Oare cat o sa mai rabd??!
Raspunsuri - Pagina 14
aiuras spune:
Edessa sotul tau este militar?... si asteapta sa indeplinesti "intocmai si la timp" ordinele fara sa comentezi.
Imi pare rau dar asta este un fel de boala profesionala si am constatat ca din nefericire se ia si la copii respectivilor care sunt disciplinati de taticul lor dar care si la randul lor vor cere aceeasi obedienta.
Ai grija!
Edessa spune:
Nu este militar, este civil...dar tot...boala profesionala cred ca as ptea-o numi...
ankalaura spune:
Intai de toate va doresc tuturor un an linistit in primul rand si sa fim sanatosi. Restul vor veni de la sine.
Edessa, felicitari pentru noua atitudine! Tine-o tot asa!
Totusi am doua comentarii:
1. Indiferent ce rol de pisica blanda joaca el acum, NU lasa garda jos. Daca eroarea lui ar fi durat o saptamana dou, trei luni, era una. Dar a durat niste ani. Poate va mai dura. Sa nu cumva sa continue in ascuns. Fii cu ochii in patru!
2. A fi "colegi de apartament": nu mi se pare o solutie buna. Copilul nu e bebelus, deja intelege, sufera, si exista riscul ca toate acestea sa o afecteze.
Mary - si tie iti doresc putere multa. Daca tu poti sa suporti acest tratament, macar copilul este mic si nu pricepe. Ai grija sa nu ii transmiti lui starile emotionale - pentru asta trebuie sa fii foarte tare.
Incearca sa te descurci cumva, bebe creste, poate il poti duce macar la un an la o cresa, sau sa iti gasesti un serviciu de 4 ore. Macar in Germania statul te protejeaza (daca ai toate formele in regula). Eu am in familie un exemplu similar, tot in Germania se petrecea, cu DOI copii mici, cam in aceeasi situatie. Si intre copii nu era decat un an jumate... Si a reusit sa stii, si acum are o familie tare frumoasa si o pozitie foarte buna. A reusit sa divorteze cand copiii aveau vreo 5-6 ani, pana atunci a lucrat program redus, copiii la gradinita si ea a terminat si facultatea in timpul asta.
Parerea mea ramane ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba.
Si tocmai pentru ca vulnerabilitatea nu s-a inventat numai pentru femei, va doresc sa fiti curajoase, si sa aveti convingerea ca numai voi va puteti schimba viata in ceva minunat.
Copiii vostri sunt cei mai importanti in ecuatia asta.
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare
Edessa spune:
Ankalaura, am citit postarea ta si m-am gandit ca trebuie sa mai fac niste precizari:nici macar in visele cele mai fanteziste nu imi pot imagina ca el a renuntat la metehnele lui!! Deci, sunt perfect lucida ca lucrul asta nu s-a intamplat si nu o sa se intample prea curand. Singura diferenta fata de ceea ce era pana acum este ca eu ma simt altfel: ma simt mult mai putin afectata de apucaturile lui, ma simt mult mai putin vulnerabila... Si am convingerea ca inainte de el suntem intai fetita si cu mine si nu merita sa imi irosesc energia si sa-mi secatuiesc sufletul din cauza tampeniilor lui. Gresesc oare??!
monagan spune:
quote:
Edessa Posted - 13/01/2006 : 19:52:53
--------------------------------------------------------------------- Singura diferenta fata de ceea ce era pana acum este ca eu ma simt altfel: ma simt mult mai putin afectata de apucaturile lui, ma simt mult mai putin vulnerabila... Si am convingerea ca inainte de el suntem intai fetita si cu mine si nu merita sa imi irosesc energia si sa-mi secatuiesc sufletul din cauza tampeniilor lui. Gresesc oare??!
daca gandesti asa e bine. Succes si mult curaj.
tanarul spune:
cat mai tzine , sau cat mai rezishti.Cand numai potzi shi vezi ca e in zadar tot, o singura solutzie ramane. FUGI.
fata, baiat, fata, baiat
ankalaura spune:
Eu n-as spune FUGI, ci INFRUNTA-L. Deja o faci, si te simti mai bine, deci nu gresesti deloc! Asta este calea - sa iti pastrezi energia pentru tine si pentru copil. Sa te simti bine cu tine, sa nu il mai lasi sa te faca sa te clatini, sa mergi inainte, si vei reusi. Cu el, sau fara el. Mai bine fara el, dar nu plecand capul!
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mica, Eliza mijlocie, Eliza mai mare