Cand patrunde raceala...
Raspunsuri - Pagina 3
ManyHope spune:
Emilia,am citit cu mult interes subiectul tau,pentru ca sunt chiar in situatia pe care ai propus-o tu spre dezbatere, caci raceala a patruns in casnicia mea si nu mai vrea deloc sa plece, bat-o vina !!! ( 
)
Multe lucruri pe care tu le spui aici mi se par de mult bun-simt ( 
);am si eu convingerea,ca si tine de altfel,ca IERTAREA este unul dintre cele mai importante lucruri intr-o casnicie.
Cu alte chestiuni pe care le-am citit eu in mesajul de deschidere insa, parca n-as fi de acord...ce ai scris tu acolo sunt concluziile obtinute din experienta ta cat si din carti,asa banuiesc.
Eu am sa-ti spun ce am invatat din experienta mea directa.
Tu spui ca:
quote:
Sa iubesti pe cineva inseamna sa te dai pe tine, NECONDITIONAT!
Va fi o dorinta de a face numai bine celuilalt, indiferent de raspunsul acestuia.
Eu iti spun ca ani de-a randul am facut exact ce scrii tu aici , iar rezultatul a fost o... SECATUIRE!!! sa dai mereu si mereu fara sa primesti nimic (sau prea putin), "indiferent de raspunsul partenerului" - cum spui tu,este o practica care ar putea fi sustinuta un anumit timp (dar cat ?) , insa de la un anumit moment , daruirea neconditionata de care vorbesti tu va duce inevitabil doar la uscarea iubirii a celui care da ! ( chiar daca ,sa zicem , ai primi resurse si dragoste de la Dumnezeu nesfarsite, ca sa poti da in continuare tot asa , problema este daca chiar merita sa mai daruiesti?, adica DACA chiar este in interesul casniciei tale sa dai ?!?!)
Tu scrii ca ai invatat sa daruiesti neconditionata dragostea ta, daaar , asa cum zici,cazul tau este unul fericit (si te felicit din inima !!),in care amandoi sunteti credinciosi si raspunsul sotului tau este unul tot plin de dragoste neconditionata.
Apoi, in continuare tu spui:
quote:
Insa ce e de facut cand numai unul din cei doi vad lucrurile asa?
De un lucru trebuie sa fim siguri: nimeni nu are putere asupra celuilalt de a-l schimba! In cel mai rau caz am putea sa manipulam o persoana, dar... numai fericire nu mai e aia, in care stii ca celalalt e dragut cu tine, doar ca sa nu te supere pe tine!
Asadar nimeni nu are puterea din sine asupra celuilalt de a-l schimba si ca numai prin dragostea care o primim de la Dumnezeu se poate schimba ceva in sentimentele (?) sau comportamentul partenerului. Aici iar am unele rezerve (din experienta)...daca partenerul este credincios si VREA sa faca voia lui Dumnezeu si VREA sa se schimbe,atunci da , lucrul asta este posibil! dar daca el NU VREA,NU VREA si NU VREA sa se schimbe,atunci iti spun eu ca NU se schimba oricat te-ai stradui si chiar Dumnezeu de-ar fi de partea ta! ca oare Dumnezeu poate schimba un om impotriva vointei lui ? atunci unde este liberul arbitru ?
Ai mai scris asa:
quote:
Putem sa continuam sa ne gasim resursele in Dumnezeu pentru a ne tine in continuare de legamantul de la cununie!
Si cu Dragostea Lui Dumnezeu pe care am primit-o in maduva, pot continua sa imi fac partea mea in relatia cu celalalt, cu o bucurie care, cu siguranta i se parea ciudata celuilalt: "cuma adica, eu ma comport ca un insensibil cu EA/ca o ciocanitoare sau ca o ursoaica ursuza cu EL, si de unde atata bunavointa in schimb?"
Va avea de ales, daca sa inceapa sa fie influentat pozitiv, si sa te intrebe ce si cum, si sa ii placa acest mod de a trai, sa-l imbratiseze si sa vrea sa lase tot in urma, si sa o luati de la zero, (si asta se poate sa aiba loc chiar si dupa multi ani)sau va avea de ales sa se enerveze, sa i se para ca esti de pe alta planeta, ca ai luat-o razna, si sa te lase balta. In cazul asta, nu ai ce face. E alegerea lui/ei. Nu il/o poti tine legata/a!
