despre ura, bautura si..puterea lui Dumnezeu
Raspunsuri - Pagina 2
Ortansa spune:
vaaaaaiii Elena...parca-ai fi eu:))))))))))))))))))
shi eu tot din cz asta scriu mesaje din ce in ce mai scurte...si acum ca te am pe tine ca ex. gata,o las si eu mai moale cu forumu':)))
pupici multi,as vrea sa-ti scriu mai multe,dar....gata fug...si eu te apreciez ffff mult...gata....papapa:)))))))))))
Ortansa-de
X mamica crede ca:
E ceva in neregula daca ai intotdeauna dreptate.(Murphy)
Catalina spune:
Draga Elena, iti multumesc si eu pentru povestea absolut minunata pe care ai impartasit-o cu noi. In sufletul meu, aceasta poveste trezeste multe sentimente. Si pe mine m-a uimit puterea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu si traiesc cu amaraciunea ca nu sunt in stare sa ii multumesc asa cum se cuvine. Cum se cuvine? Spre rusinea mea, nici nu stiu. Nu ma rog chiar in orice moment al zilei, dar spun cel putin o rugaciune pe zi, nu merg la biserica in fiecare duminica dar ajung cel putin o data pe saptamana, tin post, ca o renuntare la ceva ce imi place (mancarea), un mic sacrificiu in numele credintei, incerc sa fiu buna, sa ajut si sa iert. Si totusi ... parca nu e de ajuns.
Dumnezeu a fost CEL ce mi-a salvat un frate de la moarte. Numai EL l-a salvat dupa numeroase tratamente nereusite, din fata mortii albe, a drogurilor. Cei care locuiti inca in Romania stiti faptul ca cei ce se drogheaza sunt condamnati la moarte sigura, aici nu exista metode de reabilitare.
In orice caz, m-am rugat cu toata inima mea si la numai cateva luni dupa ce incepusem sa ma rog fratele meu nu s-a mai drogat. A incetat, fara sa faca nici un tratament. Va dau cuvantul meu de onoare ca nu exagerez.
Sunt aproape 2 ani de atunci. Acum este casatorit, are o fetita superba si munceste in Japonia pe bani buni. Dumnezeu mi-a dat inzecit ceea ce i-am cerut.
Acum,spuneti-mi voi, poti sa multumesti indeajuns pentru asa ceva?
Catalina, o viitoare mamica
baubau spune:
Catalina, tulburatoare poveste!
Ma inspaimanta faptul ca din ce in ce mai multi adolescenti(chiar copii) recurg la droguri, si ma gandesc cu groaza ca nu cumva si fetita mea sa aiba parte de asa un destin nefericit.
Ma bucur ca fratele tau a gasit taria de a se trezi din acest cosmar si chiar sunt curioasa sa aflu cum a reusit!
Catalina spune:
Fetelor, nu va puteti inchipui ce problema sunt drogurile in Romania! Si nu exista nici un ajutor, nici o pregatire.
Stand langa fratele meu in spital (la Spitalul 9, langa alcoolici pentru ca atunci nu era nimic altceva), sau cautandu-l pe strazi cand disparea de acasa am descoperit ca in Romania exista o lume de care putini suntem constienti. Sunt oameni care nu fac altceva decat sa pandeasca copiii un pic debusolati si nesiguri de viitorul lor si sa le ofere o pastila/tigara a fericirii. O data, de doua ori, de cate ori e nevoie pana in momentul in care copilul vine singur ... .
E grav si mi-as dori ca prin experienta nefericita pe care am acumulat-o langa fratele meu sa ajut pe cineva, cumva, sa spun ce stiu ca se intampla cu cineva care se drogheaza, cu familia lui, cu lumea lui.
Dar cui sa spun, in scoala de-abia se vorbeste despre asta, cand copilul s-a apucat, deja e mult prea tarziu iar lupta se da altfel.
Eu m-am oferit intotdeauna, in stanga si in dreapta, ca merg la scoli si in orele de dirigentie sa vorbesc copiilor despre efectul drogurilor asupra lor si a celor din jur. Ciudat, nimeni nu mi-a zis hai vino.
Cine stie, poate vede cineva aici pe forum si ma ia in serios ...
Oricum, concluzia mea a fost SI ESTE una singura: NUMAI DUMNEZEU E AJUTORUL NOSTRU !!!!!
Catalina, o viitoare mamica
Elena spune:
Catalina, Doamne, prin ce-ati putut sa treceti, tu si familia ta ! Trebuie sa fie cumplit sa i se intample asa ceva cuiva drag,din familia ta
...
Intr-adevar numai bunul si plin-de-dragoste Dumnezeu poate da vointa si putere in astfel de cazuri !!
Cum sa poti sa-I multumesti de-ajuns lui Dumnezeu, te intrebi tu, Catalina ? Nici eu nu stiu... dar stiu ca Lui i-ar place sa vada cum dragostea noastra pentru El se reflecta in relatiile cu cei din jurul nostru...
Cu drag,
Elena
Catalina spune:
Da Elena, asa m-am gandit si eu sa stii si cele mai mari eforturi le depun luptand cu mine sa nu ma infurii pe altii, sa am mila sa nu barfesc, sa fiu buna in general. E adevarat ca nu imi reuseste intotdeauna, dar eu incerc.
Cat despre cosmar ... incerc sa nu ma mai gandesc la ce a fost si sa privesc viitorul cu speranta. La fel si parintii mei. Cu toate astea, nu vrem sa uitam, pentru ca istoria sa nu se repete ...
Va multumesc din suflet fetelor pentru sustinere, sunteti extraordinare!
Catalina, o viitoare mamica