copil crescut la bunici sau cu doica?
Raspunsuri - Pagina 2
didita spune:
Drga Doris, a adevarat ca e o poveste frumoasa, dar pe mine nu m-ar unge la suflet sa stiu ca copilul meu este mai apropiat de bunici decat de parinti!!!! Nu ca vreau eu sa fiu neaparat motul panamtului, dar nu mi se pare normal.
Si eu am fost crescuta de bunici, rasfatata si invatata de ei. Eram foarte apropiati. Cu parinti nici la 30 de ani nu pot comunica. In sensul ca discutam banalitati si inca nu ma vad asa cum sunt ci asa cum ar vrea ei sa fiu (pt ca nu ma cunosc suficient).
Nu zic ca daca aveam bona ar fii fost mult mai bine, si asta n-o s-o stiu niciodata.
Experienta proasta cu bona cred ca vine si de la faptul ca erai convinsa din start ca n-o sa mearga!
Eu am prietene in Bucuresti care isi copiii acasa cu bona (care inseamna bani e adevarat), dar totul e ok. Se inteleg f bine, se ocupa f bine de copii si copii sunt fericiti.
Printre altele nu cred ca alergatul cu lingurita prin casa dupa copil ca sa manance timp de o ora este o educatie de invidiat.
acs spune:
Daca as avea posibilitatea, mi-as lasa fetele cu parintii mei (deci cu bunicii). Din pacate si parintii si socrii lucreaza. Asa ca am angajat o bona de care sunt foarte multumita. Insa, parerea mea, nu se poate compara cu bunicii. Si nu cred ca un copil crescut de bunici nu se poate impaca extraordinar cu parintii.
Succes in luarea deciziei (cat posibil) perfecte
Manuela
bebetica spune:
Varianta corecta este aceea unde copilul se simte cel mai bine.
Noi am avut bona de la 6 luni dar dar daca exista bunici care iubesc copii este clar ca mai bine la bunici. Copilul are mare nevoie de multa afectiune si dragoste neconditionata, ca sa poata sa creasca si sa se dezvolte armonios.
Tu ca mama stii cel m ai bine ce este bine pentru copilul tau.
sa auzim de bine !
.... Ioana si al ei STEFAN DIMITRI ....... (de 2 anisori)
http://share.shutterfly.com/osi.jsp?i=EegNWjFi0btWKT
mamica dulce spune:
Diana,daca bunicii sunt atat de atasati de copil,si simti ca o sa.i fie bine copilului acolo cu ei,eu zic sa urmezi calea asta.
Printre noi sunt multe fete care ar da orice sa aiba o pereche de bunici aproape.Si,de acord cu mamamariana...nu cred ca un strain ar putea iubi si ingriji copilul tau cu atat suflet si daruire ca proprii bunici.Ce spune Ionela-roxana..e frumos,dar cazurile astea sunt extrem de rare.
Bunica ta nu poate veni sa stea la voi in timpul zilei?Asta ar fi situatia ideala,dar si varianta cu sfarsitul saptamanii e tot buna.
Si eu am crescut la bunica (careia i-am zis mereu tot mama,..am avut o copilarie minunata..eram in sufletul muntilor cu o gasca de alti 5 verisori de varste apropiate..va dati seama ce amintiri avem..)
Parintii mei ma implora sa le dau lor pe Marc o perioada,sa pot face niste cursuri,sa ma pun pe picioare aici,dar am respins,si resping cu tarie varianta asta.Nu pentru ca nu as avea incredere,ci pentru ca ar fi copilul meu la peste 2000 de km si las vedea (optimist vorbind) la cateva luni.
Mai ales acum cat e mic,cand isi cladeste sentimentele..ma bucur enorm cand vin ai mei la mine..a fost tata asta vara 3 luni...o grija n-am avut,pot sa ma duc si pe luna si nu am nici o grija.Acum e iar la noi,tata este un bunic de exceptie..daca va spun cate face nu ma credeti,dar pentru Marc tot MAMA si PAPA sunt cei mai importanti.Daca plec undeva nici nu intreaba macar de mine,dar cum apar,salut altceva nu-i mai trebuie.
Nasii lui sunt din Bucuresti,au afaceri multe..baiatul lor(acum are 8-9 ani) ,la crescut si sta la mare cu bunica,parintii il viziteaza la sfarsit de saptamana si e totul in ordine...e o situatie ideala.Crede-ma ca nu vorbesc pe pereti.
In concluzie niste bunici iubitori sunt de neinlocuit pentru un copil.Cand ai asemenea bunici e pacat sa platesti o bona.
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=mamica%20dulce
poze noi cu puisorul(1 an si 7 luni)
http://f2.pg.photos.yahoo.com/ph/anca20_ro/album?.dir=/5ee0
gabdyd spune:
Dragi mamici,
va, multumesc mult pentru mesaje, au fost incurajante si edificante,
Nu sunt si nici nu vii fi adepta lasarii copilului departe de parinti, pentru ca eu cred ca parintii trebuie sa isi ia foarte in serios rolul. Intamplarea mea se datoreaza fatpului ca doica mea, cu care se intelegea Julie foarte bine, e pe cale sa nasca si atunci, urgent a trebuit sa o duc pe mica la bunici.
Ma gandesc sa o las acolo pana in iunie, cand ne vom muta si noi la ei pe vara (pana atunci nu avem camera libera), iar de la toamna sa incerc sa gasesc o alta doica, la fel de buna ca prima, daca nu cumva tot pe ea. Cred ca asa este cel mai simplu. Asta va depinde foarte mult de bb, de cum se simte , de ce vrea si ea.