E motoda biblica a "carbunilor aprinsi",buna ea,nimic de zis,da cred ca aici privesti lucrurile un pic prea simplist,reduci alte posibilitati, adica "ori-ori"....numai ca in realitate, nu este chiar asa ! Din pacate iti spun asta tot din experienta-mi + din ce am mai vazut/auzit, ca inca mai exista si varianta in care celuilalt sa ii placa intr-adevar acest mod de trai,de se intampla adesea ca bunavointa celui care da permanent ajunge sa fie privita de celalalt ca pe ceva absolut "normal" si primitoru´ va continua sa se comporte EXACT la fel in continuare, cu aceeasi insensibilitate sau ce vrei tu drept lipsa de reactie pozitiva, fara ca sa-si puna vreodata intrebarile de care pomenesti tu mai sus!! Pentru ca invatandu-se sa primeasca si sa tot primeasca, fara sa se SI ceara si astepte ceva din PARTEA LUI, i se va parea "normala" situatia asta, asa caaa..."trai, neneaca pa banii babachii!".
Eu nu zic ca femeia trebuie sa fie ca o ciocanitoare si sa-i frece ridichea sotului,spunindu-i intr-una sa se schimbe , pentru ca,sa stii, pe langa cicaleala si metoda manipularii de care pomeneai mai sus, exista si alte metode de a determina un om sa se schimbe!!! (intr-o mai mare sau mai mica masura desigur , functie de dorinta acestuia de a se schimba,cat si de alti factori),dar dupa parerea mea, lucrurile care deranjeaza trebuie spuse CLAR si RASPICAT ,iar lipsa de reactie la dovezile de dragoste ale partenerului trebuie AMENDATA!!! mai ales atunci cand celalalt isi ia partenerul "for granted", cum zic americanii, multumindu-se doar sa beneficieze, fara sa faca vreun efort de a da la randul lui!In fine, a persevera exagerat cu oferirea de dragoste in mod neconditionat nu mi se pare a fi deloc solutia potrivita !
Casnicia mea este foarte departe de a fi una perfecta, avem chiar probleme serioase, dar o parte dintre ele se datoreaza TOCMAI faptului ca ani de zile am tot dat dragoste neconditionat si am tot asteptat o minune de la Dumnezeu ca sotul meu sa se schimbe...dar uite ca minunea nu a venit
si de-abia cand m-am "trezit" eu de-am inceput sa-mi dau seama ca astept degeaba si daca eu nu fac ceva ca el sa se schimbe si sa puna umarul alaturi de mine la salvarea casniciei noastre,nimic nu se va imbunatati,ci lucrurile vor merge din ce in ce mai prost..."actionand" ...pot sa spun ca am reusit sa schimb multe chestii in atitudinea lui fatza de mine! Inca mai am de luptat cu fixurile lui si cu un fel de-a fi care pare greu de schimbat, dar eu sper ca in timp sa clintesc si "muntii" astia....
In concluzie,ce am vrut eu sa-ti spun este ca nu in toate situatiile se potriveste ce spui tu si ca atunci cand sotii privesc diferit lucrurile , eu n-as recomanda vreunei femei care are probleme in casnicie aceasta daruire totala si neconditionata decat ca un "tratament" provizoriu,de proba,dar dupa un anumit timp,daca nu se "insanatoseste", as zice ca trebuiesc schimbate "pilulele", si chiar de acestea or fi mai amare pentru gustul "domnului",in final vor putea duce la imbunatatirea relatiei dintre ei !!
Las-o ma ca merge-asa,
Ne-am obisnuit cu ea!
Las-ooooo! Las-ooooo!
Las-o ma ca merge-asa,
Ne-am indragostit de ea!
