Oare cat o sa mai rabd??!

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 13

adina-aspirina spune:

Edessa nu stiu ce sfat sa-ti dau pentru problema legata de pornografie dar legat de faptul ca sotul tau bea atit de des cred ca ai putea contacta pe cineva de la alcoolicii anonimi.

greuceanu spune:

Asta e naspa la noi in tara frate ca un aspirant la doctorat trebuie sa stea la "mana" unui asemenea tip, constrans fiind de motive financiare. Pacat. De aia nu dam inainte.

Maria28 spune:

Medeea ,super sfat ...sunt de acord cu tine 100 % ,Edessa nu uita daca bea bere ,va trebui sa bei sau macar sa te prefaci cel putin la inceput ca bei si tu cu el ..si jucand teatru ca te-ai ametit,poti vorbi cu el altfel de cum ai face-o in alte circumstante .

Cordelia spune:

Parerea mea este sa-l parasesti! Sa fugi manacand pamantul si poate asa isi va da seama ca ce se inatmpla este chiar grav....! Esti o femeie independenta ,desteapta departe de situatia altor femei care sunt casnice,fara nici un venit si carora le-ar fi frica sa-si paraseasca caminul conjugal...Poate cand ar veni din cursa si nu v-ar gasi acasa, ar suferi un soc (ma gandesc ca asa ar fi normal daca ii pasa de voi) si daca se va schimba poate sa te intorci la el,nu stiu, asta vei vedea tu pe parcurs. Din ce am citit ai cam incercat tot ce se poate mai putin varianta asta, sa pleci cu copilul de acasa... In rest am senzatia ca te vei imbolnavi in scurta vreme... si copilul nu va intelege ce sa intampla. Iti urez succes

MaryA.08 spune:

Draga Edessa, in primul rand vreau sa-ti urez un calduros"LA MULTI ANI!" si anul ce a venit sper sa fie mai bun, sa-ti aduca mai multa liniste sufleteasca,i-ti doresc din suflet sa ti se indeplineasca toate dorintele.Sunt sora ta de suferinta si inteleg perfect prin ce treci deoarece ma confrunt cu acelasi lucru.Eu sunt Mary am postat un raspuns cred ca acum mai bine de 8-9 luni, dar eram cu numele Mary.F, pe atunci eram in 6 luni,acum am un minunatin varsta de 6 luni,situatia mea era la fel ca a ta si din pacate a ramas la fel,obsesia pentru pornografie pe internet nu va disparea niciodata, asta e concluzia la care am ajuns eu,am incercat sincer toate posibilitatile dar absolut fara nici un rezultat, ba mai rau daca mai deschid subiectul cu pricina se lasa cu fulgere si trasnete.
Mi-am pus si eu problema divortului, sau cel putin sa-l sperii un pic ca poate revine cu picioarele pe pamant, dar mai rau a fost, chiar m-a amenintat ca-mi ia copilul, asa ca am renuntat si m-am resemnat cu ideea ca traiesc langa un bolnav psihic, i-mi convine sau nu...asta e viata...trebuie sa o duc mai departe.Este trist faptul ca am iubit aceste persoane "sotii nostrii", si nu am fi crezut vreodata ca acele persoane cu care am ales sa impartim viata la bine si la rau, vor devenii monstrii insuportabili si maniacii care sunt acum.
Eu sincer i-ti urez multa bafta, tu esti o femeie puternica, desteapta si sper sa gasesti o solutie pentru linistea ta sufleteasca si a copilasului tau

Clover spune:

Edessa, ce reactie ai cand citesti ca MaryA.08 s-a resemnat cu viata pe care o are?

Nu stiu daca ti-am mai raspuns, dar in mod cert imi amintesc de problema ta. Si eu inclin sa zic "lasa-l" dar din pacate lucrurile nu sunt alb-negre. Daca tu crezi ca este posibil sa cresti copilul in conditii normale pentru el(copil), daca nu iti mai doresti sa ai o relatie "normala" cu un barbat si daca timpul cat e plecat e suficient ca sa anuleze timpul in care te enerveaza e posibil sa mai rabzi multa vreme. Adica daca poti sa fiti colegi de apartament cum mai zicea cineva.

MaryA.08 spune:

Asa este eu m-am resemnat deoarece alta alternativa nu am, am uitat sa mentionez caci eu una sunt intr-o tara straina unde nu cunosc pe absolut nimeni, nu vorbesc limba prea bine,servici nu am,si cu un bb mic de 6 luni care are nevoie de foarte multe,momentan depind in totalitate de sotul meu, asa ca eu una nu am vazut alta solutie...Pentru mine resemnarea e de moment...pana o sa reusesc sa fiu pe picioarele mele atat cat pot sa-i ofer copilului macar strictul necesar, dupa aceea nici nu ma gandesc sa mai stau cu un asa obsedat, bolnav psihic.Dar tu Edessa,ma repet esti o femeie puternica si desteapta, esti la tine in tara, cu familia cu prietenii, trebuie sa gasesti un sprijin undeva sau rezista atat timp cat situatia e suportabila langa el si incepe sa-ti pui ceva bani deoparte, atat cat sa-ti asigure comfortul macar pentru o perioada dupa aceea o sa vezi tu.Sincer EDESSA langa acesti oameni usor,usor stresul te omoara,te imbolnavesti si pentru ce...nu se merita, gandeste-te ca cineva are nevoie de tine...puiutul tau... situatia este groaznica, foarte greu de suportat...este tragic.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne lumineze sa gasim cea mai buna solutie,pentru noi si pentru puiutii nostrii

