Cand patrunde raceala...
Raspunsuri - Pagina 2
conchita spune:
Emilia, ideea mea e ca, oricat de perfecti am reusi sa fim totusi in relatii, nu cele 0.1% dintre greselile in sine sunt cele care indeparteaza partenerii de noi pana la urma, daca se intampla, ci modul in care partenerii interpreteaza aceste greseli. tu spui ca nu orice sot ar ierta un adulter, alte femei cred ca sotul ar ierta o partida de sex extraconjugala daca nu s-a investit sentiment, sa zicem. mie sotul poate nu mi-ar ierta daca sunt prea critica fata de un necunoscut, sa presupunem. iar in relatiile uzuale, ma refer la cele fara abuzuri, cand un barbat iubeste o femeie, atunci isi lasa si nevasta pentru ea, oricat ar fi fost ea de fara de greseala. nimic nu este predictibil in amor, desi efortul de a-i cauta legi ascunse e laudabil, caci, atunci cand te face sa suferi, iti da iluzia ca amorul a respectat oarece reguli misterioase si singura ta buba a fost ca nu le-ai aflat la timp. cand adevarul este ca nimic nu intrece dragostea in caracterul aleator. pasiunea in dragoste si aia ramane o necunoscuta, nici macar nu poate fi descrisa prin lipsa cinelor romantice. ca fapt divers, eu nu pricep ce e aia cina romantica si nici nu o vad ca pe un panaceu pentru revigorarea unei relatii. la cina, omul mananca si face conversatie usoara sa se digere mancarea mai bine, ce altceva? pasiunea se redescopera altfel, in momentele importante ale vietii...vai, si uite cum incep si eu sa dau verdicte :))
-----------------------
este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)
conchita spune:
quote:
Originally posted by Emilia B.
doar sinceritatea cu noi insine ne va descoperi cauzele esecului unei relatii.
uite, nu cred. cred ca in dragoste nu e nimeni vinovat, dragostea e o putere incontrolabila, chiar daca putem sa ne pastram o oarecare luciditate cand ne subjuga.
-----------------------
este suficient sa judeci bine spre a proceda bine. (descartes)
Sabina spune:
Emilia si Conchita, uite cum vad eu problema.
Conchita, tu spuneai ca pasiunea se redescopera in momente importante ale vietii, si e mai mult decat adevarat.Nu ceva caldicel si dulceag face sa reinvie sentimentele, cu o drama sau o bucurie imensa, ceva f. puternic in orice caz.
Asta chiar in cazul unei tradari se poate intampla.Adica drama respectiva te face sa traiesti la alta cota, sa maresti punctul de fierbere.De aia exista femei si barbati care in momentul in care sunt tradati simt o iubire si mai mare fata de partener.Asa doar pot gasi puterea de a ierta.
Cat depre vina amandoura in cuplu iarasi sunt de acord.Mai ales daca ii uneste o dragoste puternica ( ce aiurea, suna ca sanatate multe, ori e ori nu e, cum adica multa!
) ceea ce face unul se rasfrange inevitabil si in celalalt, chiar daca intr-un fel pe care noi nu-l putem decoda.Vorba ceea...Ascunse sunt caile Domnului.
Asa ca fetelor, aveti amandoua cate o 
de la mine!
Sabina si
Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
crysa spune:
eu nu pot spune decit un lucru pe care l-am trait. raceala in cuplul nostru a intrat dupa citiva ani de casnicie, amindoi am simtit-o, amindoi in sufletul nostru stiam ca ceva nu e in regula si totusi nu am facut nimic. cred ca intr-adevar am confundat monotonia cu plictisul. nici macar nu mai faceam dragoste decit 1-2 ori/luna. efectiv simteam atunci ca nu-mi pasa. sotul meu facea dus, se berberea, se parfuma etc... si venea la mine sa facem dragoste si eu ce faceam? ii spuneam ca vreau sa vad un film si apoi vom face dragoste. si asa o data, de 2 ori, de 100 de ori. a avut tentative de a discuta cu mine dar eu eram cu ochii in tv la cite o emisiune pe discovery. si uite asa, cind una i-a aratat un pic de interes, sotul meu a inselat.