Dar, asa cum v-am mai spus bebica e foarte bine ingrijita si, daca ar fi sa iau in considerare interesul ei fizic si imediat nici nu trebuie sa stau pe ganduri ca sa o las la bunici. Mi-e teama doar de urmari psihice legate de lipsa noastra, dar sper ca dragostea infinita a bunicilor sa compenseze in timpul saptamanii lipsa noastra, macar pana in momentul in care ne vom muta si noi acolo.
Pe bunica mea nu o pot aduce la noi pentru ca nu e chiar in putere, nu o poate schimba pe zvarluga mea de fata, doar se joaca si vede de ea prin casa, si o ajuta o matusa de-a mea care e vecina cu parintii mei.
multumesc din nou pentru raspunsuri
cde
lazy spune:
SALUT.As vrea sa va spun si povestea mea cu bunica si fetita mea care are acum 4 ani.Eu sunt maniaca in priviinta copilului,nu suport sa o stiu departe de mine ,asa ca, la 6 luni cand am inceput serviciul , soacra mea venea si statea cu ea pana ma intorceam.Pana aici toate bune,ati spune voi ,dar nu a fost asa deoarece bunica vroia sa fie cea mai iubita si astfel treptat se instalase intre noi o competitie:la cine raspunde mai repede copilul, la cine vrea sa vina copilul etc, asta pe langa laude fatise fata de cunoscuti"pe mine ma iubeste cel mai mult".Copilul meu dupa conceptia ei era prea mic pt. disciplina, nu stia ce inseamna"nu ai voie" iar noi ca parinti eram exagerati pt.ca avem pretentii de la un copil de 2 ani.DECI CAND MAMI VENEA ACASA si spuneam "nu ai voie" copilul se dadea cu fundul de pamant, iar soacra plangea ca ea nu suporta sa o cert.Mentionez ca la2,3ani, fetita mea nu vorbea, nu se juca in parc cu copii pt.ca erau "murdari sau tigani",nu se dadea pe tobogan ca sa nu cada....Pana cand, intr-un final, mi-am luat inima in dinti,m-am certat cu soacra,sot si am dus copilul la cresa cu program 8-17...Inceputul a fost greu ,dar mi-as dori sa vedeti copilul meu acum ,la4,5 ani...Ests vedeta gradinitei ca si educatie temperament ,sociabilitate....SUNTEM MANDRI DE EA iar tati recunoaste si el ca meritul este al meu sau al" nebuniei mele".Asa ca ,dragi mamici scanati-va situatiile si luati deciziile cele mai bune si pt. voi si pt. copii dar nu numai pt prezent ci pe termen lung.
filofteia spune:
Daca bunica poate sa vina la voi este OK.
Daca nu, eu as angaja o doica... eu vreau sa imi petrec dupaamiezile cu copilul, sa ma bucur de el... nu vreau sa pierd si bucatica pe care mi-o pot permite. Eu am avut norocul unei bone super... acum si Adi, chiar daca o iubeste pe buni, cand am fost nevoiti sa-l ducem o saptamana la ea... a tot intrebat de bona. A fost foarte multumit dupa o saptamana cand a vazut-o pe Lala. Nu am fost de acord sa-l las la buni sa doarma nici macar in acea saptamana...
Da a fost la tara si a stat 3 luni, dar asta a fost altceva... ceva care se stia de la inceput ca este provizoriu...
Nu as fi niciodata de acord sa fiu parinte doar in weekend. Intre mine si Adi este acum ceva super... si ma topesc toata cand imi spune "mami... mie imi place de tine" sau "maine este sambata, stai toata ziua cu mine?"
Dupa cum vezi lui si asa i se pare ca stau prea putin cu el...
carmenp spune:
Pe Ionut cind l-am retras de la cresa (ca ma saturasem numai bolnavior era), fiindca nu-mi gaseam o bona, l-am dus la bunici la 300km, care bunici locuiesc la casa, nu ca mine la bloc, 4/4. Acolo l-am lasat din mai si pina in decembrie. Recunosc, mi-a fost cumplit de dor de el, am inrosit firul la telefon (multe telefoane pe zi, stiam in permanenta cit si ce a mincat, daca a dormit)si am facut naveta, de-am zis ca nu ma mai urc in tren mult timp. Efortul a meritat din plin, caci statul la curte a fost o binecuvintare pentru el, iar prezenta bunicii, la fel. In decembrie am gasit o bona si l-am adus acasa, si pina prin vara a stat cu ea, dupa care, inapoi la tara. Pot afirma, din experienta mea, ca ideal ar fi sa stea cu bunica dar linga voi, si nu la distanta, oricit de mica ar fi aceasta si daca acest lucru nu este posibil, cauta-ti o bona buna, in care sa ai incredere caci, copilul are mai multa nevoie de parintii lui.
Carmen,Ilinca&Ionut
http://photos.yahoo.com/m_costin
clauditzadennis spune:
Eu una nu as putea suporta gandul ca vin acasa de la servici si nu-l gasesc pe Dennis in prag.Indiferent de varianta aleasa pentru orele petrecute la servici, dupa-amiezele, serile si mai ales week-end-urile trebuie petrecute in familie, cu mami, tati si bb.Pentru mine momentele astea sunt o binecuvantare, ma fac asa fericita!Bine, ca sunt cazuri si cazuri, cand o situatie impune o anumita decizie, dar, din punctul meu de vedere, copilul trebuie sa creasca acasa la el, alaturi de parinti!Sanatate la bebici!
paula2003 spune:
Din punctul meu nu-i bine cu nici unul. Eu vad cum este mama si uneori nu sunt multumita ca ii permite prea multe fetitei si deja speculeaza terenul cand o cert cerand ajutorul mamei mele.
paula2003
& alexandra 
http://pg.photos.yahoo.com/ph/alexa13tinta/