Edessa spune:

Buna seara, dragele mele, si, inainte de toate: LA MULTI ANI! sa dea Dumnezeu ca 2006 sa fie un an mai bun pentru toata lumea, cu mai putine incrancenari, dispute, frustrari si nereusite!Bine ar fi sa putem spune la sfrasit de an ca , intr-adevar , a fost un an perfect, plin doar de realizari!
Nu am mai postat de multa vreme. Sunt intr-o perioada de ragasire cu mine insami, in care am pus la un loc tot ceea ce era mai bun in mine odata si am ajuns la concluzia ca daca nu o sa ma iubesc eu, sa n-am sperante ca ma vor iubi altii!Dupa<<cautari>>prelungi am reusit sa redescopar ca n-am nici pe departe o mentalitate de invins si sunt chiar mai puternica decat credeam in ultima vreme.Am mers pe principiul ca :<<ce nu te doboara,te inatareste>>. Mi-am dat seama ca e inutil ca eu sa ma consum, sa plang, sa ma strofoc sa schimb situatia, sa ma umplu de nervi in timp ce el isi vede nestingherit de ale lui si nu-l atinge cu nimic zbuciumul meu. Si am hotarat intr-o buna zi ca de atunci nu o sa ma mai consum deloc in acest sens. Mi-am trasat niste linii de baza, pe care i le-am expus, spunandu-i totodata ca mie nu imi poate fi frica de nimic din ceea ce mi-ar spune sau face el. In fond , cine naiba a inventat conceptul de vulnerabilitate doar pentru femeie??!Copilul nu are cum sa mi-l ia, indiferent ce ar intreprinde si ce bani ar arunca pentru asta. mai mult, i-am zis ca inaintez si plangere la Protectia copilului si l-am amenintat ca il paste proces pe aceasta tema si ca...nu ar fi exclus sa il decada din drepturi.L-am lasat in plata domnului cam o luna de zile ( e drept ca gateam si spalam , dar o faceam pentru toti 3 dar doar atat), fara sa ii dau nici macar un sfat sau o sugestie cum sa se descurce. Ma credeti sau nu, cu toti banii lui cu tot, nu a fost in stare sa gaseasca de unde se cumpara camasi ( de un anumit tip- e drept, care ii erau strict necesare), a platit un car de bani sa i se scurteze pantalonii, sa i se schimbe un fermoar si sa i se puna epoletii la camasi ( chestii pe care considera ca ii revin gratis, ca se pricepea subsemnata) samd. A fost un soi de lupta care -pe -care.La finalul perioadei a concluzionat el ca daca treaba merge asa sigur peste putin timp o sa il expediez si de acasa si o sa il trimit la ai lui la tara. I-am replicat ca sigur nu o sa ajunga pana la tara, ca nu va mai fi in stare,ca o sa se opreasca intr-un sant, ...ca un boschetar de rand... care si-a tocat banii doar pe viciile lui.La fiecare ...greseala grava comisa i-am reamintit care este drumul spre pierzanie si, pentru ca i-a venit greu sa recunoasca verbal vina, a facut-o in felul lui. Asa ca in foarte scurt timp am fost cadorisita cu un laptop, cu un mobil performant...etc. Nu pot sa spun ca nu mi-au placut dar nici ca mi le doream pana intr-atat incat sa accept compromisuri de tipul a strege cu buretele tot .Si totusi, este si asta un fel de a afla si el ca greselile costa. Acum este plecat pentru 4 luni. Atitudinea lui fata de mine de la distanta pare( subliniez) ireprosabila. Acum imi scrie la fiecare doua zile si nu ezita sa isi exprime dragostea. Stiu ca acasa nu va mai fi la fel cu siguranta dar ma multumesc cu gandul ca 8 din 12 luni ma iubeste in felul lui de la distanta.In acest rastimp reusesc treptat sa imi gasesc echilibrul psihic si sa imi construiesc o stare de consens cu mine insami. Mi-era teama ca fara el as claca singura cu un copil ( material vorbind). Acum nu imi mai este; nu stiu exact de ce, ca nu s-au schibat lucrurile cu nimic, doar eu mi-am schimbat oarecum optica.
...Simt ca m-am intors...la mine si asta ma face mai puternica. Si acum stiu ca o sa pot lua deciziile potrivite atunci cand va fi cazul sa le iau.
Deocamdata sunt intr-un oarecare echilibru ...Poate o fi anul asta mai bun????