sa vorbim despre vina? eu stiu care este vina mea. cind sotul meu mi-a spus ca isi doreste o sotie eu m-am gindit: da ce, eu nu-s sotie? nu fac curat? nu fac mincare? nu am grija de copil? nu-i spal?
nu m-am gindit : dar oare cind am facut noi ultima data dragoste?
cind am petrecut noi ultima dat o noapte singuri fara copil? cind am facut eu ultima cina romantica? cind am imbracat eu ultima data un tanga? cind am dormait eu ultima data intr-o camasutza de matase?
uneori cind ma uit in urma imi dau seama ca totusi sotul meu a asteptat destul de mult (mai bine de 2 ani).
de iertat ierti, caci altfel nu se poate trai. mai greu e cu uitarea.
iar noi dupa treaba asta simtim o dragoste si mai mare, o pasiune incredibila (pe care nu am mai simtit-o vreodata).
cam asta e. chestia cu recidivatul e relativa. sunt barbati care daca au totul acasa nu o mai fac si sunt barbat care o fac pt curiozitatea de a vedea cum e si cu alta, pt a schimba un pic decorul. sotul meu e din 1 categorie, ca daca era din a 2-a m-ar fi inselat de ani de zile.
Mia. spune:
E greu de spus cind apare raceala..De ce apare...Si eu as avea mult de spus..Daca nu ma inseala dar ne certam zilnic e rau?Nu-mi face reprosuri dar e mereu nervos,o fi firea lui asa?Inca n-am ajuns la un psiholog!Dar nici sa divortezi repede cind dai de greu nu cred ca e bine(am fost sfatuita)..Nu stiu cum sa mai procedez...Uneori parca as fi cu dr.Jekill si mr.Hyde(pt.cine a vazut filmul)...
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze
violeta69 spune:
Asa este ierti, dar nu uiti...
Eu am iertat, pt. ca de felul meu sunt o fiinta care iarta si asta nu este lipsa de modestie,pur si simplu asa simt eu...insa daca in sufletul mau am iertat, adica nu-i doresc rau persoanei in cauza, nu mi-am schimbat sentimentele fata de el/ea,cu uitarea stau mai prost pt. ca sunt momente cand imi revin anuminte imagini in minte, cand imi amintesc anumite cuvinte, etc si atunci nu pot uita...
Stiu ca veti spune ca asta nu este uitare, insa nu pot fi de acord decat pana intr-un anumit punct...
Si mai voiam sa spun ca la mine a fost pe dos de cum a fost la Crysa, adica in momentul in care am simtit ca intervine raceala intre noi eu am fost cea care am incercat sa remediez situatia insa nu am avut cu cine!
Cat priveste faptul ca pot ierta o data,iar daca persoana recidiveaza exista divortul, am si eu o intrebare:
ce faci in cazul in care partenerul spune ca a grasit doar odata, ca prima oara nu se pune ca nu eram casatoriti?
Vio
adimercedes spune:
Emilia, foarte frumoas, pios si stufos ce ai scris tu acolo. Insa mi se pare ca e doar teorie si lipseste esenta, Mi se pare ca e doar propaganda si lobby facut umilintei si supunerii fata de sot, fara nimic practic - poate fi considerat un indemn la meditatie asupra a ceea ce avem de facut in relatie... Si, nu in cele din urma, e cam multa vorbarie si invartire in jurul cozii!
Si desi vrei sa dai impresia ca esti coerenta si stii despre ce vorbesti, te cam contrazici chiar in acelasi paragraf: zici sa nu aduci TU in discutie greselile lui, dar, in acelasi timp, spui ca e vital sa discuti cum si de ce fiecare a facut ce a facut. Mie mi se pare ca o comunicare solida si o relatie trainica bazata pe dragoste adevarata intre soti implica posibilitatea de a-i spune celuilalt (si de a fi ascultat) ceea ce te deranjeaza la el, nu doar recunoasterea propriilor greseli. Altfel am fi doar cu capul plecat, intr-o perpetua cerere de iertare si recunoastere a propriei limitari. Partenerul de viata e om ca si noi, cu calitati si defecte si important e sa poti povesti cu el/ea despre ce te doare, chiar si atunci cand "durerea" e din cauza lui/ea.
