul calculat de mine inmultit cu 4.
Am inghitit in sec, am platit si gata.

Oana_B spune:

Eu am patit-o prima oara chiar in Ro pe vremea lu Ceasca.
M-am dus la niste cunostinte unde el era sofer pe TIR, , aveau de toate alea moderne prin casa erau tare occidentali si miroseau frumos, faceam ochii cat cepele de cate ori mergeam pe acolo; si mi-a venit o data sa fac pipi si cand m-am dus la buda...mi-a trecut pipi.. nu mai vazusem in viata mea veceu cu cutie din aia in spate, pe atunci in ro erau alea cu cutia sus si trageai de sarma. Da' natura fuse mai tare si dupa ce am iesit de acolo m-am dus sa intreb de unde se trage apa.

A doua faza, cand am iesit prima oara din tara, trei zile la Budapesta. Eu cu inca doo persoane la supermarket, usile deschise, cele doo persoane intra bine merci, io mai in spate cand vin din lateral asa sa intru poc! se inchid in fata mea. Aflasem intre timp de senzorii aia de inchid si deschid usile ca erau si la Shell in ro, si-am inceput sa topai in fata usii si sa fac cu amandoo mainile la senzorii aia sa deschida usile, cred ca eram prea mica si nu ma vedeau

Oana_B

Bic spune:

off-topic: eu vreau sa comente pe tema fazei cu zimbetul...
Am constatat si eu cind am fost in Ro ca zimbeam tot timpul, fara sa-mi dau seama si ca lumea se uita ciudat la mine. Ca la Lienz, cei citiva binevoitori credeau probabil ca ii cunosc si se uitau la mine placut surprinsi. Cei suparati pe viata, majoritatea, imi intorceau priviri dusmanoase.

Loma spune:

Excelent topic, felicitari nic23

ha ha toti o dam in bara cu cateva ceva.
Eu de ex. vroiam sa-mi pun niste hot chocolate, eram la mine la serviciu, si desi imi mai pusesem pana atunci am zis ia sa-i dau carafe (o garafa) (in mintea mea insemna o cana plina ochi) eu nu stiam nici in romaneste ce inseamna, sau mai exact ce cantitate.
Si pun cana si vad ca tot curge si curge si cana se umple, si ce ma fac ca nu se mai opreste, ma uit disperata cum pot sa opresc masinaria, sa o scot din priza? ce sa-i fac.... noroc ca vad in ghiuveta o alta cana, inspirata o iau pe a mea si o pun pe cea goala, si iar curge, si curge, si se umple si asta apoi o rastorn pe a mea si o pun din nou si tot asa de vreo 4 ori, uffff , in sfarsit s-a oprit, ura...
Noroc ca intre timp nu a intrat nimeni peste mine la bucatarie sa va vaza cum le risipesc bunatate de chocolate.

Loma

Smerenia este regina virtutilor.