Las-ooooo! Las-ooooo!
zepellina spune:
[quote]Originally posted by ManyHope
... SECATUIRE!!! sa dai mereu si mereu fara sa primesti nimic (sau prea putin), "indiferent de raspunsul partenerului" - cum spui tu,este o practica care ar putea fi sustinuta un anumit timp (dar cat ?) , insa de la un anumit moment , daruirea neconditionata de care vorbesti tu va duce inevitabil doar la uscarea iubirii a celui care da ! ( chiar daca ,sa zicem , ai primi resurse si dragoste de la Dumnezeu nesfarsite, ca sa poti da in continuare tot asa , problema este daca chiar merita sa mai daruiesti?, adica DACA chiar este in interesul casniciei tale sa dai ?!?!)
[quote]Originally posted by ManyHope
Si la mine se intampla la fel. Acum, am incercat sa fac tot posibilul sa fiu putin ALTFEL.A fost o experienta buna pt ca acum mi-am dat seama "ca nu e vina mea" asa cum mi se reprosa incontinuu, ca nu e vina mea ca nu merge nimic, ca nu facem dragoste, ca nu vine acasa (pt ca il bat la cap). Acum nu l-am "cicalit", am fost chiar ft ok din punctul meu de vedere, cu incurajari pt ca stresul ne maxim si A VENIT SPRE DIMINEATA. Sunt ft nervoasa acum dar pe mine, mi-e ciuda nu stiu de ce, poate pe soarta mea, poate pt ca ma consider fraiera.
A stat singur, asa zice, sa se gandeasca, si a baut, desigur. Mi se pare ft ciudat. Cred ca incep un scandal, sa vad ce are, ce crede. As vrea sa termin daca nu merge dar ma izbesc de INDIFERENTA TOTALA, parca stau cu o leguma.
zepelina
iarina spune:
Zepellina, cum adica nu obtii nici o reactie din partea lui? Incearca, spune-i ceva hotarator, socant, ceva care sa inceapa o discutie, sa vedeti care e problema...daca nu, pleaca, ce mai staisa te chinui? Daca poti si daca ai posibilitati, nu iti pierde viata cu el.
zepellina spune:
Este ft obosit, stresat, aproape ca tremura ieri. I-am spus ca are o pata pe sacou si...scandal, ca sunt nemultumita,ca nu stiu decat din astea sa-i spun ca e gras, neasortat etc. Bineinteles ca nu e asa, ii scriu pe mail, ii spun multe lucruri frumoase pe care mi-ar place sa le aud si eu. In rest, nu conteaza cu ce ma imbrac, ce fac, daca dorm sau nu cu el.
Acum i-am scris, o sa vorbim si nu stau sa plang dupa ceva.Daca nu mai are chef de 2...asta e. Probabil ca nu cred asta, dar sa vad, m-am saturat de miorlait.
zepelina
piticasigogosica spune:
Draga Emilia foarte frumos ceea ce ai spus tu si adevarat,insa ce te faci daca sotul nu stie,nu vrea ,nu a spus niciodata "iarta-ma!";"am gresit"(caci se considera perfect) si care nu stie ce e aia comunicare!!!!????
Cu care nu se poate discuta imediat o problema fiindca nu e prezent acolo pentru astfel de lucruri,care considera ca el asa e si daca nu iti convine "faci ce vrei!" si pentru care mai presus de orice este el,ceea ce vrea el,ceea ce-si doreste el...
Spui sa dai fara sa astepti nimic in schimbi(dragostea adevarata)neconditionat,chiar si ani buni de zile fara a avea insa certitudinea ca el va intelege(caci de schimbat e imposibil...).Ar fi minunat sa poti face asta si in cazul jumatatii cu care traiesti.Dragostea pentru copii si parinti poate fi cu siguranta asa insa parca atunci cand intr-o relatie dai si nu primesti nimic nu stiu daca te poti numi fericit!