Parerea mea!!!
"Where there's a will, there's a way!!!"
Emilia B. spune:
quote:
Originally posted by conchita
... alte femei cred ca sotul ar ierta o partida de sex extraconjugala daca nu s-a investit sentiment, sa zicem.
nu stiu cat de mult ar ierta intr-adevar cel inselat, fie ea si numai asa, o partida de sex fara sentiment.
Eu nu cred ca exista asa ceva. Chiar daca nu exista sentiment pentru cel cu care faci aventura de o noapte, cu siguranta exista sentiment impotriva celui fata de care ai facut o promisiune, "pana cand moartea ne va desparti"...
E clar ca daca are loc asa ceva, e ceva in neregula cu cei doi!
quote:
iar in relatiile uzuale, ma refer la cele fara abuzuri, cand un barbat iubeste o femeie, atunci isi lasa si nevasta pentru ea, oricat ar fi fost ea de fara de greseala.
o lasa daca nu a inteles intr-adevar esenta unei promisiuni, puterea unui legamant, si fericirea care se intoarce "impotriva" lor insisi, cand raman in cercul legamantului!
Si doar un barbat (sau femeie) impulsiva, condusa de emotii (care nu sunt rele, insa nu ele trebuie sa ia hotarari) poate face asemenea greseli fatale! (vorbesc despre tipologia de persoane cu care am avut de a face personal, si datorita careia eram cat-p-aci sa fac sie eu greseala asta, si acum vad cat de mare prostie ar fi fost)
quote:
nimic nu este predictibil in amor, desi efortul de a-i cauta legi ascunse e laudabil, caci, atunci cand te face sa suferi, iti da iluzia ca amorul a respectat oarece reguli misterioase si singura ta buba a fost ca nu le-ai aflat la timp. cand adevarul este ca nimic nu intrece dragostea in caracterul aleator. pasiunea in dragoste si aia ramane o necunoscuta, nici macar nu poate fi descrisa prin lipsa cinelor romantice. ca fapt divers, eu nu pricep ce e aia cina romantica si nici nu o vad ca pe un panaceu pentru revigorarea unei relatii. la cina, omul mananca si face conversatie usoara sa se digere mancarea mai bine, ce altceva? pasiunea se redescopera altfel, in momentele importante ale vietii...
in "amor" intr-adevar nimic nu e predictibil, in schimb in Dragoste e!
Dragostea conjugala, odata ce ai reusit sa ii intelegi Radacina si Ideatorul, nu vei putea sa nu vezi spirala neinterupta sub a carei forma trebuie sa continue.
"Amorul" e emotie, e pasiune "fatala", e fulgerul care trazneste, de nu stii pe ce lume mai esti, si ai impresia (oo, cat de falsa) ca ai descoperit "sufletul" geaman, - care de obicei e oricine altcineva, numai sotul/sotia NU!-
Eu vad acum ca de fapt, Dumnezeu ne-a iubit indiferent de ce i-am facut noi, ne-a iubit asa cum un tata sau o mama isi iubeste fiul rebel, si desi a avut momente de manie, Dragostea nu a disparut niciodata.
Dragostea pe care o putem oferi noi partenerilor nostri nu poate porni din exact aceleasi izvoare, (nu suntem originatorii sotul/sotiei, aspectul asta se poate rasfrange doar asupra copiiilor) INSA cu siguranta poate fi intemeiata pe intelegera profunda a legamantului, pe o decizie, care reimprospatata, naste iar si iar emotia, care e un ingredient de nelipsit, nu SINGURUL, dar cu siguranta important! E o impletire armonioasa, o succesiune de aceste doua elemente: decizie-emotie, care trag una dupa alta acest minunat raport de Dragoste!
Cu siguranta nu cinele romantice sunt un panaceu de reinvigorare, insa momente de intimitate, doar in 2, poate si numai la o plimbare in parc, pot fi!
O sa mai scriu eu despre asta, deocamdata ma opresc.
[/quote]
Emilia B. spune:
o sa incerc, cat voi putea, sa mai raspund si la celelate postari, din pacate intru putin pe forum, si nu voi putea tine pasul.
dar nu am trecut cu vederea nici pe violeta69, nici pe adimercedes!
pe curand!
