Anturajul conteaza!

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Andra_ spune:

Buna, Elaela,

sa incerc sa-ti dau si eu un sfat: gaseste-ti o activitate, adica o alta activitate in afara de bebe si casa. Acum nu stiu daca tu ai cu cine sa il lasi pe bebe, eventual cu bunicile, si sa iesi si tu cu fetele, poate sa te apuci de niste cursuri, fie ele de gradinarit sau gatit, sa ai altceva la care sa te gindesti. Ptr ca daca tu stai acasa cu un copil mic, cu care stim cu toatele cam care este dialogul, te lovesti zilnic de aceleasi probleme, n-ai timp uneori nici sa te speli pe cap - normal ca te vei simti frustrata si tradata cind sotul va avea o viata in alta parte, cu adulti care au aceleasi preocupari ca si el, nervozitatea ta se va traduce in certuri si gesturi care il vor indeparta si mai tare si tot asa in cerc vicios. Dar daca tu iesi, si la intoarcere ii spui "ia uite ce am facut, ce am vorbit, ce s-a intimplat cu x, y..." va vedea din nou ca are o sotie activa, interesanta, poate uneori va avea senzatia aia ca "te scapa printre degete", senzatie care e singura in stare sa readuca pasiunea, flacara intre voi. Adica, eu cred ca nu e nevoie sa ai o aventura ptr a-i stirni din nou interesul sotului ptr relatia voastra, dar e nevoie de ai o viata in afara vietii lui cu siguranta. Si macar o zi la 2 saptamini, lasa-l pe el cu copilul si iesi tu cu prietenii. La noi a functionat chiar dupa ce s-a nascut Luca, eu ieseam miercurea, el joia seara, si chiar daca mai chema vreun prieten pe la el sa scimbe o vorba, tot el avea grija de copil si vedea ce inseamna ce faceam eu toata ziua. si era echitabil, adica iesea si el si eu stateam acasa...

bafta,
Andra

Luca Pitu

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

E destul de dificila situatia.
In locul tau, mi s-ar parea nedrept el sa se distreze (fie si cu colegii) iar eu sa stau acasa cu copilul in brate...de parca copilul ar fi numai al meu!!

Ca sa evitati discutiile in contradictoriu, cred ca ar fi bine, asa cum ti-a mai sugerat cineva, sa va stabiliti un program: luni, miercuri si sambata sa stai tu cu copilul, marti, joi si vineri sa stea el (ma refer la dupa amieze.... sau seri, cind e acasa) - iar celalalt, care e "liber" sa poata iesi la shopping, la coafor..., cu prietenele in cazul tau, sau cu colegii in cazul lui.

Asa ar fi toata lumea multumita.

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elaela29 spune:

Cam asa ma gandesc si eu sa facem, adica sa mai stea si el cu bebele cat mai merg si eu la un masaj sau coafor ca am nevoie de chestiile marunte tipic feminine mai mult ca inainte....le duc dorullll. problema e ca el zice ca nu se descurca singur, ca fiind tot eu cu copilul tot timpul el e obisnuit ca mami sa-i dea sa manance si de la tati nu mananca si cand plec de acasa plange saracutul dupa mine. Ce sa mai fac? Am fost odata doar sa ma vopsesc si sa ma tund si cum era lume la coafor am stat cam 2 ore si a fost dezastru. Sotul ma suna pe celular din 10 in 10 minute sa vin ca plange copilul si nu stie ce sa mai faca. E, ce sa mai fac eu cand nici macar nu pot pleca din casa pana la magazin sa iau paine fara copil ca plange fara mine. E mamos rau de tot din cauza ca a stat tot timpul mai mult doar cu mine, si e si genul timid ca mine din pacate. E cam complicat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns chatonel spune:

elaela, bravo pentru initiativa, ai sa-l dai pe brazda, eu iti tin pumnii!!!!