Cineva a spus :"Casatoria este oglida relatiei noastre cu Dumnezeu!" si sunt perfect de acord,dar daca celalat nu crede in Dumnezeu are alte principii de viata???
pitica
bebb spune:
offfffffffff...........ce subiect!!! Mi-au dat lacrimile cand am citit atata suferinta in sufletele voastre. Si eu sufar acum mai mult ca niciodata, si eu sunt in aceeasi situatie in care a intervenit raceala si nu stiu cum sa procedez ca sa treaca. Parca sunt neputincioasa in fata ei, parca ma lupt cu destinul, parca sunt un spectator al relatiei noastre si nu pot decat sa tac sau sa inrautatesc si mai mult situatia. Totul a inceput in oct anul trecut cand, de ziua noastra (implineam un an de relatie) m-a cerut de nevasta. Acum cand ma gandesc imi dau lacrimile si realizez ce a fost in sufletul lui in acele mom si imi doresc sa le fi constientizat atunci asa cum fac acum...prea tarziu. Eu m-am speriat de ideea in sine si i-am spus ca nu sunt pregatita pt casatorie, dar ca imi doresc lucrul asta cu el. Dar nu atunci. M-am speriat si el a luat-o ca pe un refuz, cu toate ca mi-a zis ca ma intelege ca nu m-am gandit pana acum la asa ceva, si tocmai de aceea ma lasa sa ma gandesc atata cat am nevoie si ca asteapta un raspuns de la mine. Eu il iubeam si il iubesc si acum poate mai mult si imi doream sa ne casatorim, dar nu am realizat lucrul asta si i-am spus ca atunci, in acel mom nu eram pregatita. Si am inceput din acea zi sa ma gandesc f serios la acel lucru. Deja ma imaginam in rochie de mireasa, ne vedeam acolo la altar, ma gandeam si , pe zi ce trecea mi se contura din ce in ce mai mult ideea. Ma obisnuisem cu ideea, nu mai imi era frica de ea, ba mai mult stiam ca imi doresc asta. Si vroiam sa-i spun de craciun, insa a venit vorba de acest lucru mai devreme si el mi-a spus ca oricum nu se mai gandeste la asta, ca eu l-am refuzat si ca asta e. De atunci sunt distrusa, toata lumea mea s-a naruit, numai certuri si scandaluri, numai lacrimi si durere in sufletul meu. A intervenit raceala, ne evitam, ne certam, ne jignim, dar stiu ca a mai ramas iubire. Oare maio foloseste la ceva?
zepellina spune:
Nu stiu bebb, trebuie sa te gandesti bine. Daca nu este sa fie, mergi mai departe. Ce o sa fie cand apare un copil si nu mai vezi portita de iesire?
zepelina
bebb spune:
Ai spus f multe lucruri frumoase si unice Emilia. Esti un om intelept si meriti tot respectul din partea noastra! Nu multa lume ar reusi sa procedeze asa cum spui tu. Cred ca esti una la un milion! Bravo! Eu una nu cred ca as reusii asa ceva. Acum stau sa ma gandesc dc sa ma port rece si sa las lucrurile in voia lor (asteptand ceva de la el) sau sa ma chinui sa fiu eu mai buna, sa las eu de la mine, sa incerc sa rezolv eu lucrurile. Nu stiu ce sa fac, cred ca numai Dumnezeu stie ce va fi!
piticasigogosica spune:
Draga bebb,
din nefericire si eu imi pun exact aceleasi intrebari ca si tine si in situatia noastra constat ca mai sunt cateva fete!!!
Dar cum a spus cineva pe aici mi-e teama ca nu se va intampla nimic va considera ca merita sa ma comport asa cu el sau pur si simplu nu-si va pune nici o intrebarea(daca imi e bine asa inseamna ca m-am resemnat si asta e...)
pitica
miau-miau spune:
S-a spus aici ca iertarea vine din dragoste. Nu neaparat. Poate sa vina chiar din lipsa de dragoste si ceea ce crezi ca e iertare nici nu a fost o mare suparare. El nu vrea sa-si piarda nevasta, ca alta-i greu de gasit, nu vrea sa piarda salariul al doilea care plateste casa, mina magica a gospodinei, femeia oricind la dispozitie cind are el chef. Si el stie ca tu, cea care a "gresit" si te simti vinovata vei aprecia "iertarea lui" si vei fi o si mai buna gospodina muncitoare, dedicata lui si mereu la dispozitia lui. SI vei fi mereu cea vinovata, cea datoare lui, el va fi mereu cel ce te-a "iertat".
E valabil si cu rolurile inversate, sa nu creada cineva ca am ceva impotriva barbatilor