Emilia B. spune:
quote:
Originally posted by violeta69
Cat priveste faptul ca pot ierta o data,iar daca persoana recidiveaza exista divortul, am si eu o intrebare:
ce faci in cazul in care partenerul spune ca a grasit doar odata, ca prima oara nu se pune ca nu eram casatoriti?
vio, pana la urma indiferent daca "prima oara" cand s-a intamplat, (cand nu erati casatoriti), erati sau nu prieteni, (poate ca in mintea lui inca nu era prea sigur de relatia voastra, si prin urmare... isi largise putintel "campul"...)ce a fost, a fost! Si daca ar fi facut-o cu 100 pana ieri, daca vezi in el regret, scarba, pocainta si dorinta de renuntare, poti merge inainte! Cum am mai spus, un nou inceput!
quote:
Asa este ierti, dar nu uiti...
Eu am iertat
...insa daca in sufletul mau am iertat, adica nu-i doresc rau persoanei in cauza, nu mi-am schimbat sentimentele fata de el/ea,cu uitarea stau mai prost pt. ca sunt momente cand imi revin anuminte imagini in minte, cand imi amintesc anumite cuvinte, etc si atunci nu pot uita...
Stiu ca veti spune ca asta nu este uitare, insa nu pot fi de acord decat pana intr-un anumit punct...
sa iertam nu inseamna sa uitam! Pur si simplu nu dispunem de vreo functie in creier care sa o accesam si sa ne stregem din memorie unele episoade din trecut!
INSA: ceea ce putem face este sa nu lasam ca trecutul sa ne conditioneze atitudinea si viitorul nostru!!!
Chiar daca ne revin in minte uneori flash-uri din trecut, important e cum DECIDEM sa ne infuenteze acele amintiri!
Este absolut normal ca intr-o prima perioada acele amintiri sa doara!
Insa dupa un timp de reconstructie, de re-stabilire a fundamentului relatiei (care poate tine numai daca va fi pusa temelia Isus!), si dupa o perioada de reinnoire a mintii, incet-incet amintirile isi vor pierde puterea de rani, si vor ramane pur si simplu niste "file"-uri acolo... moarte, existente, dar fara nici o capacitate de mai produce vreo emotie de nici un fel.
Eu una am avut de dus lupta asta (de confruntare cu ceea ce am facut) doar pentru o perioada cam de un an dupa ce m-am daruit in intregime Lui Dumnezeu!
din cauza ca am experimentat infuzia aia de Dragoste despre care v-am spus deja, si fiindca efectiv am fost transformata, oridecate ori Dusmanul imi dadea tarcoale cu ganduri de genul "uite ce ai facut! esti o carpa! nu iti meriti sotul! cum crezi ca te mai iubeste Dumnezeu?", intotdeauna imi comandam mintii sa isi aduca aminte de Adoptia divina pe care o primisem in Familia Lui Dumnezeu, sa fiu numita copil al Lui si mostenitor impreuna cu Isus!
Imediat realizam ca cea care a facut acele lucruri a fost Emilia cea veche, care a fost rastignita pe cruce, si ca in ochii Taticului meu acum sunt neprihanita!!
Modul prin care am invins dracul care ma acuza, a fost prin acel proces de reinnoire a mintii despre care vorbeste Apostolul Pavel in Romani cap. 12.
Reinnoirea mintii o facem pe multe cai, in primul rand prin a ne pune inaintea ochilor si urechilor acele cuvinte (cuvintele, informatia pe care alegem sa o primi are o improtanta vitala!!) care sa construiasca Viata in noi, si nu sa construiasca false fundamente pentru viata care, la cel mai mic val, ne fac sa ne prabusim!
Procesul de reinnoire a mintii l-am pus in actiune prin citirea Bibliei, prin mersul la o biserica in care sa simt prezenta lui Dumnezeu (o biserica protestanta), prin predicile pline de Viata pe care le vad la televizor, care au inlocuit toate acele emisiuni in care erau de nelipsit aminatoarele jumate goale, etc...
Imi cer scuze ptr ca nu am o cursivitate prea coerenta acum, cam sar de la una la alta...
adimercedes, pe data viitoare!