Toulouse, la ville rose

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

Sa gandim pozitiv!



problema e ca el zice ca nu se descurca singur, ca fiind tot eu cu copilul tot timpul el e obisnuit ca mami sa-i dea sa manance si de la tati nu mananca si cand plec de acasa plange saracutul dupa mine. Ce sa mai fac? Am fost odata doar sa ma vopsesc si sa ma tund si cum era lume la coafor am stat cam 2 ore si a fost dezastru. Sotul ma suna pe celular din 10 in 10 minute sa vin ca plange copilul si nu stie ce sa mai faca. E, ce sa mai fac eu cand nici macar nu pot pleca din casa pana la magazin sa iau paine fara copil ca plange fara mine. E mamos rau de tot din cauza ca a stat tot timpul mai mult doar cu mine, si e si genul timid ca mine din pacate. E cam complicat.

Vezi ca te lucreaza la psihic destul de puternic.Astea sunt inchipuirile tale si el iti da apa la moara.Copilul are nevoie da ambii parinti ca sa creasca armonios.Doar nu vrei sa devina un mamos si un "papa lapte".Nu te lasa doborata de sentimentele materne.Iti faci rau si tie dar mai mult rau ii faci copilasului.Nu-i lasa sa se instraineze.
Marius esti un dragut ca ne arati adevarul de dincolo de perdeaua feminitatii!
Vine primavara si ar fi bine sa iesiti cat mai mult in natura.
Ar mai fi o idee...daca in sufletele voastre mai exista un strop din Divinitate, incercati sa faceti un tur al manastirilor.Dumnezeu este mare si de multe ori face minuni cu inima noastra.
· Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste . (A. P. Cehov) .
Simina si

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns timeea spune:

Exact in mijlocul unei probleme asemanatoare ma aflu si eu(dupa o jumate de noapte nedormita plina de discutii), iar daca tu nu aveai subiec deschis pe tema asta, deschideam eu unul.
Concluzia : ca nu ne intelegem unul pe altul, solutia de rezolvare a problemei - negasita.
El zice ca eu nu realizez ca iesirile sunt necesare in societatea de acum( ca ei sunt o echipa la servici ...), ca daca ma opun il ingradesc, ca nu am incredere in el, ca el are nevoie de iesirile astea cu colegii, ca sunt egoista si geloasa.
Eu ma simt dezamagita de barbatul care este sotul meu, caci il vad ca-si gaseste atata relaxare si bucurie in afara familiei, sufar gandind ca exista posibilitatea ca anturajul sa-l schimbe , exista posibilitatea sa ma insele . Deja ma simt tradata ramanand acasa cu copilul si el plecand la distractie.
Nu inteleg nici companiile astea care organizeaza (e drept, gratis pentru angajat) atatea petreceri unde nu se vine cu sotia.Ca sa consolideze relatiile intre angajati, dar eventual ca sa strice familia ?!
Nu cumva suntem deja inselate de sot, si asta e tot ce vedem , adica plecari dese la distractii si stat mult la servici?
Ca si tine caut solutii.
Sa stii ca toate solutiile propuse nu cred ca ne vor ajuta.
1.discutii :am mai incercat pana acum, fara rezultat
2.alternative de iesire impreuna sau alte activitati care sa umple serile respective : nu tine; dupa ce iesim impreuna, ziua urmatoare apare ocazia cu colegii si se duce, bineinteles.
3.sa iesim si noi : nu merge.Suntem mamici, avem copii mici acasa (al meu are 5 ani) si nici nu-mi face placere sa plec undeva si sa ma intorc la 11 sau la 1 noaptea de acolo. Si chiar daca iesim, ce rezolvam decat o distanta si mai mare intre noi.
4.vizita pe la manastiri ? Tot ceva pasager ar fi.

Ce sa facem ? Un compromis in care sa acceptam iesirile lor, dar la o frecventa mai redusa si sa incepem sa iesim si noi ?
Mi-e lehamite. Sotii nostri s-au saturat de casatorie, o simt ca o povara. Si maica-mea si soacra-mea au ajuns sa fie inselate pornind de la iesiri asemanatoare.
E cazul sa trecem la amenintari ? Cat de grava e problema nostra ?
Majoritatea sotiilor nu au aceasta problema ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Porumbita spune:

pai copilul are doi parinti.. nu crezi ca ar trebui sa mai ai "iesiri" la coafor, dar cu mobilul inchis, sa se obisnuiasca si el cu copilul si copilul cu el?

uite iti prezint o situatie ipotetica.. ddc tr. sa te duci sa iti faci niste analize, stai in spital cateva zile; sau ai o ruda din alt oras care are mere nevoie de prezenta ta... ce o sa faca sotul tau? nu o stea cu copilul?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simina2005 spune:

Sa gandim pozitiv!



Fiecare om este liber.toti vrem sa ne relaxam, toti vrem sa fim fericiti.Violenta naste violenta. Cu diplomatie, cu iubire si intelegere reciproca intr-o atmosfera placuta se pot face minuni.Un copil zdruncina rau atmosfera si prioritatile in orice casnicie, sotia asteapta intelegere din partea sotului si reciproc. Cand acest echilibru se rupe cautam relaxarea in altceva sau altundeva.Eu cred ca trebuie sa ramanem verticali, siguri pe noi, independenti financiar si sentimental, sa incercam sa ne gasim linistea interioara pt a deveni noi insine mai buni si apoi sa le cerem acest lucru si celorlanti.Si apoi ... sa nu uitam cum eram la inceput cand ne iubeam atat de mult.Daca mai exista o farama de iubire si respect merita sa luptam cu viata pt a reusi.Cu ce este "anturajul" mai bun? sa incercam sa umplem acest gol din viata noastra si sa vedem adevarata fericire in zambetul copilasilor, rasaritul soarelui, trilul privighetorii, parfumul liliacului...Nimeni nu trebuie sa fie o victima, toti ar trebui sa luptam pt o viata echilibrata si fericita!
· Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubire nu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor. (V. Hugo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns zepellina spune:

Eu te inteleg, Timeea am trecut printr-o criza mai ales cand era copilul mai mic si se intampla asa, ....nici nu vreau sa imi amintesc. Tocmai imi scria o cunostinta cu job ft bun, tata de copil destul de mic ca este ffft fericit, implinit ca a avansat, se plimba mult, petreceri in week-end, ca este admirat, privit...ma rog, in afara faptului ca fiul nu prea mai stie de el. M-ai prins exct in momentul in care ma gandeam la asta.
Nu inteleg nici eu, dar pur si simplu cred ca sunt atat de diferiti incat si acum simt ca firma este pe primul plan, noi pe al doilea. Probabil nu constientizeaza ca trebuie sa faca si ei un efort, compromisuri mici pt familie.
Acum a mai trecut la noi dar pt ca a schimbat anturajul. Acum citesc o carte scrisa de o femeie dr americanca care explica anumite chestii cu care ne confruntam noi acum, cu care ei s-au confruntat mai demult( si acum, desigur) in care scara de valori se rastoarna, in care suntem invatati sa ne descurcam singuri, fara sa asteptam sa ii intelegem pe ceilalti. Apar probleme, inevitabil, dar trebuie sa le depasim, sa il faci sa isi dea seama ca importanta e familia.



zepellina

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns elaela29 spune:

Draga timeea nici nu sti cat de asemanatoare e situatia ta cu a mea. Dupa cum spui am incercat si eu totul adica discutii calme, certuri, plans, santaj, dar vorba ta ce urmeaza? Sa umblam amandoi fiecare cu petrecerile lui si copilul? Eu am incercat acum ultima arma feminina si cred ca incepe sa dea rezultate. Adica surprize legate de viata intima a noastra ca si cuplu. Adica il sun la servici in timpul pogramului de lucru si ii vorbesc incet, insinuant, zicand ca nu am pe mine decat.....ce ar vrea un barbat sa auda....lasi imaginatia sa zburde daca ma intelegi.
Sau il sun si intreb : intarzii astazi ca am pregatit ceva special pentru tine....pe cand vii acasa....suntem singuri azi...
Chestii de genul asta. Sunt lucruri pe care nu le-am facut pana acum dar se pare ca sotului meu ii place. Ca intr-o zi a sunat el de la servici intreband ce fac si ce surpriza primeste azi daca e cuminte. Deci concluzia e: ce face o femeie daca o duce mintea......

Incearca si tu poate merge. Lumanari, muzica in surdina, lenjerie nou si rosie obligatoriu sau neagra ca merge, frisca eventual, si vin mai ales. Incearca ceva nou pentru el. Eu asa am incercat. Sa auzim de bine. Astept raspuns de la tine sa vedem daca functioneaza.

Mergi la inceput